Nascut la 1826 in comuna Bolintinul din Vale, dintr-o familie de mici proprietari (originara din Macedonia), tanarul Dimitrie urma in "Colegiul National" de la Sf. Sava, dupa care fu numit in functiune la Ministerul de externe. Format din citirea operelor lui Ioan Vacarescu, Ioan Eliade [Radulescu] si a istoricilor de peste munti, el isi manifesta talentul poetic la etatea de 17 ani (1843) prin compozitiuni ca "O fata tanara pe patul de moarte", "Mihnea si Baba", "Basme si legende nationale" etc. De aceea la 1847 fratii Nicolae si Stefan Golescu, impreuna cu alti patrioti, contribuira a-l trimite si intretine la Paris spre completarea studiilor.
Atras in tara de revolutiunea de la 1848, redacta ziarul "Poporul suran"; dar, dupa incetarea miscarii, fiind cuprins in lista acelora pe care un ferman ii exila din tara, trecu la Brasov si de acolo la Paris, unde in 1854, prin ingrijirea amicului sau Voinescu, publica brosura "Les Principautes" si o monografie intitulata "Turcia, Austria si moldo-romanii".
La 1855 principele Grigore Ghica al Moldoi ii oferi o catedra de literatura romana la Iasi, dar Poarta nu-i incuviinta repatrierea. Atunci Bolintineanu intreprinse numeroase calatorii prin Asia Mica, la Ierusalim, in Palestina, Siria si Egipt, prin insulele arhipelagului, prin Macedonia, Epir si Tesalia . La Constantinopole compuse frumoasa culegere intitulata "Florile Bosforului' .
La reintoarcerea-i in Bucuresti (1858), redacta ziarul Dam-bovita, prin care sustine unirea ambelor Principate [Romane]. Sub domnia lui Al. Cuza fii numit ministru la 1861. Ca ministru al Cultelor si Instructiunii Publice aduse la indeplinire secularizarea manastirilor inchinate bisericilor grecefsti] din Orient.
Dupa 1866 trai retras din politica, ocupandu-se cu cercetari istorice si foarte multe produceri literare. in primavara anului 1871 se imbolnavi, apoi fu izbit de paralizie generala. ii ramasese un singur amic, inginerul Al. Zane, fostu-i director la, care catva timp il ingriji in familia sa. In Adunarea deputatilor se facu propunerea de a i se acorda un ajutor, dar fu trimisa la sectiuni, de unde nu se mai intoarse. Atunci i se puse la loterie biblioteca, compusa din carti cumparate la Paris si din propriele-i scrieri. Castigata de Costache Negri si V. Alecsandri, ea fu restituita . in cele din urma. Eforia spitalelor civile primi sa instaleze pe fostu-i efor intr-o camera din ospiciul Pantelimon, unde i se detera toate ingrijirile posibile . Aci expira in ziua de duminica 10 august 1872, orele 7.1/2 dimineata.
Corpu-i fu adus la Bucuresti cu trasura spitalului si depus la biserica Sf. George (Nou), de unde a doua zi - fara pompa, fara cea mai mica atentiune din partea statului si celorlalte insritutiuni - fu transportat ca cel din urma cersetor si ingropat in comuna-i natala. Abia in anul 18-, printr-o modesta subscriptiune publica, din initiativa privata, mormantu-i fu acoperit c-o lespede si imprejmuit ca sa nu-l profaneze vitele. Si, totusi, cu ocaziunea secularizarii, Bolintineanu ar fi putut deni milionar, de n-ar fi fost d-o integritate nebanuita; el cantase cu atata caldura trecutul glorios al neamului, se silise a inspira tinerelor generatiuni iubirea de virtute si cel mai curat patriotism, repetase ca "viitor de aur Romania are" si "prevazuse prin secoli a ei inaltare", in fine, imbogatise literatura cu opere foarte numeroase, din care vom cita pe cele urmatoare:
Cantece si plangeri, culegere a primelor poezii, tiparita prin subscriere de Societatea literara din Iasi, la 1852, dupa initiativa poetului G. Sion. Peste trei ani aparu a doua editiune, sub tidul Poesii .
Les principautes roumaines. Paris, 1854.
Turcia, Austria si Moldc-Romanii, Paris, 1854.
Manoil, poema filosofica, inserata, impreuna cu alte scrieri, in "Romania literara" a lui V. Alecsandri. Iasi, 1855.
Calatorii in Palestina si Egipt. 1856.
Melodii romane. Bucuresti, 1859.
Bataliele Romanilor. Bucuresti, 1859.
Calatorii pe Dunare si in Bulgaria. Bucuresti, 1859.
Calatorii la romanii din Macedonia si muntele Atos. Bucuresti, 1862.
Elena (roman de moravuri sociale). Bucuresti, 1862.
Legende noui sau basme nationale. Bucuresti, 1862.
Vieata lui Vlad Tepesiu si Mircea cel Batran. 1863.
Vieata lui Stefan cel Mare. Bucuresti, 1863.
Vieata lui Mihai Viteazul. Bucuresti, 1863.
Mizerabilii, roman de Victor Hugo, X volume, traducere in asociatiune cu A. Zane si Costinescu [Costinescu] Milt[iade 1818-l872], 1863.
Poesii inedite. Bucuresti, 1865.
Florile Bosforului. Bucuresti, 1866, traduse sub titlul de Brises d'Orient. Paris, 1866.
Bolintiniadele, ziar in rsuri, 1866.
Eumenidele, satire politice in rsuri, sub pseudonimul de "Cosmad". Bucuresti, 1866.
Conrad, poema in IV mari canturi. 1867.
Mihai Viteazul condamnat la moarte, drama istorica in rsuri (V acte). Bucuresti, 1867.
Stefan Voda cel berbant, drama in IV acte. 1867.
Traianida, epopea in rsuri dactilice. 1867.
Alexandru Lapusneanu, drama in acte. 1868.
Dupa batalia de la Calugareni, drama in acte. 1868.
Stefan George Voda, drama in V acte. 1868.
sectiunea poporului roman. Bucuresti, 1869.
11 Februariu sau "Februaristii". 1869.
Vieata imparatului Traian. Bucuresti, 1869.
Vieata lui Voda Cuza. Bucuresti, 1869.
Cleopatra, regina Egiptului. Bucuresti, 1870.
gerile Romaniei (poesii). Bucuresti, 1870.
Campul si salonul (poesii). Bucuresti, 1870.
Sorin, poema in canturi. Bucuresti, 18
Poesii chi si nuoi. Bucuresti, 18
Poesii complete. Bucuresti, 18
Nemesis, poema. Bucuresti, 18
Calatorii in Asia Mica. Bucuresti, 18
Doritorii nebuni (roman). Bucuresti, 18
Vieata lui Matei Basarab. Bucuresti, 18
Resbelul lui Traian in Dacia si colonizarea Daciei.
Marirea si moartea lui Mihai.
Michnea care isi taie boierii.
Despot Voda Ereticul, drama in acte, in proza.
Postelnicul Const. Cantacozino, drama in acte, in rsuri.
Din timpul lui Mircea.
Menadele.
Nepasarea de patria, de lege si de religiune.
Ca ziarist publica diferite studii in ,Jiomania literara* a lui V. Alecsandri, in "Trompeta Carpatilor" a lui Cezar Bolliac, in ,Romanul" al lui C. A. Rosetti. Ultimele-i produceri in acest ziar au fost "Biserica romana si patriarchatul", "Cugetari asupra starii actuale", "Principiurile constitutionale", iar in ,^4lbina Pinduluf al lui H. Gr. Grandea.
Muza lui Bolintineanu este ecoul sincer al simturilor nobile, generoase, dezinteresate. in ,Balade" si Basme" stie pastra caracterul national, chimea datinelor si credintelor. in elegii exprima durerea potolita ca Gilbert, si intristarea armonioasa a lui Lamartine, zambetul amar a lui Andre Chenier. Dramele-i istorice urmaresc, ca tinta unica, gloria trecuta a romanilor, lancezirea actuala, iubirea si devotarea pentru patrie. Adapat de filosofia stoica, in mai toate scrierile-i in proza se sileste a infiera vitiul, a lauda virtutea, a face ca noile generatiuni sa tina la religiune, sa respecte legile, sa urmareasca un ideal.
Limba lui Bolintineanu e dulce, variata, uneori energica, iar rsul curgator si armonios. Din cauza rimei, sacrifica corectitudinea, tinand mai mult la fond decat la forma.
