DINU MILIAN - Roman autobiografic de Constantin Mille. Citeva dintre primele capitole din Dinu Miliari au fost mai intii publicate, pe parcursul anului editorial II (1882-l883), in revista "Contemporanul", de la lasi, incepind cu nr. 14, sub titulatura generica Spovedania unui om nou (Dinu Miliari).
In 1914 s-a imprimat si continuarea romanului: Dinu Miliari, II - O viata.
Primul capitol publicat in Contemporanul (anul II, 1882-l883, nr. 14, pp. 529-537), intitulat La scoala si devenit, la publicarea in volum, cap, II, este precedat, in paginile revistei, de un scurt preambul, omis apoi la editarile in volum si reintegrat textului abia tirziu, in editiile postume ale operei lui Constantin Mille
Introducind, sub un foarte straveziu pretext, artificiul sau conventia unui al doilea narator, la persoana a III-a, care cedeaza repede cuvintul protagonis-tului-narator la persoana I, ce acopera apoi tot spatiul romanului, amintitul preambul inscrie formal intregul text al romanului intr-un neechivoc regim al fictionalitatii, declarat si asumat ca atare: "Prietenul meu Dinu Milian a murit. [] A scris mult, dar foarte putin a publicat.
Cu limba de moarte m-a rugat sa-i rinduiesc si sa-i indrept scrierile incepute si sa le public. Am facut aceasta ca cea de pe urma indatorire unui tovaras. Prin alte hirtii am gasit un fel de autobiografie a sa, care zugraveste toate pasurile sale, viata de familie, viata de scoala, viata de student, viata de razvratit. [] Treptat-treptat voi publica intreaga lucrare, ducind pe cititor prin atitea locuri pe unde a trecut si el si a carora amintire desigur o pastreaza inca." Astfel incit si declaratiile similare la persoana I ce ne intimpina pe parcursul textului ("si aici nu fac lucruri de ale inchipuirii: ma marturisesc, atita tot,,.") nu pot fi atribuite decit tot unei fictionale entitati naratorialc, nu pot fi luate altfel decit ca reductibile la conventia instituita (conventia naratorului la persoana 1), vocea auctoriala fiind formal exclusa (in conditiile in care naratorul - si, din umbra lui, autorul - vrea sa ne convinga ca "Analiza psiholigea a spiritului sau o face fara nici o mila. Spune adevarul, putin pasindu-i daca loveste pe cineva sau se loveste pe sine"). Si totusi, atunci cind tine sa precizeze, in amintitul preambul, ca "Din punct de vedere literar, dupa cum se vede, Dinu Milian se tine de scoala naturalista si lucrarea sa e in spiritul lui Jacques Vingtras al lui Jules Valles", cel care-si declara astfel programatic intentiile nu poate fi altul decit cel ce-si luase anterior alitea masuri de precautie, dublu deghizat in narator: autorul.
Constantin Mille face parte din categoria scriitorilor a caror viata intrece in interes opera, aceasta din urma, de altfel, in cazul sau, destul de firava, si cantitativ, dar si - mai ales - calitativ. Nu valoarea intrinseca a operei va legitima, asadar, interesul pentru biografia autorului, ci exact invers: opera va fi doar o anexa, o parafraza ori un mulaj, mai mult sau mai putin fidel, al unei biografii iesite din comun (nu si din limitele semnificativului), biografia legitimata astfel prin ea insasi. Aceasta fiind, in cazul dat, ecuatia viata-opera, nu avem decit sa regretam ca autorul a ales sa scrie roman si nuvela, nu memorii ori jurnal.
Si nu "curajul" fata de altii, nici "cruzimea" fata de sine si de ai sai, s-ar putea spune ca i-ar li lipsit pentru aceasta din urma, mai radicala in plan "uman", optiune, ci poate, mai degraba, o mai sigura intuitie estetica si o mai lucida evaluare a propriilor resurse si limite artistice. Nu intimplator, din tot ce a scris Constantin Mille - versuri si proza - a rezistat timpului cel mai bine (relativ insa!) tocmai romanul autobiografic Dinu Milian (1887), continuat prin Dinu Milion, II - O viata (1914): personaje "cu cheie", pagini de evocare cvasi-memorialisti-ca, pitoresc si atmosfera de epoca, episoade dramatice nu lipsite de nerv, dar nici de parii pris egocentric - mai sustin azi la lectura interesul acestor "romane", atita cit mai este. Temperament energic, dominator, umoral, asemenea tatalui sau, tinarul M. este expus insa dezarmat, prin naufragiul ("vasfringerea") familiei, agresivitatii endemice a mediului social, unor premature confruntari, umilinte si frustrari care, prin riposta, ii vor marca ireversibil viata si opera.
Era de spita boiereasca: liu al spatarului Costache Milea, boier scapatat, in ultimii ani ai vietii (a murit in 1872) ruinat chiar si ajuns marunt functionar, si al Mariei n. Tautu, coboritoare dintr-o cunoscuta familie de boieri moldoveni. Murind si ea de timpuriu (in 1876), ramin trei orfani Iara situatie materiala sigura. Primit, dupa staruinte umilitoare, ca semibursier (1869), apoi bursier, la "Institutul Academic" din Iasi - scoala particulara "de elita", rezervata, in principiu, fiilor de boieri cu ilare de mina - , C. M- (urmat intocmai in paginile romanului de straveziul sau simulacru fictional, Dinu Milian) se inscrie, dupa caznita absolvire a detestatei scoli (1878), la Facultatea de Litere din Iasi, de unde va fi exmatriculat in .
Elev sarac, tolerat printre colegi bogati si aroganti, apoi student, independent si revoltat (se afla printre initiatorii primei greve studentesti din Romania: Iasi, oct. 1880), admis in cercul socialist organizai in capitala Moldovei de catre loan Nadejde (Ioan Cara, in roman) si "doctorul Russel" (nume sub care era cunoscut in epoca refugiatul politic ruso polonez N. K. Sudzilovski, figurind in roman drept "doctorul Rickard"), dupa ce, in prealabil, acesta ii incredintase o misiune conspirativa "de incercare" la Chisinau, - Constantin Mille este exmatriculat din Universitatea ieseana in martie 1881, ca urmare a implicarii cercului socialist din care facea parte in reverberatiile politico-diplomatice ale asasinarii, la Petrograd (1 martie 1881), a tarului Alexandru al II-lea de catre teroristii narodnici condusi de Sofia Perovskaia. (in aceleasi imprejurari, "doctorul Russel" va fi expulzat din Romania, pentru calmarea consulatului rusesc de la lasi, nu extradat insa: "supus american" fiind, este expediat de autoritatile romane la Constantino-pol, aclivind mai tirziu in Hawaii, Japonia si apoi in China, unde moare in 1930.)
Parasindu-si, in urma acestor evenimente, orasul natal (episod cu care se incheie romanul Dinu Miliari), Constantin Mille pleaca la Bruxelles, unde studiaza Dreptul, intre 1881 si . Firul autobiografiei este reluat, in romanul Dinu Miliari, II - O viaja (1914), cu intoarcerea in tara si stabilirea la Bucuresti (15 mai 1884), unde, in paralel cu practicarea avocaturii este deosebit de activ in ziaristica, fiind angajat, imediat dupa sosire, ca redactor la Romanul (Patriotul, in roman) Iui C. A. Rosetti. Capitolul intitulat Monetti ne prezinta un venerabil C. A. Rosetti, ajuns la virsta unei impecabile senectuti calme si intelepte, nici urma din "bulbucatii ochi de broasca" cu care l-a imortalizat Eminescu, prezentat de altfel si el, fugitiv si lara prea multa simpatie, in Dinu Milian, sub numele Minescu. intors in tara, Constantin Mille participa intens si la viata organizatorica a miscarii socialiste romanesti, pe care o va reprezenta la doua congrese ale Internationalei a Ii-a: in 1891, la Bruxelles, si in 1893, la Zurich.
De altfel, inca din 1882, intre semestrele studentiei braxellcze se intercalase si unul petrecut la Paris, unde tinarul M. ii cunoscuse personal pe Friedrich Engels, pe Jules Guesde, pe Paul Fafargue, pe fiicele lui Karl Marx, ca si pe multi alti lideri ai miscarii socialiste europene. Membru fondator al primului partid al muncitorimii din Romania, P.S.D.M.R. (1893) si fruntas al conducerii partidului, va fi exclus in 1895 din motive disciplinare, dar si de orgoliu personal: refuzase sa renunte la conducerea ziarului Adevarul, de curind cumparat, intrind astfel in conflict de autoritate cu Ioan Nadejde, seful partidului, care-i cerea imperativ aceasta dovada de subordonare. Va pastra, de altfel,
directiunea ziarelor Adevarul si Dimineata pina in 1920, cind le va parasi doar pentru a fonda un alt cotidian, Lupta, in paginile caruia ziaristul de vocajie va ramine activ pina in ultimele clipe ale vietii. Va ramine, dincolo de toate aceste avataruri biografice, dar prin ele, una dintre figurile impunatoare ale "vechii miscari socialiste" romanesti, consemnata ca atare de istorie. Pigmentul temperamental si pitorescul "de epoca" al personalitatii developeaza azi, prin filtrul unui secol, din aceasta biografie "epica", tumultuoasa si contradictorie, contururile unui veritabil "personaj" care, prin pregnanta si autentic, nu-si afla echivalent in paginile ramase de la scriitorul Constantin Mille
