ini intime. Scrisori, poezii, amintiri inedite, [editie] de domnul Octav Minar, Iasi, [1911], 160, p. 16°
In aceasta sectiune autorul face istoricul amorului dintre Eminescu si Veronica Miele. In Introducere, se ocupa de familia Veronicai Miele; arata imprejurarile in care a cunoscut pe Miele si acelea in care a cunoscut pe Eminescu.
Autorul sustine sinceritatea deplina a iubirii Veronicai pentru Eminescu si isi intemeiaza parerile pe fragmente de scrisori inedite ale acesteia, adresate lui Eminescu. Cat de mare a fost iubirea unuia pentru celalalt nu se poate sti. Din nenorocire, iubirea nu se poate dodi decat prin sacrificii; iar despre acestea nu am nici o cunostinta.
sectiunea aceasta este interesanta in primul rand prin ineditele lui Eminescu si ale Veronicai Miele. Ea trebuie socotita ca o contributie la istoricul amorului lui Eminescu; insa, dupa cum este firesc, nu lamureste tot. Mai sunt inca puncte obscure care, chiar daca s-ar elucida, nu vor contribui cu mult - poate chiar deloc - la explicarea genezei unora dintre poeziile de amor ale nenorocitului poet.
Autorul nu a fost tocmai fericit in alegerea titlului, caci cuprinsul sectiunii sale nu arata cum a iubit Eminescu, si nici nu ar fi putut sa arate. Numai amantul singur poate sti cum iubeste. Acesta este un proces care se petrece in adancul sufletului sau si din care dansul ne arata numai ce vrea sau numai ce poate. Cu privire la aceasta, imi amintesc un pasaj dintr-o scrisoare a lui Balzac catre d[oam]na Hanska, in care dansul ii spune: As dori ca tu sa fii eu, pentru ca sa stii cat te iubesc.
Aceasta fraza zugraste minunat de limpede neputinta lui sa-i dodeasca intreaga lui iubire.
Autorul ni s-a parut cam partinitor fata de amanta poetului. Unele afirmatii ale sale dodesc ca nu a fost destul de bine informat sau ca informatiile i-au nit numai dintr-o singura parte.Insa cu toate aceste mici neajunsuri, inerente unei scrieri de acest fel, sectiunea este destul de folositoare si - pastrand proportiile - se poate a cu Correspondance de George Sand et d'Alfred de Miisset, publiee d'apres Ies documents originaux par Felix Decori. Bruxelles Deman 1904