Sensibilitatea ultimelor decenii: sensibilitatea de transformist. Masti succedandu-se ca pasageri intr-un hotel: siluete evoluand ca echilibristi pe sarma: fizionomii alcatuite laborios si indelung, pentru fastul unei singure clipe: spectacolul brusc al unui foc de artificii.
In valmasagul de situatii si profesiuni, in concertul brutal al emulatiei torentiale, in carnavalul desavarsirilor sangerande si al plasmuirilor revolutionare, cate un balet oferit vertiginos ineditului. Viata dansand in orice bal; artistul dansand in orice viata. In aceasta foarte acuta risipa de pragmatism, - fatal - ochiul a pierdut obisnuinta delimitarilor generale. intarziere indaratnica, fecunda totusi asupra unei unice pagini. Inventii de orfeum. Punct care, hipertrofiat de o cotidiana staruinta si intrebuintare, tindea sa ia proportii de suprafata si volum. Avant stimulat de orgoliul inutilitatii. Privirea, din contemplativa, devenita subit abil detectiv, se oprea asupra amanuntului cu o insistenta de burghiu. O prodigioasa si deznadajduita cultivare de detalii. Detalii specifice proprii modelului, purtand definitiv eticheta singularului; dar, toate, sfasi-ind numai cu simpla si insuficienta intuire a intregului. Tren fulger care, prin monoclul vertigiului, nu putea abuza decat de o singura fatada a garii.
*
A fost o falsa intelegere a sensului perspicacitatii. Patrundere adanca poate, dar fara intindere. Anchetare priceputa, dar marginita unui teren inabusit de ziduri coplesitoare. Amagindu-ne pe noi, banuim a insela si pe altii. Avand pleoapele lipite de neimplinirea somnului de dimineata, ii presupunem pe toti matinali. Suntem insa in anul . Ne consideram destul de mandri ca sa mai fim ipocriti si sa ne deghizam sub modestii metodic speculare. Constiinta propriei noastre inteligente ne strapunge ascutit ca un miros lacrimogen de formol. Sfidam, cinstit si dezinteresat, ignoranta si imbecilitatea tuturor semidoctilor. Si, in toga de otel, ne ridicam drepti si fara ura pe tronul de acuzator public al procurorului nestramutat si patimas.
De fapt, pentru noi, umanitatea nu poate fi considerata decat in timp (TSF2, intelectualismul actual, recentele maree sociale au distrus spatiul). Astfel, o impartim in doua mari epoce: preistoria si istoria. Preistoria nu intereseaza decat pe arheologi. Istoria ne poate ocupa si pe noi. Si pe noi. Dar perioada istorica incepe de la noi; din copilaria noastra. Mai precis: de la Marinetti. in consecinta, nu cunoastem decat: Arta veche si Arta noua. Arta veche: Futurismul, Expresionismul, Cubismul, Dadaismul etc. Arta noua: Integralismul. []
Sisteme, teorii, manifeste. Numele si insignele multiple (Futurism, Expresionism etc.) n-au fost decat variatele fatete ale aceleiasi sensibilitati, virtuti si calitati diverse ale aceluiasi suflet -, utilizate separat si sub alta emblema, necoordonate cu restul ofilit de neglijare, neinchegate sistematic intr-un tot. indeletniciri marunte, caracteristice fiecarui debut de veac. Lipsea viziunea panteista a concentrarii plurale; lipsea, initial, puterea de sinteza.
Futurismul a epuizat dinamica in detrimentul tuturor celorlalte forte. Dinamica psihica a eului; dinamica moleculara exterioara Deci: cuvinte in libertate, succesiune de valori (plastice sau morale), descompunere de contururi. Viteza. Absenta totala insa a spiritului de abstractizare si de disociatie asociativa (apropierea elementelor indepartate si neinrudite). Distanta de la A pana la Z futurismul nu o strabatea subteran. Eliptismul sufletesc era cvasi-necunoscut. Viteza mersului il facea pe artist sa nu mai poata distinge limpede literele intermediare. Sub presiunea casei de automobile Fiat si prin ochelarii aburiti de deplasarea aerului, in loc de M vedeau un copac, in loc de S un cartus de dinamita. Consti-patii mobilitatilor fara scrupul admirau disociatia si asociatia. Era un artificiu de calcul pueril si un simulacru usor de demascat.
Neindemanare. Apoi, in aceasta goana prin si peste, se excludea (involuntar) minutul de reculegere care eternizeaza opera de arta.
De aceea nu vom intalni cuprinzatoare vederi de ansamblu si masivitatea obiectiva si abstracta a obiectului care, surprins chiar intr-o clipa de statica absoluta, pastreaza totusi, in virtutea inertiei, toate insusirile miscarii disparute. Futurismul a fost o incompleta scoala de sport.
Expresionismul s-a impus traditional si evolutiv ca o vibrare perfectionata a simbolismului si ca o reactiune (aproape) impotriva futurismului. inlocuind tonalitatea electrica si preocuparea exclusiva de dinamica cu o cat mai exasperata metafizica a eului, in cutremurat avant catre natura intima a lucrurilor, a fost vast prilej de reflexiune, adancire in sine si in obiect, alegorie, simbol, interpretare. Geneza transcendentala a unui cosmos indefinit, singuratic, nedatat si exaltat catre imobilitate. Firesc, acest hieratism extatic si auster a degenerat morbid si dezagregand in romantism (stare de suflet preistorica). Expresionismul a folosit totusi, largind terenul viitoarelor experiente de estetizare ale subconstientului.
Cubismul a fost o miscare sanatoasa, cu toate ca prea stramta. Prima miscare organizata si organizatoare. In societatea anonima a vietii, administratorul delegat, harnic si diligent. Impunand obiectivare si disciplina experientei futuriste si expresioniste, ridicand concentrarea sintetica la superlativul de formula, a statornicit regu-lele, pana astazi in vigoare, de echilibru si armonie ale descompunerii entitatilor reprezentative si a inlocuit interpretarea subiectiva (deci arbitrara) a curentelor precedente cu interpretarea rece, logica, geometrica de inginer. De origine mai ales plastica, suprapunerea de valori preconizate a dus la o fina identitate de notiuni, in absolut (purismul d-lor Ozenfant3 si Jeanneret4). Saracind anecdota pana la lipsa, a deschis drumul abstractionismului si constructivismului viitor. Din paraginile inculte ale inspiratiei a readus arta pe taramul torid al muncii, silindu-i corpul la adoptarea si adaptarea halatului de laborator si ochiul la introspectiune prin ajutorul microscopului. Lesturi nefolositoare insa il tintuiau inca de pamantul seminatal. Neputandu-se libera complect de parazitismul mitului, esenta de totala si pura abstractizare era nemilos gorflta din acest atat de stralucit si intelectual flacon.
Nepricepere si greseala de cari vor profita venitii de mai tarziu.
Apoi Dadaismul. A fost mai mult o stare de spirit decat o scoala artistica. Mai mult profesor decat elev. Cel mai teribil profesor; cel mai aprig indrumator. Negare absoluta si fara reticente; distrugerea tuturor cliseelor; libertate incomensurabila; arta fara tipare; palpare fecunda si suculenta a vietii (in special contimporane); degajare nesfarsita, de Ia cel mai tenebros subconstient pana la cea mai lucida inteligenta, a tuturor facultatilor umane; indreptarea puternica a realitatii spre activism salutar si higienic - Tristan Tzara. Tehnica dadaismului: lipsa oricarei tehnici. Ordinea: lipsa oricarei ordini. Credinta: lipsa oricarei credinte. Totusi nu poate fi acuzat de pauperitate. A fost cel mai bogat in resurse curent din cate se cunosc. Prin actiunea Iui violenta a determinat independenta abstractionismului, convertita curand in constructivism. Atat si ar fi suficient.
Aceasta e epoca istoriei pe care o luam in seama. (Suprarealis-mul, dupa un hiatus in gestiune de peste zece ani, in mijlocul framantarilor de selectiune si generalizare, a doctrinat - tardiv - reminiscenta subconstientului, primind orice formula. Predecesorii il utilizau insa primitiv. Neadmitand particularismul, ii multumim suprarealismului de bunele intentii, subsumandu-ni-l.)
Astazi. Suntem in plina perioada de real i z a re. Timpul naiv al experientelor unilaterale a trecut. Vrem infaptuiri integrale. Tinerii de ieri sunt maturi. Adolescentii, barbati. Asteptam, o data cu desfeciorirea virilitatii lor inedite, si somptuoasa creatiune. Vrem sa ne cream generatiile cari vor pretui efortul nostru in justa lui valoare. Viitorul se construieste.
Fireste, staruinta inaintasilor n-a fost zadarnica (S-ar putea crede ca respingem constructivismul. Nu. E al nostru. ii amplificam doar dimensiunile. Traim vremuri de titani. Ii largim sfera de activitate si aplicare. Ii mutam hotarele la infinit.) Peste ruinele Troiei s-au cladit sapte cetati consecutive. Fi-va a noastra ultima? Lucram in pamant virgin, in pamant dur. Dezrobirea de tirania logica si sintactica a rodit intr-o logica si sintaxa noua Alcatuirile trecutului au capatat amploarea radioteleviziunei. Literatura veche a fost o contemplare in trei dimensiuni. Opera de arta moderna insa ofera posibilitatea unei surprize emotionale si a unei contemplatii lucide in patru dimensiuni. Materialul realizarilor noastre? - Oricare lemn, cuvant, fier, culoare, senzatie, idee.
Domeniul realizarilor noastre? - Pretutindeni. Fabrica strada, bordel, om, societate.
Cu inima in forma de alpenstoc, am urcat muntii. Poetul nostru compune in fata masinii de scris. Pictorul nostru construieste cu compasul si ideea. Creierul nostru e mobilat cu tot confortul modern, ca un zgarie-nori american. Locuim la etajul . De acolo, viziunea noastra e intercontinentala. Stop. - De la spiritul unilateral si ingust al incercarilor separate, de la exploatarea pe parcele a sensibilitatii noastre am ajuns la enorma sinteza contimporana: integralism. Spirit constructiv cu nemarginite aplicatii in toate domeniile. Sfortare integrala catre desavarsirea sintetica a existentei.
Tehnica am cucerit-o dupa ani de lupta. Substratul sufletesc l-am surprins cu spontaneitatea marilor bulevarde. E viata viitorului etern.
Cu pasi giganti si siguri ne indreptam catre o incandescenta epoca de clasicism.
(Integral, nr. 6-7, sept.-oct., 1925)
Note
(1) Orfeum; Orfeu - (in mitol. greaca) poet si muzician. Zeii ii ingaduie sa coboare in Infern ca sa-si aduca la lumina sotia, pe Euridice. El nu se supune insa hotararii zeilor de a nu o privi pe Euridice in timpul calatoriei si, astfel, o pierde pentru totdeauna. in text, termenul este intrebuintat cu sens generic; (2) TSF; tele-graphie sansfil (fr.; "telegrafie fara fir") - emisie, prin procedee radioelectrlce, de semnale Morse; (inv.) radiodifuziune; post receptor; (3) Amedee Ozenfant (1886-l966) - pictor francez care a cultivat o arta cu tendinta cubista, ce si-a propus sa exprime extaticul si invariabilul; (4) Cfiarles-Edouard Jeanneret (1887-l965) - arhitect francez de origine elvetiana, cunoscut mai ales sub numele de Le Corbusier. Deopotriva pictor cu tendinte decorative derivate din cubism, a intemeiat impreuna cu Ozenfant curentul numit purism, teoretizat in volumul Apres le Cubisme (Dupa cubism; 1918).
