DESPOT-VODA - Drama istorica de Vasile Alecsandri.
Premiera, 30 sept. 1879, Teatrul National din Bucuresti. Aparuta la Bucuresti in 1880, cu subtitlul "Legenda istorica in versuri 5 acturi si 2 tablouri 1558-l561".
Marcheaza reorientarea deliberata a teatrului alecsandrinian spre drama si este singura realizata dintr-o proiectata trilogie - Jolde, Lapusneanu, Despot. Nu exemplaritatea, ca in cazul altor scrieri istorice ale sale, ci originalitatea personajului, cu insusiri "afara din rind" si o biografie "tesuta cu intimplari extraordinare", motiveaza optiunea dramaturgului, care-si plaseaza din punctul de pornire opera sub semnul romantismului. Alecsandri a parcurs literatura istorica, de la Ureche la sincai, de unde a extras date necesare inchegarii tabloului de epoca si caracterizarii personajelor, doar doua dintre acestea, Ciubar si Ana, fiind inventate de el.
In tesatura piesei pot fi detectate influente ale teatrului romantic, indeosebi hugolian, jucat in acel moment pe scenele noastre, dar si ale celui shakespearian, alaturi de urme ale unei recente traditii autohtone (Razvan si Vidra). La nivelul ideologiei se reflecta preocuparile politice ale epocii, convingerile democratice si sentimentele patriotice ale generatiei pasoptiste.
Despot-Voda se constituie, prin semnificatia ei fundamentala, inrr-o meditatie asupra puterii, urmarita in manifestarile si implicatiile ei la nivel individual si colectiv, moral si politic. Traiectoria vietii lui Despot, ce-l poarta pe culmile maririi pentru a-l prabusi apoi in neant, ilustreaza ideea esecului inevitabil al puterii exercitate in gol, al oricarei personalitati politice rupte de traditiile si interesele poporului. Se regasesc in drama lui Alecsandri si vechi motive universale ca: vanilas vanitatum. fortuna labilis, inselaton/I inselai. Piesa se prezinta ca o suita de momente din spectaculoasa biografie a lui Despot Eraclid, domn al Moldovei intre 1558-l561, un personaj mai mult de roman decit de drama, cum observa Emincscu. Actiunea, relativ sustinuta si marcata de elemente senzationale si melodramatice, incepe in momentul cind Despot, "sluga odinioara lui Iacob Eraclidul", dupa ce reusise sa uzurpe o identitate si o genealogie ilustre si colindase pe la curtile europene, soseste la granita Moldovei hotarit sa ocupe tronul acesteia si chiar sa elibereze "Bizanta si patria greceasca". Planurile ii sint favorizate de nemultumirea unei parti a boierimii fata de domnia lui Lapusneanu. Vorbirea seducatoare si pergamentul ce-i atesta nobletea ii deschid inimile boierilor si casa lui Motoc. Doar Tomsa se arata banuitor si ostil.
Primit la curte, Despot cistiga simpatia Doamnei, a carei ruda pretinde a fi, dar Lapusneanu, prevenit de aliatul sau Sigismund, ii descifreaza planurile de uzurpare si hotaraste sa-l suprime. Despot supravietuieste celor trei incercari, ultima data evadind din temnita travestit in vesmintele nebunului aspirant la tron Ciubar-Voda, si cauta adapost la prietenul sau, palatinul Laslci. Prin iscusinta si devotamentul Carminei, sotia acestuia, scapa de trimisii lui Lapusneanu, simulind moartea, si cistiga noi aliati in schimbul unor promisiuni banesti si politice. Conflictul pentru tron dintre Despot si Lapusneanu, dezvoltat in primele trei acte, se rezolva in afara scenei. Plaiesii Jumatate si Limba-Dulce, ajunsi straji la curte, rezuma si comenteaza infimplarile survenite: biruinta lui Despot, ajutat de mercenari si de tradarea lui Motoc, inscaunarea lui, politica antinationala si antipopulara etc.
In actul al IV-lea este lansat si dus cam prea grabnic la culminatie al doilea conflict principal, intre Despot, ajuns domn, si tara. Urcat pe tron, Despot se imbata de putere si nu-si tine nici una din fagaduieli. El refuza sa se casatoreasca cu fiica lui Mojoc, asa cum promisese, ruineaza tara si o infeudeaza mai mult fata de turci, provocind reactia poporului.
Toate fortele tarii se coalizeaza impotriva sa si se string in jurul lui Tomsa.
Ultimul act aduce solutionarea tuturor conflictelor, cu accentuarea notei de senzational. invins de Tomsa, Despot pierde sprijinul lui I.aski si, eventual, pe al lui Mojoc, cind cele doua femei care-l iubeau cu pasiune, Carmina si Ana, descopera ca au fost tradate. I'e prima o ucide sotul ei, pe a doua durerea de a-l fi pierdut pe Despot care, crutat de Tomsa, este asasinat de Ciubar, ajuns calugar fanatic.