DELIRUL - Roman de Marin Preda. Cunoaste in total palm editii, dintre care numai doua identice (ed. II si III), tocmai aceasta versiune, ultima autorizata de autor, fiind, insa, cea mai putin creditabila. Aproximaiiv 6 jumatate de an desparte intre ele primele doua editii, apamte, amindoua, in spatiul calendaristic al unui singur an, . In acest interval, cedind probabil unor presiuni a caror forta de constringere mai poate fi azi doar banuita, autorul Consimte la interventii majore ni text, Desi luase din capul locului si din proprie initiativa unele masuri de precautie. "lipind" arilicial un capitol (cap. XI, partea I) dedicat unui "finar revolutionar" nenominali-zal, arestat si purtat de jandarmi din post in posl - deghizare transparenta sub care "tineretea revolutionara" a lui N. Ceausescu sa se poata recunoaste - precautia s-a dovedit a nu li de ajuns pentru a pune la adaposl romanul de reactii violente venite "atit din partea conservatorilor din partid, cit si dinspre Moscova" (Ion Cristoiu).
Ca urmare, in editia a Ii-a "revazuta si adaugita", apamta tot in 1975, autorul mai "lipeste" inca doi "luptatori comunisti in ilegalitate": un "strungar la Atelierele Grivita" impuscat de legionari, ostentativ botezat Niculae Masa (cap. VII, partea a IlI-a), si pe un Titus Diaconcseu, reporter al ziarului "Tempo" (sic!) pe frontul de Rasarit (cap. VII, partea a V-a); in plus, intreg finalul partii a IlI-a era "revazut" ideologic, iar o scena mai "deocheata" ce incheia aceasta parte a treia in prima editie (un fel de ritual spontan de maslurbatie colectiva in redactia cotidianului "Ziua", la prabusirea "rebeliunii" legionare) era tacil suprimata in editia a Tl-a. Editia a Ill-a, apamta in 1987, reia Iara alte modificari textul editiei a Ii-a. ingrijind si prefatind, in 1991, o "editie necenzurata", dupa "manuscrisul initial al romanului", Ion Cristoiu elimina din text toate "lipiturile" amintite, reintegrind totdata in lexl pasajele "scoase" in editiile a Il-a si a IlI-a; dar evenimentul major este "restituirea" in premiera a inceputului partii a V-a (aprox. 23 de pagini, acoperind slirsitul cap. I si cap. II in intregime), unde apare ca prolagonisl Stalin - personaj conceput in simetrie ideatica si compozitionala cu Hitler, pol structural a carui lipsa (impusa de cenzura) in primele trei editii dezechilibra serios economia de ansamblu a cartii si amputa din amploarea viziunii scriitorului roman asupra istoriei. Romanul se incheie cu mentiunea "Sfirsitul volumului 1", anuntind itstfel o continuare, pe care insa Marin Preda n-a mai apucai s-o scrie. intrerupind lucrul la acest roman - sau, poate, proiectai ciclu romanesc - sub o presiune interioara mai ultimativa, aceea a scrierii si ducerii la bun sfirsit a altui roman, Cel mai iubit dintre paminteni (penlm ca mi-am dat seama ca daca nu scriu acum aceasta carte, adica trilogia care a iesit, s-ar putea sa n-o mai scriu niciodata"), scriitorul, surprins de o moarte prematura, a lasat, in apaTenta, "neterminal" romanul Delirul; in aparenta doar, caci, asa cum este, ramas la un singur volum, romanul se prezinta totusi, la lectura, "intreg" si pe deplin coerent ca opera, prin forta imprejurarilor, "deschisa".
Meditatia asupra destinului popoarelor, rememorarea si interogatia asupra istoriei contemporane, "traite", asupra resorturilor irationale ce declanseaza demential si paroxistic iruptia turbulentei si a violentei in viata unor intregi popoare, iruptia raului in istorie ("delirul" fascist si cel comunist, vinovate de provocarea ultimei conflagratii mondiale, cu capeteniile-i de terifianta amintire, Hitler si Stalin) reactualizeaza, la un alt nivel, optiunea spirituala ireductibila a scriitorului, exprimata constant in operole-i anterioare: aversiunea si aprehensiunea in fata demonismului miscarii ca negatie a starii, in fata devenirii "bezmetice" a lumii, o lume "traind in orbire si nepasare" (Imposibila intoarcere), lume haotica si turbulenta, sortita pieirii prin propria-i stihie. Ceea ce, in cartile anterioare, era revelat (si avea sa mai fie revelat inca o data si in ultima) cu privire la individ, la cuplu si la colectivitati restrinse (satul), iata ca acum, in Delirul este demonstrat ca valabil si pentru marile colectivitati umane, pentru popoare, tari si continente intregi, pentru istorie.
Exista, in acest sens, in roman, o memorabila "parabola": "Ornitologii romani au descoperit in Delta Dunarii o pasare cu penaj rosu si cu comportament bizar: vulpea ii minca in fiecare an ouale si ii punea, in lipsa ei, pietre in cuib, pe care ea, apoi, le clocea toata vara Iara sa simta ca sint pietre. Ca sa salveze pasarea, ornitologii au gonit vulpea. Atunci pasarea, spre uluirea acestor specialisti care o supravegheau de departe cu binoclurile, a inceput sa tipe cuprinsa de o stranie isterie si si-a spart ouale cu ciocul, batind din aripi si dansind demential. Ce era cu ea? Ce instinct obscur o impingea astfel spre disparitie? De ce vroia ea sa nu-si mai supravietuiasca? Cine putea sa stie? Natura voia sa nu se inlaptuiasca in viata poporului german, Hitler, inca de la bun inceput, semana cu aceasta pasare " "Delirul furibund, cu toate ca sinucigas, al lui Ilitler" - "personaj satanic", cu "privirea lui de un albastru straniu, amestecat cu violet, si care fascina pe toti cei care i-o intilneau", supunindu-i hipnotic "terorii brune" pe care i-o instaurase in Germania nazista - exprima paroxistic iruptia raului in istorie, nu mai putin decit perfidia asiatica, suspiciunea fanatica si dismularea inumana cu care Stalin, pentru a pune mana pe puterea discretionara a "partidul unic" si pentru a nu o mai scapa apoi din mina, instaureaza "teroarea rosie" in U.R.S.S. Roman politic, roman al raportului dintre individ si istorie, dintre istorie si cei care "o fac", dintre istorie, articularea unei "filosofii a istoriei" sui generis, in care-si gaseste expresie, in ciuda simplificarilor si reductiilor la antinomii aproape maniheiste - si tocmai prin ele - neconcesiva constiinta morala ce vegheaza omniprezent in subtextul tuturor cartilor lui, Marin Preda (chiar daca, in celelalte, mai putin explicit si mai putin deconspirat auctorial decit in ,JDeliruI).
Aceeasi vigilenta instanta morala intimpina difident si sanctioneaza neechivoc orice atentat la valorile traditional verificate ale existentei, orice subminare a structurilor de stabilitate ale lumii si a resorturilor sale intrinseci de autoreglare organica, ncturbulenta, chiar daca - si mai ales atunci cind - acest atentai si aceasta subminare se prezinta drapate si disimulate sub aparentele innoirii, sub masca unor ideologii si frazeologii demagogice, totalitare, cum este nu doar cazul nazismului si al comunismului, nu doar "teroarea bruna" si "teroarea rosie", dar si "teroarea verde" instaurata in Romania de "miscarea" legionaa, "miscare" a carei necrutatoare disectie, in paginile Delirului, il readuce pe scriitor la complexitatea raportului dintre individ si istorie.