Danila Prepeleac de Ion Creanga - Basm



Basmul Danila Prepeleac este un basm nuvelistic ce cuprinde doua parti, la prima vedere fara nici o legatura intre ele, in care eroul titular apare in doua ipostaze diferite. in prima, intruchipeaza tipul prostului - un fel de Tandala din povestile populare romanesti -ce incearca sa se imbogateasca printr-un schimb in realitate dezavantajos, pe drumul spre iarmaroc (schimba mandrete de boi pe un car, carul pe-o capra si aceasta pe un gansac, alegandu-se in final cu o punga goala); in a doua ipostaza intruchipeaza desteptul - pe Pacala - reusind sa-i pacaleasca pe draci si sa-i saraceasca de galbeni.

In basmul lui Creanga exista astfel doua uri bine delimitate (real si fantastic), dar cele doua parti ale textului sunt puternic sudate intre ele printr-o relatie cauza-efect, pentru ca ceea ce se intampla in partea a doua este urmarea a ceea ce se intamplase in prima parte. Saracirea lui Danila reprezinta, in simbolic, readucerea personajului la starea primordiala, pentru ca acesta sa poata renaste intr-o ipostaza noua, avantajoasa. Saracirea si imbogatirea sunt asadar doua faze ale aceluiasi proces - identificate, in inifiatic, cu moartea si invierea - ce aminteste de mitul biblic al fui Iov.
In urma acestui traseu, Danila Prepeleac trebuie sa-si dezvaluie adevaratul potential de om gospodar, tata bun al familiei sale, responsabil si muncitor, cu frica lui Dumnezeu. Acest lucru nu se poate realiza decat prin trezirea lui la adevarata realitate, insasi porecla lui Danila - Prepeleac - numeste conditia potentiala pe care acesta trebuie sa o implineasca (prepeleacul este un tarus mestesugit pentru agatatul oalelor, care, in conditii prielnice, poate sa prinda radacini si sa inverzeasca, devenind astfel un copac -un arbore al lumii, axis mundi).

La fel ca in basmele populare, si in Danila Prepeleac apar teme si motive binecunoscute:

- motivul celor doi frati (unul bogat si altul sarac);
- motivul sotiei rele si sterpe (nevasta fratelui) si al celei bune si fertile (nevasta lui Danila);
- tema drumului (centrala in orice basm - marca a aventurii si a initierii);
- tema trocului dezavantajos;
- motivul padurii (in care Danila se rataceste si ia decizia de a construi o manastire; este, de asemenea, si spatiul in care se intalneste cu fapturile fantastice malefice pe care trebuie sa le infrunte);
- motivul probelor (Danila se intrece cu dracii in sase probe pentru a castiga sacul cu galbeni promis in schimbul renuntarii la construirea manastirii)
- acestea sunt:

. proba cu iapa ce trebuie carata imprejurul lacului (Danila il pacaleste pe drac spunandu-i ca el prefera sa o calareasca);
. intrecerea la alergare (eroul il pacaleste pe drac folosindu-se de un iepure, dat drept copilul sau mai mic);
. luarea la tranta (in care personajul titular este substituit de unchiul sau "de 999 de ani si 52 de saptamani" - e vorba despre un urs);
. proba chiuitului (din care dracul iese naucit de lovitura pe care i-o da Prepeleac peste tampla);
. aruncarea buzduganului;
. intrecerea in blesteme (lui Danila ii plesneste un ochi, dar reuseste sa-l pacaleasca pe drac sa-i duca sacul cu aur acasa, unde tine "blestemele parintesti" si, in cele din urma, il alunga definitiv cu ajutorul copiilor, ce-l iau pe Aghiuta la scarmanat).


Basmul lui Creanga se diferentiaza de basmele populare prin mai multe caracteristici:

- formula de introducere nu mai este a fost odata ca niciodata, cate ne avertiza ca intram intr-o lume fabuloasa [in illo tempore), ci una mult mai apropiata de povestire: Erau odata doi frati. Adverbul odata apropie evenimentele narate de timpul ascultatorului, iar intamplarile se sustrag fabulosului specific basmului;
- caracterul realist, autohton, deoarece actiunea basmului lui Creanga se petrece intr-un timp contemporan cu el, intr-un spatiu pe care cititorul il cunoaste deja din Amintiri din copilarie - satul moldovenesc din secolul al XlX-lea. Patrundem intr-o lume specific taraneasca, in care oamenii au preocupari specifice: lucrul pamantului, taiatul lemnelor, caratul sacilor la moara si alte ocupatii gospodaresti, folosindu-se de unelte agricole existente si azi: furca, grapa, grebla etc;
- caracterul dramatizat al naratiunii - povestea lui Creanga nu se deruleaza prin relatarea de evenimente, naratiunea se topeste in dialog. Prin intermediul lui, personajele isi dezvaluie modul de a gandi si de a vorbi, psihologia lor. Exista in text scene aproape in totalitate dialogate (de exemplu, scena trocului). Apar si monologurile interioare, prin care Danila isi releva felul de a judeca si de a-si motiva actiunile si deciziile, dezvaluind totodata si umorul situatiilor ("Na! c-am scapat de dracul si am dat peste tata-sau" "Las', ca te insor eu si pe tine", "parca dracul mi-a luat mintile");
- trasaturile fantasticului - creativitatea lui Creanga se manifesta si prin caracterul pe care il imprima fabulosului din basmele sale. Elementele fantastice sunt reprezentate in Danila Prepeleac prin dracii care locuiesc in lacul din mijlocul padurii (poarta, deschidere spre lumea infernala). Dorinta lui Danila de a construi o manastire tocmai in spatiul lor ii intriga si il determina pe Scaraotchi sa-i promita un sac cu galbeni. Dar, cum solutia aceasta i se pare prea lesnicioasa, hotaraste sa-l supuna pe Danila la mai multe probe. Dracii sunt fapturi cu puteri supranaturale, recunoscute in mitologia populara crestina ca fiinte malefice, simboluri ale raului si intunericului. Neluminati de ratiune, dracii nu reusesc sa-l invinga pe Prepeleac, care, daca pana in acest moment fusese un model de prostie, ajunge acum sa rada si el de dracul. Creanga comicizeaza astfel fabulosul, dovedind ca singura posibilitate de a scapa de rau este rasul.


Aceste fapturi sunt umanizate si individualizate (fiecare drac cu care se intrece Danila este diferit, mai al dracului decat cel de dinainte, dar inferior eroului, pe care nu-l poate invinge) prin comportamentul lor, prin felul de a vorbi, prin psihologia lor, care nu se deosebeste cu mult de cea a personajelor umane din text. Recunoastem astfel spatiul Si timpul carora le apartin aceste personaje. Lumea fabuloasa a lui Creanga coboara mtr-un de existenta care poate fi geografic si istoric determinat- este lumea satului moldovenesc contemporan cu autorul. Rezulta de aici autohtonizarea si tratarea realista
o fantasticului la Creanga;
- viziunea asupra lumii - se contureaza pe masura ce patrundem, ca cititori, in lumea basmului. Putem vorbi la Creanga de o perspectiva optimista si umoristica. Autorul priveste lumea cu jovialitate, manifestand intelegere fata de defectele umane;
- stilul inconfundabil al lui Creanga - se bazeaza pe oralitate si umor, pe folosirea unui limbaj specific, bogat in regionalisme, expresii si locutiuni populare, pe eruditia paremiologica. De aceea, basmul lui Creanga isi pierde, prin repovestire, calitatile care ii dau unicitate si il fac nemuritor.

Limbajul



Ion Creanga este in literatura romana povestitorul prin excelenta. In toate povestile sale, el improvizeaza pe marginea schemei universale a basmului, realizand o imagine a vietii taranesti de altadata, cu tipurile ei umane si morale, cu mentalitatile, obiceiurile si traditiile ei, cu comportamentul si limbajul ei specific. Limbajul prozei lui Creanga este inconfundabil, ceea ce face ca basmele sale sa-si piarda mare parte din savoare atunci cand sunt repovestite.
In Danila Prepeleac, la fel ca si in celelalte basme, naratiunea se topeste in dialog. Dialogul este cel care imprima textului dinamism si da cititorului impresia ca faptele se desfasoara sub ochii lui, ca este martor la cele prezentate. Prin urmare, basmul capata un caracter dramatic. Multe dintre scene sunt prezentate, si nu relatate. Personajele sunt lasate sa-si joace rolul, cu interventia minima a naratorului. Asa se desfasoara trocul lui Danila cu targovetii intalniti in drumul spre iarmaroc, cand schimba boii pe car, carul pe capra, capra pe gansac si gansacul pe o punga goala; sau, in partea a doua a basmului, in intrecerile cu dracii. Dialogul le permite personajelor sa se arate asa cum sunt, dezva-luindu-le felul de a gandi si de a vorbi, participand la caracterizarea lor indirecta. De fiecare data este prezent si monologul interior, o alta-modalitate de narare, care permite cititorului sa cunoasca motivatia eroului in savarsirea unor fapte sau concluziile sale la sfarsitul actiunilor [Las', ca te insor eu si pe tine - catre gansac sau Na! c-am scapat de dracul si am dat peste tata-sau sau .. .parca dracul mi-a luat mintile!, Danila face, Danila trage), imprimand textului voie buna si umor,
Descrierile sunt si ele prezente in text, dar intr-o forma foarte concisa, autorul eliminand detaliile inutile si concentrand caracteristicile esentiale ale unui lucru sau personaj intr-o expresie sintetica. Astfel, nevasta fratelui celui mare era pestrita la mate si facea zile fripte barbatului ei. Danila era nechitit la minte si nechibzuit la trebi, de multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul, iar de lenes ce era, ii mancau canii din traista. Autorul se foloseste in aceste descrieri de o multime de expresii populare, precum si de citatul paremiologic, care fac inutile alte explicatii, dau rapiditate povestirii si contribuie la hazul celor povestite.

Concepte operationale folosite:
autor, conflict, moti naratiune, personaj