Unele episoade pub">
DESCULT - Roman de Zaharia Stancu scris "din primavara anului 1947" pina in "penultima luna a lui 1948".
Unele episoade publicate initial ca "Schite scurte" in "Contemporanul".
A aparut in volum in decembrie . A cunoscut nu mai putin de 16 editii romanesti (la fiecare editie am mai taiat, am mai adaugat ceva") si 36 de aparitii peste hotare. A fost tradus in 24 de limbi, in Europa, Asia, America, romanul fiind una dintre cele mai raspindite opere ale literaturii romane dincolo de fruntariile tarii.
Marcind adevaratul debut in proza al lui Zaharia Stancu ("carti de proza mai scrisesem si chiar mai publicasem, dar nu mai pusesem pe ele nici un pret"), Descult s-a bucurat inca de la aparitie de o buna primire, atit din partea criticii de intimpinare, cit si, se pare, a publicului cititor, faptul constituindu-se, cum avea sa noteze o comentatoare, intr-un veritabil fenomen de "sociologie a receptarii".
Cartea va insemna o cotitura in cariera literara a lui Zaharia Stancu si va reprezenta, in alta ordine de idei, "un moment interesant in dezvoltarea prozei romanesti contemporane.
Sintagme ca "roman memorialistic", "Bildungsroman", "roman liric" etc. au fost utilizate nu o data in tentativa de a se ajunge la o circumscriere si o definire cit mai riguroasa a materiei proteice a acestei carti. Romanul a cunoscut doua versiuni: cea din 1948 care, in intentia autorului, consta, in principal, din re-memorarea rascoalei de la 1907 ("cred ca acest eveniment a marcat decisiv orientarea mea in viata") si o alta, substantial augmentata, cu episoade care fusesera publicate anterior ca piese de sine statatoare.
In forma sa definitiva, Descult se structureaza dintr-o succesiune de intimplari-cadru ncrelationatc aparent, dar focalizind subteran in jurul unui ax ordonator dat de "formarea morala" a lui Darie, "la legea aspra a vietii" (Eugen Simion). Devenirea lui Darie, personajul narator si deopotriva martor, e urmarita din copilarie pina la patrunderea in virsta adolescentina si despreinderea de mediul comunitatii rurale in care acesta se Formase.
Secvenjele-evcniment se succed in imediata relatie eu fluxul uneori capricios al memoriei personajului. Iara a fi respectata logica fireasca a naratiunii si tara, pe de alta parte, o consecventa in ordinea atitudinii filosofice fata de receptarea acestor evenimente. Faptele sint relatate eind din perspectiva copilului actanl ori martor, cind din aceea a unui Darie matur, caic le decanteaza retrospectiv din perspectiva experientei dobindite, a convingerilor sale morale si uneori politice. Romanul imbina, observa Nicolae Manoiescu, "doua perspective intr-o unica voce: aceea a copilului de odinioara (emotionata, limitata, "autentica") si aceea a adultului de a/i "superior si chiar tendentios informata)".
Aceasta a doua perspectiva, continua criticul, "joaca, in raport cu aceea contemporana evenimentelor si infantila, rolul unei instante de control social-politice, nu pur si simplu estetice.
Ea "rescrie", deci, "istoria, o corecteaza sau pur si simplu o completeaza". "Aceasta rescriere" nu este insa "fatisa", "ei discreta, ascunsa, insidioasa (s. a.) {Arca lui Noe. Eseu despre romanul romanesc). Darie este un copil ..insemnat de destin" ("schiopirlea", "Dinto-sul"), de o adinca sensibilitate, receptiv la impactul cu lumea si inlimplarile ei, avid sa traiasca. impartasind viata alor sai, el parcurge experiente existentiale decisive ("1907, seceta, razboiul, ucenicia s.a.) ce il vor marca definitiv, grabind procesul sau de maturizare. La intrarea in virsta adolescentina, Darie este un om formal, gala sa-si asume viata, sa ia pieptis obstacolele, oricare ar li ele, sa biruie. Finalul romanului indica desprinderea lui Darie de "colectivitatea formativa", desprindere echivalind eu o evadare din toposul matricial, anuntind, totodata, incheierea procesului de maturizare a protagonistului. Romanul va Ii, deci, intr-o sectiune fundamentala a lui, un lung, complex si nu o data sinuos "story" al modelarii lui Darie, al initierii lui in enigmele lumii acesteia. Cresterea si maturizarea se desavirsesc intii in cadrul familiei si apoi in acela mai cuprinzator al comunitatii satesti. Lumea evocata de S. va fi cea a satului romanesc din Cimpia Teleormanului din primii ani ai secolului nostru. E o lume nelinistita, mocninda, adusa din pricina mizeriei in pragul disperarii, gata sa reactioneze violent si justitiar pentru a recupera dreptatea de multa vreme ultragiata ("Brazda ingusta si adinca).
E o viata de patimiri, zbuciumata, de un tragism rascolitor, al carei tablou prinde contur in principal din confesiunile lui Darie. Datorita mizeriei, comunitatea infometata intra inlr-o profunda criza de identitate, tinde sa se dezintegreze iremediabil, e amenintata cu extinctia. Imprimat pe retina, filtrai de sensibilitatea "de o ascutime neobisnuita, ce vibreaza ca o coarda la cea mai superficiala atingere" a copilului martor, totul apare redi-mensionat, in tuse ingrosate; teritoriile dintre real si ireal devin incerte, iar fabulosul si senzationalul, fantasticul si grotescul asalteaza realitatea cea mai concreta, verificabila social. Traiul oamenilor e unul auster: parintii lui Darie, un Ujupar, un Tita Uie, un Ududui, un Ovidenie etc. ("in fapt porecle semnilicind lipsa de identitate sociala) se gasesc intr-o continua, epuizanta, dar si eroica batalie cu neajunsurile vietii. Pamintul e neindestulator, casele sint insalubre, hrana saracacioasa. Oamenii isi vind boierului ori ciocoiului munca, se inglodeaza in datorii pe care nu le mai pot plati. O psihologie colectiva a deznadajduirii, dar si o mentalitate a vietuirii cu orice pret, ca singur si ultim ideal al existentei, par sa domine multe din intim-plarile istorisite in roman.