Majoritatea comentatorilor operei lui T. Arghezi au evidentiat dimensiunea ludica a creatiei sale. Stefan Aug. Doinas crede chiar ca "ludicul constituie vectorul principal al poeticii argheziene" (Lectura poeziei).
Aceasta afirmatie e sustinuta de Arghezi insusi, care, in articolul Ars poetica. Scrisori unei fetite, isi prezinta propria poezie ca pe un exercitiu ludic, marturisind:
"N-am facut altceva nimic, m-am jucat".
Creatia, existenta, dragostea, moartea, poezia sunt, pentru poet, ipostazele unui joc cosmic, pe care fiecare il joaca, om sau Dumnezeu, cu inocenta si naivitate.
Astfel, in poezia De-a v-ati ascuns (Cuvinte potrivite, 1927), viziunea infricosatoare a mortii e inlocuita de un mit al jocului de-a moartea, ca forma poetica de exprimare a atitudinii in fata extinctiei universale. Pe drept cuvant, criticul Serban Cioculescu afirma despre acest poem faptul ca: "niciodata, in poezia noastra, nu s-a dat basmului mortii, de la Miorita incoace, un accent mai firesc, mai impacat cu soarta si mai aproape de matca taraneasca a experientelor" (op. cit.). Mitul arghezian impleteste gingasia cu tristetea, naivitatea cu gravitatea, profunzimea simtirii cu simplitatea expresiei, intr-un mesaj patriarhal, de o pregnanta naturalete. Moartea este vazuta aici ca un joc al "tatutului", prevestind astfel spiritul ludic al Horelor de mai tarziu:
Dragii mei, o sa ma joc odata Cu voi, de-a ceva ciudat, Nu stiu cand o sa fie asta, tata, Dar, hotarat, o sa ne jucam odata, Odata, poate, dupa scapatat |
"E un joc viclean de batrani Cu copii ca voi, cu fetite, ca tine, Joc de slugi si joc de stapani, Joc de pasari, de flori, de cani, Si fiecare il joaca bine". |
| "Ne vom iubi, negresit, mereu Stransi bucurosi la masa, Subt coviltirile lui Dumnezeu. Intr-o zi piciorul va ramane greu, Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa. Jocul incepe incet, ca un vant. Eu o sa rad si o sa tac, O sa ma culc la pamant. O sa stau fara cuvant. De pilda, langa copac". |
| "E jocul Sfintelor Scripturi. Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos Si altii, prinsi de friguri si de calduri, Care din cateva sfinte tremuraturi Au ispravit jocul, frumos". |
| "Voi sa nu va mahniti tare Cand ma vor lua si duce departe Si-mi vor face un fel de inmormantare In lutul afanat sau tare. Asa e jocul, incepe cu moarte. Stiind ca si Lazar a-nviat,. Voi sa nu va mahniti, s-asteptati, Ca si cum nu s-a intamplat Nimic prea nou si prea ciudat. Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati". |
"tata s-a ingrijit de voi, |
