DEMOCRATIA NATURII - Volum de versuri de Mircea Dinescu. Tiparit la editura Cartea Romaneasca, 1981.
Amestecul de exasperare si jubilatie vitala, de sarcasm si joc sclipitor, de realism si candoare, de intelepciune usor prematura si arlechinada", remarcat de Lucian Raicu in postfata la culegerea de poeme Teroarea bunului simt (1980), in care poetul isi antologa versurile scrise pina la acea data - de la Invocatie nima-nui (1971) si Elegii de cind eram mai ttnar (1973), la Proprietarul de poduri (1976) si La dispozitia Dumneavoastra (1979), ramine definitoriu si pentru Democratia naturii; cu observatia, importanta, ca distribuirea accentelor s-a schimbat in mare masura: amintita ,jubilatie vitala" tradusa, mai ales in prunele doua volume, intr-un discurs muzical aglomerat de metafore suav-insolite, intors narcisiac spre chipul poetului tinar ineintat de propriile haruri inventive, a disparut, practic, din noile texte, cedind locul cu precadere "sarcasmului" si "realismului".
Celelalte doua carti, imediat precedente, au inregistrat, progresiv, acest proces, inscris de-acum si in programul explicit al versurilor: poetul declara ca-si "(rag(e) realitatea pe piept ca o camasa" si ca "viata o-nalt(a) ca pe-un "stindard de fronda", ca sa treaca apoi de la astfel de armonioase declaratii ale dizarmoniei dintre el si lume la forme mai libere ale expresiei si mai adecvate evolutiei catre un nonconformism mai radical al atitudinii.
Este ceea ce se intimpla in ciclul Evolutia visului, care deschide volumul din 1979, inaugurind un mod de a scrie cristalizat deplin in Democratia naturii. Declarind, in aceasta carte, ca este "dispus sa fac(a) un pact cu realitatea", spargind o bresa in zidul cu care se inconjurase, subiectul liric lasa sa patrunda imaginile unei lumi cu mecanismele dereglate, grav deviate de la rostul lor firesc, insa intr-o viziune in care absurdul ia infatisari mai curind burlesti, manifestindu-se in decoruri si cu o figuratie derizorii, in care totul sta sub semnul compromiterii si al compromisului:
| "intr-un castel transformat in crescatorie de pui benchetuiam pina-n zori cu-ngrijitorul si paznicul beam vin din sfecla rosie - si nu ne pasa vin alb din garduri putrede - si nu ne pasa gainile n-aveau simtul politic prea dezvoltat ciriiau in surdina si-nchideau ochii la tot ce se-ntimpla ciuguleau si ele tencuiala tablourilor scurmau in Breughel cel Batrin cotcodacind in clavir ouau in biedermeier ("din gusa lui Savonarola si-ar fi iacut o sutana pe cinste) noi eram fericiti si dispusi sa iesim la vinatoare de lei cu hirtia de muste, revolutia mirosea a cartof copt megafoanele inlocuisera arta erau si lampi care produceau intuneric erau si cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni ciriiam si noi in surdina inchideam si noi ochii la ce se-ntimpla" (Gainile). |
| "in dialectica adormitoare lampa chiar va sufla in luminare mai sus intr-un muzeu cu usi inchise vaca exacla paste manuscrie si in aceeasi ordine fireasca biserica poarta gumari si basca si flindca s-au cam terminat cartofii plantam calugarii si filosofii" |
| "Mie revolta nu mi-a adus mari inlinderi de pamint neproductiva si isterica noaptea se strecura cu mine sub plapuma ziua ma electrocuta pe cimp, dati-mi voi un pepene de care sa ma sprijin dati-mi un tren in miscare sa ma pot rezema fiindca tara rusine rni se face foame pe rug si-n locul sirei spinarii am o cartusiera-ncarcata" |
