DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVINTA - Volum de scurte povestiri, al lui Emil Girleanu; cele 38 de schije, mici bijuterii literare cum au fost numite pe buna dreptate, au l'ost publicate in parte, incepind cu anul 1907, in unele reviste si ziare ale vremii ("Convorbiri critice", "Viata literara si artistica", "Albina", "Fat-Frumos", "Convorbiri literare", "Falanga literara si artistica", "Luceafarul", "Universul", "Ramuri", "Tribuna"), iar in volum in 1910, la Editura Convorbirilor literare; dupa foaia de titlu, volumul are urmatoarea dedicatie:
"Am scris aceste schite ca sa Ie citesc Rodicai, cea mai iubita giza din lumea gizclor mele"; doua din aceste povestiri (Parasita si Calul) sint dedicate lui Ilarie Chendi, respectiv lui Corneliu Moldoveanu.
Volumul inspirat din viata celor care nu au cuvint, dar care vorbesc si gindesc, isi povestesc ca oamenii necazurile si bucuriile, cuprinde mici creatii ce condenseaza intr-un numar redus de pagini o actiune emotionanta, bogata in evenimente, redata cu sensibilitatea unui profund cunoscator al micilor intimplari petrecute in viata animalelor si insectelor.
E vorba de izbutite miniaturi, zugravite de un artist meditativ si sensibil, liric si delicat, ce au aproape intotdeauna un sens simbolic si o mare incarcatura afectiva, al caror continut este exprimat uneori cu humor de un scriitor stapin pe mijloace artistice subtile si moderne, ce foloseste o limba plina, de culoare. O mare parte a povestirilor isi plaseaza actiunea in spatiul domestic, lumea pasarilor de curte, a altor animale din acelasi perimetru familiar fiind vazut, in general, prin analogie cu viata omului, in curtea mea, de exemplu, propune o mica galerie, pitoreasca si plina de miscare, de personaje astfel modelate: cocosul e luptatorul, - "tantos, cu pinteni arcuiti, cu platosa penelor otelii" - , bibilica este "harnica ograzii cu bonetica alba tivita cu amici cu cercelusii de margean la urechi"; clostele sint, desigur, mamele hotarite sa-si apere puii, "gata sa sara in capul oricui s-ar apropia', ratele, "parca-s totdeauna vaduve, asa-s de ursuze", curcanul e "gramaticul" curtii, mijlocitorul si dreptul .judecator" etc. In Cucosul, protagonistul e "poet" si indragostit, alti "cucosi frumosi", vecini dar dusmani, se incaiera ca in basme, sub ochii spectatoarelor mindre de curajul "stapinilor" (Luptatorii).
Alte schite, precum Grivei, Parasita, Calul, Tovarasii, uzind de acelasi transfer de trasaturi, sugereaza existenta unor sentimente de solidaritate profunda intre animal si om: ciinelc, "care plingea, plingea cum pling oamenii, cu lacrimi fierbinti", se duce sa moara singur, cind ajunge batrin si neputincios, ca sa nu-i supere pe cei dragi; iapa ce si-a pierdut vederea se rostogoleste intr-o prapastie, pentru a pune capat milei stapinului; boii ocrotesc "cu umbra trupului trudit', odihna omului. Tot asa, in lumea larga a naturii, intimplarile imaginate de prozator sint orientate intotdeauna spre un "tilc", completind si rotunjind povestirea (T. Vianu).