Dincolo de nisipuri (fragment) "Era in 1946, an de seceta cumplita. Susteru nu mai vazuse un pic de tutun de patru zile. Ca sa fumeze, intr-o zi rupse un smoc de frunze de iedera din rugul care imbraca fatada casei, le farama intre degete si-si umplu luleaua. Avea ochii carpiti de somn, fiindca, desi era trecut de amiaza, abia se sculase din pat. «Al dracului, se gandi, pierzi o noapte la priveghi si nu-ti mai vii in fire pe urma doua zile». Nevasta, soacra, copiii lipseau de acasa. «Sunt dupa mancare, isi zise, s-au impartit prin sat ca faina orbilor». Si iesi in drum, mic si slab, cu camasa atamandu-i peste pantaloni. Avea pofta sa manance o legatura de laptuci: dormind, visase c-a plouat si ca i-a inverzit gradina de zarzavat ca in anii buni. De doua veri, de cand tinea seceta, nu se destepta o data fara sa pofteasca de mancare un lucru de care nu putea sa faca rost.«- Se vede treaba, isi zicea, ca visele se nasc in stomac si urca sa moara in gura. Bine-ar fi, zau, sa nu le aiba omul de loc.» - Sustere, da, ma, si mie sa trag un fum. II strigase dascalul satului. Despre dascal, toata lumea zicea ca si-a pierdut mintile din pricina foamei. Ziua intreaga sta pe marginea santului, cu picioarele adunate sub el, mesteca macris daca avea, si ingana intruna, uitandu-se la cerul gol de nori, un rand dintr-o carte de rugaciuni: «- Dumnezeule care dormi in padurea de dafini». - Nu-i tutun, ma, ii raspunse Susteru, e o buruiana, pute si te ustura pe gat. Privi ulita in lung. In dreptul primariei, o femeie aduna baliga intr-o roaba ca sa lipeasca prispa casei. Sub salcamul de langa podisca data cu var, un caine se scutura de purici. La fierarie potcoveau un cal. Mirosea a copita arsa. Susteru coti incet dupa coltul gardului si cobori la rau. Se opri la santurile prin care altadata venea apa in gradina lui de zarzavat. Erau goale. Malul de pe fundul lor se uscase, crapase. Albia raului se intindea in sus ca o omida cenusie. Nisipul si petele galbene de lut pietrificat luceau pustii in soare. Radacini putrede atarnau in peretele malului dinspre sat. Dincolo, pe islaz, aliorul se incolacea de caldura. Pe un musuroi de tarana, alaturi de o tufa neagra de maracini, tistuia un harciog. Departe, pe varful unei movile, se zarea un calaret. Susteru zgarie cu varful piciorului o cruce in nisip si rase. Cand era copil si facea o cruce pe pamant, zicea ca dedesubt galgaie un izvor. Prost mai era in tinerete! in fiecare an, in prima saptamana de primavara, se ducea pe izlaz cu un tarus sa scoata brandusi. Le vedea: albe, in doua foi, ca stropii de lapte cazuti din sistar - si se repezea sa le culeaga pe toate. Maica-sa ii zicea la plecare: - Cate brindusi ai sa aduci acasa, atatia pui au sa scoata clostile noastre. Si el o credea. Calaretul zarit inainte pe movila se apropia in goana mare de sat. - E nebun, zice Susteru vanturand mainile, omoara calul daca o tine tot asa pana la pod. Observandu-I, calaretul carmi spre el si striga, aratand cu bratul indarat, ca vine garla. A plouat la munte si vine garla. Vine Buzaul. Susteru nu intelese pe data ce i se spune, parca ii luase mintile si cand se dezmetici, celalalt era departe, se pierdea pe sub arcadele podului vopsit in rosu, disparea ca o naluca, in fulgerarile apei mortilor. Sezu o clipa, cautand cu privirile infrigurate in susul albiei, pe linia malului, si i se paru ca-l loveste in fata racoarea apelor pornite de la munte. Atunci sari santul si urca podul in fuga, mai mult de-a busilea, sufland greu pe gura. O maneca a camasii, imbacsita de sudoare, ii atarna de incheietura mainii ca un pansament desfacut. O smulse si o arunca. Dascalul iesi inainte, aparandu-se de muste cu o creanga de salcam. - Dascale, striga Susteru, vine garla, ma! trebuie sa dau luntrea la apa si sa curat santurile. Peste o saptamana mancam laptuci. Intr-o jumatate de ceas, Susteru a scos luntrea din sopron si a tarat-o prin praful ulitei pana dincolo de rau. in vremea aceasta s-au prins sa bata clopotele bisericii. Bang-bang - clopotul mare; ding-ding - clopotul mic. Toaca nu suna. Toaca se bate numai la soboruri bisericesti. Cand au batut clopotele, satul s-a mutat pe malul garlei. Barbatii au tabarat cu sapele si tarnacoapele sa sparga movilele de pamant care astupau intrarea in santuri. Femeile n-au coborat, se ingramadisera sub un otetar si tineau copiii langa ele, fiindca valurile puteau sa-i traga in valtoarea lor, din care nu mai e scapare. Nu se stie de ce aveau credinta ca garla, pornind de la munte, se lasa la vale insotita de un vant rau, aspru, ca de inghet, si se infiorau dinainte, ca jivinele plapande cand simt ca se apropie iarna grea. Doua dintre ele rostogolira cu mainile pana-n gura vadului un pietroi mare, cat o buturuga, ca sa fie acolo pentru spalat rufele. Jos, intr-o groapa, un batran intindea carlige de undit, legate de o sfoara prinsa de un tarus infipt in buza malului. in fiecare carlig atarna cate o jumatate de rama ca momeala. O fata se pieptana, rasfirandu-si parul castaniu in lumina soarelui si zicea un cantec trist ce aducea a bocet. in toiul lucrului, barbatii se opreau o clipa si-si suflecau pantalonii pana mai sus de genunchi, ca sa nu li se ude mai tarziu imbracamintea. Atata mai aveau, ce era pe ei, restul boarfelor le schimbasera pe malai la bogatanii si morarii din satele de sus. Ispravind de curatat santurile, Susteru trecu la vecini sa ceara tutun. Capata cat sa-si umple luleaua de doua ori. Dascalul se tinea in urma lui la un pas. Susteru ii intinse sa traga un fum. Pe urma pleca mai departe calcand incet pe marginea albiei, smucind mereu camasa sa-si acopere bratul gol, inrosit de soare. Cand dadu peste mosul ce intindea carlige, se facu foc de suparare si incepu sa tipe la el sa le ia de acolo, sa nu sperie pestele din prima zi. - Ei, gata, am inteles, zise batranul linistit, le iau. Da' urli degeaba. Tu nu stii ca pestele merge numai in susul apei? intai sa ajunga Buzaul la Siret, si pe urma vine pestele aici. -Asta asa e, recunoscu Susteru, uitasem. Poti sa le lasi. - Lejas, raspunse batranul, ca, cine stie, poate tot pica vreun baboias. in groapa asta am prins odata un somn cat un porc. - Pune mana si scoate-le, racni Susteru, infierbantandu-se din nou. Sa n-avem vorbe. Se insera. Soarele cadea la orizont. Lumea, tot pe mal, nu se misca, dar incepuse sa-si piarda rabdarea. in cateva locuri femeile aprinsera focuri. Cadea noaptea." |