DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL -
Antologie de poezii populare, "date la iveala de Dr. Ioan Urban Jarnik si Andrei Birseanu", Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1885,
Asa cum arala si titlul ei, antologia este consacrata liricii populare romanesti din Transilvania si ea reprezinta nu numai intiia colectie de poezie lirica populara aparuta la noi, fiind astfel o premiera in aceasta privinta, ci si intiia colectie de folclor tiparita de catre Academia Romana.
Ea este rodul unei activitati complexe si indelungate, desfasurate in prima ei faza de catre elevii din clasele superioare ale liceului romanesc din Blaj, in perioada 1863-l878, la indemnul si sub indrumarea profesorului loan Micu Moldo-vanu, iar apoi, in faza urmatoare, de catre cei doi editori, Ioan Urban Jarnik si B., cu sprijinul unui grup de carturari din tara, indeosebi al lui V. Alecsandri. I.uind in considerare anul de debut al actiunii de culegere (1863), inseamna ca aceasta colaborare se intinde pe o perioada de 22 de ani, din care ultimii opt au fost consacrati intocmirii si imprimarii antologiei. Nu se stie cu precizie daca ideea publicarii acestei lucrari, idee aparuta prin anii 1877-l878, ii revine lui Micu Moldovanu sau profesorului ceh I. U. Ioan Urban Jarnik, desi este imposibil ca initiatorul culegerii sa nu fi vizat inca de la inceputul actiunii finalizarea ei prin tipar. ('cea ce stim este ca Ioan Urban Jarnik primeste textele de la marele carturar roman in mai 1878, dala dupa care incepe copierea lor in vederea editarii. Dificultatile ce le intimpina il determina insa sa-si caute un colaborator, pe care ii gaseste, in 1879, in persoana studentului Andrei Bîrseanu , de la Brasov In vata aceluiasi an, cei doi carturari stabilesc clauzele colaborarii, structura lucrarii, precum si sarcinile fiecaruia. Potrivit intelegerii, lui Ioan Urban Jarnik ii revine sarcina de-a scrie prefata si notele, precum si definitivarea clasificarii textelor, iar lui Ioan Urban Jarnik , alcatuirea glosarului. Selectarea si o prima sistematizare aveau sa le Iaca impreuna, in intilniri sapla-minale. Din manuscrisele adunate prin elevi de loan Micu-Moldovanu, care totalizau aproape 4000 de piese, reprezentind astfel una din cele mai bogate colectii folclorice romanesti din secolul trecut, editorii au selectat initial un numar do 2302, pentru ca in cele din urma sa retina pentru antologie numai 988 piese, la care se adauga 32 notate de B. pe valea Oltului, liste de neinteles faptul ca editorii, care au valorificat abia un sfert din materialul colectiei lui Micu-Moldovanu, nu ne dau o imagine cit de cil satisfacatoare a restului de material, pe care l-au cercetat si din care mai bine de jumatate l-au transcris pe lise. Din ceea ce au selectat si au retinut pentru antologie, un numar de 648 de piese sinl lcte de cintece lirice,. 362 strigaturi, iar alte 11, balade, colinde si o oratie ("inchinare eu paharul").
Organizate tematic (cintece de dragoste, de dor si jale, mustrari si blesteme, cintece haiducesti, "d-ale eataniei", iar in cazul strigaturilor, "glumete" si "satirice"). textele provin din 178 de sate, situate mai ales pe valea. Muresului si Tirnavelor, dar intinzindu-sc la nord pina la Dej si Nasaud, iar in sud pina in jurul Sibiului si in tara Oltului. Sint cunoscute in marea lor majoritate si numele elevilor-culegatori, precum si anii in care au fost notate textele. Cele mai multe au fost culese in anul 1863, restul, in anii urmatori, pina in . Daca avem in vedere faptul ca, potrivit obiceiului timpului, se facea de regula apel la informatorii virstnici, inseamna ca marea majoritate a pieselor ce alcatuiesc antologia si in general colectia datorata lui Micu-Moldovanu reflecta realitatea folclorica a satelor de origine de la mijlocul secolului al XlX-lea si chiar mai dinainte.
Asa cum se precizeaza in prefata antologici, din "miile de piese si fragmente" au fost izolate cele "de acelasi cuprins", avind adica acelasi motiv poetic, iar dupa compararea variantelor lor au fost alese "acele care ni se parura mai exact reproduse si mai frumoase".
In scopul asigurarii autenticitatii colectiei, "delaturaram piesele care crezuram ca nu sint scrise intocmai cum au fost auzite in popor sau ca au fost chiar alcatuite de vreun tinar prea zefos".
"Schimbari nu facuram - se precizeaza in continuare - lara numai acolo unde se putea observa evident ca transcrierea este gresita si in pasajele care cuprindeau expresiuni ce nu obisnuiesc a se pune pe hirtio". in realitate, asa cum a demonstrat Adrian Fochi, modificarile operate de editori (ciuntiri, aniplilicari, contaminari etc.) sint cu mult mai numeroase, citeva vizind insusi fondul creatiilor.
Faptul nu trebuie sa ne surprinda, daca avem in vedere procedeele folosite in epoca, la noi si la alte popoare si pare se prelungesc mult in timp. Si de data aceasta, ca si in cazul Iui Alecsandri, si al altOra, intentia era laudabila; aceea de a reda forma originara, autentica, asa cum era ea imaginata de culegatori sau editori.
In plus, urmind obiectivul marturisit in prefata, colectia trebuia sa lie o opera de valoare artistica.
In pofida tuturor abaterilor de la forma populara a creatiilor, modificarile efectuate "nu afecteaza decit in extrem de putine cazuri substanta cintccului, continutul sau" (Fochi), astfel incit "gradul de autenticilate al lucrarii e mare - mult mai mare decit al altor lucrari ale vremii" (Idem). Ceea ce este insa foarte regretabil e ca editorii nu au transcris datele de identitate ale productiilor, desi in majoritatea lor covarsitoare textele manuscrise le aveau. Contestala de unii cu vehementa, elogiata de altii cu generozitate, antologia alcatuita de I. U. Ioan Urban Jarnik si A. Ii. si-a avut meritele ei incontestabile si a jucat un rol important in viata noastra culturala.
Prin marele numar de productii pe care il incorporeaza, prin multitudinea motivelor folclorice pe care le ilustreaza acestea, ca urmare a unei bune selectii facute de cei doi carturari si totodata prin valoarea artistica a variantelor, antologia Doine si .strigaturi din Ardeal se impune nu numai ca o colectie reprezentativa pentru lirica populara romaneasca din Transilvania, ci si din celelalte tinuturi locuite de romani. Versuri ca:
| "Bine-i sta la ceri cu luna Ca si mindrei cu cununa; Bine-i sta la ceri cu stele, Ca si mindrei cu margele", sau "De-ar li dom ca doru L-as baga-n sin ca maru, Dar, zau, doru-i mare cine Peste multe dealuri vine" |
