DAN - Roman de Alexandru Vlahuta - comentariu referat





DAN - Roman de Alexandru Vlahuta, aparut la Bucuresti la sfirsitul anului . Opera cu un pronunjat caracter subiectiv, Dan conjine clemente din biografia autorului.

Iin acelasi timp, gasim in roman elemente de viata sociala, culturala si morala rezultate din observatia directa asupra contemporaneitatii, uncie prezentate anterior in scrieri de mai mici dimensiuni. Acestora li se adauga influente livresti. indeosebi eminesciene.

Intitulat initial O viata pierduta, romanul este axat pe tema destinului tragic al creatorului intr-o societate ce nu-l intelege si careia nu i se poate adapta. El abordeaza totodata problema iubirii si a casatoriei in conditii de diferentiere sociala. Roman psihologic si social, Dan se realizeaza mai ales sub primul aspect, redind istoria esecului eroului principal in iubire, creatie si, in general, in plan existential, ca proces sufletesc. incercarile de a reliefa anumite determinari sociale ale dramei personajului sint fragile. Cit priveste eventuala intentie de a crea o fresca a epocii, ea este subminata de subiectivismul autorului, care adopta tonul satiric al gazetarului, si, in general, de incapacitatea integrarii organice a elementelor abstract-ideologice, culturale etc. intr-o imagine artistica coerenta. Materia epica se organizeaza pe parcursul a 19 capitole.

Cel dintii ne transpune in atmosfera euforica a balului de stirsit de an la pensiunea doamnei Raspal, din Bucuresti. Recurgind la un crono-top specific romanului realist al secolului al XIX-lea, salonul, unde este adunata "societatea" (oficialitati, parinti bogati ai elevelor), autorul are ocazia sa ne ofere o prima imagine satirica asupra acesteia. Discutiile se poarta in jurul banilor si afacerilor, al scandalurilor politice. Revine mereu un nume, Veronescu-Prisacani, adevarata emblema a societatii timpului, simbolizind coruptia triumfatoare. Aici ne este prezentat si protagonistul, intr-o atitudine caracteristica: "un tinar ce sta deoparte". Este Vasile Dan, "profesor de filozofie si de limba romana "la clasele supreioare", poet si redactor la ziarul "Alarma". Din singuratatea lui meditativa, Dan este smuls de fermecatoarea lui eleva, Ana Raclis, rasfatata fiica a unui boier bogat, care-l tiraste in virtejul dansului, prefigurare a pasiunii ce-l va lega de ea.

In continuare este urmarita biografia eroului principal. Aceasta intersecteaza diverse medii sociale - lumea presei, cea literara, politica, administrativa, mondena etc. - , prezentate in mod critic, prin creionarea citorva profiluri reprezentative. Cu sprijinul prietenului si protectorului sau Cezar Priboianu, directorul ziarului la care lucra, Dan poate petrece citeva zile la Sinaia. Aici o reintilneste pe Ana si face cunostinta studentului socialist Albert Lambrino. Dar mai ales ii observa de aproape pe privilegiati - ministrul Lambrino, avocatul Peruianu, locotenentul Draghici. Acestia sint pusi fata in fata cu dezmostenitii soartei, trei tarani ce carau busteni din munti. Pentru un mic accident involuntar, unul dintre acestia este batut pina la singe de catre locotenent. in semn de protest, Dan si tinarul sau prieten parasesc cabana excursionistilor.

Dupa intoarcerea la Bucuresti, boierul Raclis, ruinat, se muta cu fiica sa intr-o locuinta mai modesta si, intr-o dimineata, Dan are uluitoarea surpriza: "La casa dinfaja, in pervazul unei ferestre deschise, Ana sta in picioare si se uita la el", O iubire exaltata, idolatra se naste in sufletul poetului, acaparindu-l in intregime. Dar abia dupa ce asupra Anei se abat si alte nenorociri, violul, oprobriul societatii, Dan pare a-si da seama de profunzimea sentimentului sau. indemnat si ajutat de Priboianu, el pleaca la Paris pe urmele Anei. infringindu-si cu greu timiditatea, Dan isi marturiseste iubirea, cere mina Anei si-i adopta copilul. Urmeaza o scurta perioada de beatitudine, punctata si de un succes de creatie - aparitia volumului de debut al lui Dan. Pentru Ana, insa, casatoria pare a fi fost mai mult o solutie a impasului in care se gasea decit urmarea unui sentiment profund. In scurt timp, viata cuplului intra in declin. Evenimentele exterioare care sa-l intluenteze sint putine: respingerea lui Dan la premiul Academiei, moartea lui Raclis, mutarea intr-un tirgusor de provincie, contactele cu "societatea" locala. Raul care-l macina este interior: nepotriviri sub aspectul structurii sutletesti, al educatiei, al provenientei sociale. Apar momente de instrainare si apoi certurile. Fiecare constata ca partenerul l-a inselat in asteptarile sale si esecul menajului lor este rezultatul acestei duble deceptii. Natura hipersensibila, Dan innebuneste.

Ultima scena a romanului este tot una sociala: la Camera, avocatul Peruianu, unchiul Anei, care o violase, tine un discurs, perorind despre moralitate. Personajul care acapareaza interesul scriitorului in cea mai mare masura este Dan. Relatarea, adesea analitica, a autorului si monologul interior al eroului sint principalele modalitati folosite in conturarea acestuia. Sensibilitatea aproape maladiva, inclinatia spre visare, solitudine si melancolie sint principalele trasaturi ale personajului, explicate, in parte, prin factori ereditari si sociali: "Dan, slabut, blajin, sfiicios cu lumea, pururea ginditor, contemplativ, figura si temperament de artist. Avea mult in el din resemnarea, evlavia si melancolia ma-sei El purta inca melancolia parintilor s-a copilariei lui".



In contact cu societatea vremii, eroul resimte dureros alcatuirea ei nedreapta, care face sa triumfe invariabil mediocritatea si impostura, umilind si expunind suferintei pe cei cu adevarat merituosi. Revolta lui, puternica, este pasiva si-i otraveste sufletul, intuneeindu-i pornirile generoase, ce ramin in planul utopiei. "E, domnule director, ii spune el lui Priboianu, am si eu utopiile mele". Acestea vizeaza fie un invatamint ideal, fie realizarea unei vieti tara griji pentru scriitori, fie un mare roman "tras din viata de la tara", in care "sa spuie tot adevarul, toata marea drama sociala care se pregateste in intunericul si mizeria bordeielor". Mai izbutita decit reliefarea conditiei sociale a "proletarului intelectual" este analiza sentimentului iubirii.

Urmas al eroilor romantici sentimentali din epoca inceputurilor romanului romanesc, Dan traieste iubirea cu exaltare, ca o pasiune ce reprezinta principalul resort al existentei si creatiei. Ana apare, in dublu sens, ca o creatie a sa. Mai intii, ftindu-i profesor, Dan crede a o fi modelat, ca un nou Pygmalion, conform unui ideal superior: "A-cum o vedea bine.

In ochii ei dulci tremura ceva din propriul lui suflet; erau atitea ginduri semanate de el, ca niste flori din alta clima intr-un pamint rebel, si toate rasarise". Apoi, el aduce in iubire o mare putere de iluzionare, inlocuind-o pe Ana reala cu o proiectie a imaginatiei sale: "Ana lui? O, aceasta nu era o fiinta de rind, era un suflet mare, care intelegea lumea si viata asa cum le-ntelegea el, care l-ar insufleti la fapte mari si l-ar sustine ca o providenta, in toate gindurile si luptele lui - o fiinta blinda, superioara, facuta pentru iubire si pentru jertfa. Era si frumoasa, caci ce e frumusetea daca nu expresia si intruparea exterioara a bunatatii, a puterii si a armoniei dinlauntru?" - se intreaba V., intr-o exprimare sententioasa, specifica stilului sau. Orice reminiscente care ar putea intuneca imaginea iubitei sint gonite din minte. Ea este inaltata pe un piedestal de sfintenie si eroul o priveste intr-un extaz aproape mistic. Pasiunea lui cotropitoare actioneaza inhibitiv. Apoi, fericirea iubirii impartasite se revarsa in lacrimi. Partea a doua a romanului reda degringolada psihologica a personajului. Obsedat de absolut, Dan incearca tot mai des sentimentul deziluziei, constatind ca Ana nu este fiinta ideala imaginata de el, ci una reala, marcata de provenienta dintr-o clasa sociala parazitara, de o educatie frivola, o femeie cu porniri egoiste, incapabila sa-I inteleaga, sa se identifice cu aspiratiile si preocuparile lui. Sufletul eroului se dedubleaza, intrejinind un dialog in contradictoriu.

O parte tine de limbajul iluziei si al unui fragil optimism. Cealalta vorbeste tot mai puternic cu glasul disperarii, exagerind in sens contrar: "Nu vezi ca esti un om pierdut, ca toata viata ta ai alergat dupa o himera si ca nimic n-are sa se aleaga din tot ce ai crezut, din tot ce-ai visat! De ce ti-ai legat existenta de-o fiinta pe care n-ai inteles-o si care nu te poate intelege?". Esecul in plan sentimental atrage dupa sine si impasul in creatie, iar munca de judecator in tirgusorul de provincie, menita sa-l smulga din mediul corupt al capitalei, nu-i ofera vreun punct de sprijin. Eroul esueaza pe toate planurile. Este un inadaptabil si un invins. Parca pentru a sugera lipsa ei de profunzime, Ana este prezentata mai mult exterior, prin notatii portretistice, gesturi si atitudini, redate adesea din perspectiva eroului indragostii sau deceptionai. in portretul ei sufletesc, cam schematic, se amesteca in proportii egale raul si binele, porniri atavice sau defecte de educatie eu iubirea pentru Dan si dorinta esuata de a-i impartasi idealurile. Celelalte personaje ale romanului sint menite sa creeze fundalul social pe care se joaca drama eroului. Majoritatea sint abia schitate, scurte portrele-biogiafii in ton satiric ale unor reprezentanti ai societatii corupte: polilicieni, avocati, ziaristi, militari, academicieni ele.

In toata aceasla fauna apar doar citeva figuri luminoase - C. Priboianu, ziaristul onest si generos, opus lui Dan prin temperamentul sau combativ, doclorul Pravat si tinarul socialist Aibert Lambrino, care s-a desprins de prejudecatile clasei sale si si-a gasit fericirea intr-o iubire impartasita si intr-o actiune sociala utila.

Un real succes de public la vremea aparitiei sale, Dan nu a reusit sa intruneasca si sufragiile istoricilor literari, care-i rezerva un loc mai modest in evolutia speciei la noi. El are insa meritul de a sintetiza principalele aspecte ale scrisului lui Al. V., de a pune in circulatie un lip literar ce va face cariera in literatura noastra, intelectualul inadaptabil, invins de societatea ostila, si lotodala de a incerca instrumentele analizei psihologice, pe care altii le vor minui apoi cu mai mult succes.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani