A aparut intr-o prima editie, incompleta, in anul 1670.
Cugetarile sunt fragmente dintr-o opera proiectata de scriitor ca o ampla apologie a religiei crestine.
Cugetarile reprezinta o profunda meditatie pe tema conditiei omului, fiind expresia unei tulburatoare constiinte filozofice si a unei tragice sfasieri, determinata de contradictia existentiala a omului, "trestie cugetatoare", care aspira catre ratiune (maretia omului consta tocmai in capacitatea sa de a rationa), dar, in acelasi timp, este deznadajduit de {rationalitatea destinului sau.
Viziunea pascaliana asupra omului este pesimista: "Omul nu e decat deghizare, minciuna si ipocrizie, atatjata de sine cat si fata de ceilalti". "Dar omul", dupa opinia lui Pascal, "isi are si maretia lui care rezida in capacitatea sa de a rationa". "Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare Astfel, toata maretia noastra consta in cugetare"
