Dacia literara
Poate nu intamplator, anul 1840 este marcat atat de aparitia primei reviste literare romanesti autentice, Dacia literara, cat si de nasterea primului critic roman ale carui intuitii au influentat major evolutia literaturii romane, Titu Maiorescu.
Revista Dacia literara promoveaza ideile unei generatii tinere de scriitori (Mihail Kogalniceanu, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Carlova, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Alecu Russo etc), care vor sa impuna un suflu nou in literatura. Generatia scriitorilor pasoptisti pune pentru prima data in literatura romana problema elaborarii unui program literar coerent, bazat pe niste principii estetice clare. Principala intentie a acestei generatii este de sincronizare cu exigentele literaturii europene si de impunere a specificului national.
Revista apare la lasi, la 19 martie 1840, sub coordonarea lui Mihail Kogalniceanu, care semneaza si Introducfia. Aceasta parte preliminara contine programul estetic ce a stat la baza crearii revistei.
Dacia literara a supravietuit doar pana la 23 august 1840, fiind cenzurata dupa numai trei numere, din ratiuni politice. Se pare ca articolele care au condus la aceasta decizie sunt MA. Demidoff in Banat, Valachia si Moldova, in care era citat proverbul "Pestele de la cap se impute", aluzie la domnitorul Mihail Sturdza si Descriere istorica a tabloului ce infatiseaza pe Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, cand au primit coroana si hlamida de la ambasadorii imparatului loan Paleologu, in care Mihail Kogalniceanu aduce laude excesive domnitorului moldovean, fapt care, conform marturiilor lui Vasile Alecsandri, l-ar fi nemultumit de asemenea pe Mihail Sturdza.
Dacia literara este compusa din patru parti:
. prima rubrica este destinata "compunerilor originale", intitulata Compuneri a Daciei si cuprinde sapte subcapitole: Introductie, Scene din Chronicile Moldaviei [Alexandru Lapusneanul de Costache Neguzzi), Scene din Obiceiurile Moldaviei [Nou chip de a face curte de Mihail Kogalniceanu), Scene contimpurane de Costache Neguzzi, Suvenire din Italia [Buchetiera din Florenta de Vasile Alecsandri), Literatura straina [MA. Demidoff in Banat, Valachia si Moldova) si Poesii [Fabule de A. Donici);
. a doua rubrica reproduce articole din alte publicatii romanesti [Foaie pentru minte, inima si literatura, Curierul romanesc, Albina romaneasca, Arhiva romaneasca, Mercur);
. a treia rubrica, Alegere din alte foi, este rezervata criticii operelor lirerar-artistice si cultural-stiintifice [Descrierea tabloului lui Alexandru cel Bun si Descrierea tabloului Dochia si Troian);
. a patra rubrica, Telegraful Daciei, rezuma si comenteaza pe parcursul a cinci subcapitole (Literatura, Arte, Teatru, Felurite, Raspunsuri) articole din alte ziare si reviste din tara.
La sfarsitul volumului care cumuleaza toate cele trei numere ale revistei este anexat un supliment muzical ce reproduce partitura Cadrila romaneasca de F. G. Rutinski.
Mihail Kogalniceanu situeaza proiectul Daciei literare in descendenta unor initiative publicistice demne de lauda: Curierul romanesc (1829) in Tara Romaneasca, Albina romaneasca (1829) in Moldova si Foaie pentru minte, inima si literatura (1838) in Transilvania. Desi recunoaste meritele acestor publicatii, Kogalniceanu semnaleaza doua deficiente majore care le reduc puterea de influenta: cantonarea intr-un provincialism limitativ si insistenta asupra evenimentelor politice in detrimentul aspectelor culturale. Astfel, preluand castigurile celorlalte productii romanesti, Dacia literara se doreste a fi "un repertoriu general a literaturei romanesti" care sa umple un gol real in sfera culturii autohtone: o publicatie dedicata exclusiv problemelor intelectuale. Rostul noii reviste este de a crea o unitate etnica, lingvistica si teritoriala prin intermediul culturii, asa cum sugereaza si titlul: Dacia reprezinta o utopie nationala - taram stravechi, simbol al unitatii teritoriale si libertatii de exprimare ("Literatura noastra are trebuinta de unire, iar nu de dezbinare falul nostru este realizarea dorinfii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti").
Unul dintre dezideratele cele mai importante ale Daciei literare este impunerea unor opere originale care sa contracareze efectul imitatiilor din alte literaturi: "Dorul imitatiei s-au facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national". Este enuntata astfel teoria specificului national al literaturii, care nu poate supravietui decat daca va conserva in paginile ei fiinta nationala. De aceea, atentia scriitorilor este orientata catre surse de inspiratie autohtone precum istoria nationala, folclorul romanesc, peisajul natural si social al patriei: "Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris". Sunt combatute traducerile de proasta calitate ("sunt numai traducfii din alte limbi, si inca si acele de ar fi bune"), fara a reteza insa orice canal de comunicare cu literaturile straine, care trebuie sa fie in continuare un punct de referinta: "in secolul al XlX-lea nu e iertat nici unei natii de a se inchide inauntrul inrauririlor timpului, de a se margini in ce are, fara a se imprumuta de la straini". Este criticat abuzul si nu inspiratia creatoare.
Spre deosebire de Ion Heliade Radulescu, care incuraja ingaduitor orice tip de scriere, indiferent de calitatea rezultatului ("Scrieti cat veti putea si cum veti putea, dar nu cu rautate"), Kogalniceanu introduce criteriul estetic in evaluarea operei de arta, punand bazele unei critici obiective ce anunta principiile lui Maiorescu: "Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrajmasi ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari in judecatile noastre literare."
Tezele pe care se sprijina programul Daciei literare se suprapun esteticii romantice, chiar daca nu se face nici o referire clara in acest sens. "Dar prin istorism, descoperirea folclorului, replierea pe elementul specific, recomandarea subliniata a originalitatii se inscrie net in hotarele romantismului, un romantism cuminte, temperat, national, deschis
- intrucat formuleaza o strategie a politicii culturale, indicand temele, nu modalitatea realizarii artistice, drumul ce trebuie urmat, nu mijloacele de a-l parcurge." (Paul Cornea)
Meritele Daciei literare sunt unanim recunoscute in presa vremii: "Nu putem decat a ne bucura dimpreuna cu toata natia, despre dobandirea unei asemenea averi literare. Printr-insa, vedem acum curat ca in veci am avut si avem toti romanii aceeasi limba () Ravna si planul d-lui Kogalniceanu este vrednic de toata lauda si recunostinta", semnala Ion Heliade Radulescu in Curierul romanesc.
Impactul Daciei literare asupra evolutiei literaturii romane nu este deloc neglijabil. Programul sau va fi continuat de revistele Propasirea (lasi, 1844), Romania literara (lasi, 1855), coordonata de Vasile Alecsandri si Revista romana (Bucuresti, 1861), condusa de Al. Odobescu, culminand cu Convorbiri literare (lasi, 1867), a carei doctrina estetica reia si dezvolta ideile sale de baza.
