DOMNUL SARSAILA AUTORUL - Schita satirica de Ion Heliade Radulescu, aparuta in periodul II (1838-l864) al "Curierului de ambe sexe", reprodusa si in editia a doua a acestuia (1862-l864).
Intr-un text introductiv, intitulat Despre autori, Heliade explica teoretic ce anume a urmarit prin crearea figurii lui Sarsaila: "Cu acest domn Sarsaila nu se intelege nimeni curat, dar nici nu se lasa vreunul din ridicolele cunoscute; fiecare isi are partea sa in acest autor impielitat in Sarsaila. Unul isi vede limba, altul ideile, altul maniera, altul stilul, altul nestiinta, altul abuzul // Riza fiecare de aceasta iasma si faca de aici inainte ca, voind sa scrie, sa nu-i semene intru nimic." Ideea este repetata in partea finala a textului propriu-zis, in care Heliade se adreseaza tinerilor ce simt chemarea muzelor si parintilor acestora, indemnindu-i pe primii sa accepte critica si sa nu persevereze daca li se va demonstra ca nu poseda geniul necesar consacrarii literare, iar pe ceilalti sa nu favorizeze mania autorlicului si sa nu confunde cultura si dragostea de stiinta cu prezumtiile si pretentiile desarte.
Programul lui Heliade
In compunerea schitei este unul moralist clasic, nuantat chiar si cu o atitudine autocritica ("Adun insa, dupa cum am zis si alta data, adun toate risurile si secaturelo vatamatoare ce le vaz la unul, la altul, si insusi in mine"), dar in tratarea propriu-zisa localizeaza tipul prin numeroase trimiteri la atmosfera si chiar la unele "evenimente" ale vietii literare romanesti din deceniul al patrulea al veacului al XlX-lea.
In anumite pasaje isi sugereaza direct modelele - Cezar Bolliac si Grigore Alexandrescu - prin aluzii usor de sesizat si azi, cu atit mai stravezii, deci, pentru contemporani.
Prin realitatea generala vizata, schita denunta in mod convingator "boala autorlicului", suficienta si agresivitatea intelectuala a semidoctului, vidul spiritual si mimetismul pur exterior al ciocoiului intr-ale culturii, pornit a face cariera si a-si cistiga notorietatea pe seama naivitatii, a lipsei de pregatire sau a indulgentei comode a compatriotilor sai. Sarsaila e infatuat si doritor sa se "deosebeasca" de ceilalti, nefiind insa in stare decit sa-si compuna o masca si o costumatie ridicola, produce "opere" caracterizate prin incontinenta verbala, exagerare si indiscretie, dar nu are nici cel mai elementar simt al limbii, cazind usor victima galomaniei.
Desi se doreste obiectiv, Iara a-si ascunde totusi prezenta in text, Heliade nu poate fi totusi impartial: aluziile la Bolliac si Alexandrescu ii satisfac de fapt instinctele vindicative, deformind in mod vadit portretul real al celor doi poeti, iar atitudinile in care-si surprinde personajul nu sinl rezultatul observatiei creatoare si oarecum stiintifice, cum ar dori sa se inteleaga, ci al imaginatiei maritoare, care selectioneaza cu predilectie ridicolele si le dispune in scopul unui efect de sarja deliberat urmarit (si intiparit prin ilustratiile caricaturale cu care este insotit textul). Unele pasaje, cum ar fi "parabola" cu tiganul care clocea oul de bidiviu, au un iz de vulgaritate greu admisibil la un scriitor mai putin sincer antrenat de pasiunile subiective decit Heliade .
Fiziologie-pamflet, Domnul Sarsaila autorul manifesta toate calitatile, dar si toate defectele scrisului lui Heliade : imaginatia bogata, dar uneori necontrolata, sinceritatea convingerilor, cel mai adesea tentata de partinire, verva comica ce nu da insa inapoi nici in fata mijloacelor lipsite de eleganta, vocabularul variat, care nu poate insa evita trivialitatile, siguranta de sine a "dascalului" bine intentionat, dar care nu concepe ca el insusi ar putea gresi sau exagera.
