COPILARIA UNUI NETREBNIC - Roman de Ion Calugaru.
Singurul care mai rezista azi la lectura, dintre cele sapte romane semnate de Ion Călugăru Scris intre anii 1923 si 1931, dupa cum insusi autorul precizeaza la siirsitul textului, romanul cunoaste in total trei editii. Prima editie, aparuta la Editura "Nationala-Ciornei" S.A., Tipografia "Cartea de aur", Bucuresti, nu poarta imprimat anul aparitiei, dar, prin raportare la repere bibliografice colaterale, acesta poate fi stabilit cu certitudine: 1936, A doua editie dateaza din 1954, fiind asadar ultima aparuta in timpul vietii autorului; pastrind dispunerea de ansamblu a capitolelor, autorul a operat insa in text numeroase adaugiri si sensibile remanieri de ordin stilistic, in special pe linia temperarii burlescului si cruditatilor de limbaj; mergind pina la modificarea numelor unor personaje: astfel, Godel, tatal protagonistului devine Talie; Talic, bunicul protagonistului, devine Falie; dascalul Peisich devine Beri; "calicul" Srul Purtache devine Srul Polcuta s.a.m.d.
A treia editie, aparuta in 1962 in colectia "Biblioteca pentru toti", sub ingriirea lui Domitian Cesereanu, reproduce textul editiei din 1954, apelind insa si la editia din 1936, "pentru indreptarea unor greseli de tipar".
In 1958, romanul a fost tradus in limba maghiara de Kacso Sandor si Kakassy Endre, sub titlul Egy mihaszna gyermekkora.
Modalitatea de insolitare a realului care convine cel mai bine scrisului lui Ion Călugăru este, in esenta, "desenul dupa natura": desen decupat in episoade (mici nuclee narative, scene descriptive, personaje frapante etc.) rotunjite in sine si aglutinate dupa o logica mai putin epica decit asociativa, in care motivatia afectiva este cea care actioneaza ca factor coagulant si totodata distorsionant, deviind liniile desenului inspre stilizarea grotesca, halucinatorie, in intima comuniune cu pitoresti suavitati "naive". Astfel ca, desi inventia epica, atita cita este, ramine circumscrisa mereu perimetrului amintirii, al experientei efectiv traite ori al "anecdotei" colportate, desi filigranul autobiografic revine insistent si straveziu in aproape tot ce a scris Ion Călugăru acest "tot" reuseste totusi sa se constituie intr-un univers imaginar cu o marcata nota personala. Nascut intr-o familie strimtorata, de mici mestesugari evrei (tatal era croitor si cirpaci de straie taranesti), viitorul scriitor va ramine structural marcat de frustrarile copilariei, suferite in mediul inchis al mahalalei evreiesti semi-rurale pe care anumite tirguri din nordul Moldovei au gazduit-o cindva.
Periferia provinciala evreiasca de altadata, desi datata precis (1907-l917) si localizata nu mai putin precis prin trimiteri uneori explicite la mahalaua dorohoiana, se converteste insa, fictional, intr-o lume parca ireala, suspendata, in timp si spatiu, undeva intre real si imaginar, oferind privirii spectacolul unui neverosimil exotism autohton, al unui pitoresc revolut ce face azi savoarea romanului. Decor sordid si mizer, oameni nevoiasi, resemnati, vlaguiti de o foame endemica, tinjind in maghernite pipernicite si intunecoase sau revarsindu-se pe ulite inecate in praf ori in glod, lume populata de cersetori si de mestesugari la fel de calici, de precupeti si misiti, de harabagii, sacagii, cotiugari, birjari, hamali, maturatori, hingheri, "cacanari", "ciurari", "croitori taranesti", telali, cojocari si ciubotari, de tejghetari, covrigari, "turtarari" si "catapi", de spalatorese si laptarese, de copii flcndurosi si de batrini milogi etc. etc, forfotind cu totii febril intre piata si circiuma, intre abatorul de pasari si "feredeul" saptaminal, intre cimitir si sinagoga, unde troneaza autoritar rabinul si hahamul, veghind la perpetuarea tenace a datinei milenare, a eresurillor religioase si a atavismelor rasiale. Nu lipseste intentia monografiei etnografice: nastere, logodna, nunta, inmormintare, simbata si sarbatorile de peste an, cu ceremoniile rituale specifice si nelipsitele pomeni comunitare etc.
Nemarturisit, Copilaria unui netrebnic ascunde si ambitia unei replici sui generis la consacratele Amintiri din copilarie (V) ale lui Ion Creanga: Buiumas a Tiprei, protagonistul copil si alter ego fictional al autorului, este lipsit insa de vitalitatea tara fisura si fara complicatii a omologului sau humulestean, de naturaletea spontana si de seninatatea inocenta cu care se manifesta in tot ce face Nica a lui Stefan a Petrei; venit pe lume sub o zodie mai putin fasta, temperamentul sau innascut de "netrebnic", "bun pentru az-buche si-un paduche, nu pentru voinicie", il va dedubla de timpuriu in chiar atasamanetul si adeziunea fata de lumea careia congenital ii apartine, tot congenital insa si detestind-o.
"Mai bine te nastea ma-ta cu un cap astupai Altfel, cine stie ce-ai sa mai scornesti pe socoteala noastra" ii spune dascalul Beri de la scoala confesionala, dupa ce, "tocmai fiindca-i cel mai deschis la cap, il face vinatai", "cu biciusca si pumnii". Rememorarea copilariei, a climatului familial, social, rasial, a anilor de scoala si de initiere, inclusiv erotica, intr-ale vietii, se vrea insotita de o aura sentimentala, nostalgica (mai ales paginile ce evoca feeria si impacarea cu sine a zilelor de sarbatoare vibrind transfigurate in lumina fluida a distantei estetice): aceeasi "lume" e perceputa insa, in detaliile-i prozaice "de fiecare zi", cu repulsie si cruzime, cu privirea instrainata, prematur "rea" a copilului predestinat temperamental sa-si compenseze cerebral inaderenta vitala, "blestemul" de-a nu putea fi asemenea semenilor, senzatia chinuitoare a neapartenentei ("Dar eu am uitat de mult daca ma mai pot orindui in straturile unui neam" se autodiseca acelasi Buiumas a Tiprei in schita Ucigasul care nu ucide, publicata in 1921, an in care romanul Copilaria unui netrebnic se afla deja pe masa de lucru a autorului); tortura care nu va trece cu trecerea anilor, dimpotriva, si care va ramine, in ultima analiza, germenele viu al nelinistii ce-l constringe la scris pe scriitorul Ion Călugăru Prelungirea traiectoriei lui Buiumas a Tiprei, in romanele Trustul (1937, ed. II revazuta 1956) si Lumina primaverii (1948, ed. II revazuta 1955), unde-l reintilnim ca adolescent, prins in viitoarea evenimentelor social-politice din anii 1918-l920, nu mai este insa la fel de convingatoare artistic, fapt care scuteste de regrete nercalizarea proiectului, anuntat de autor, de a scrie si o a IV-a parte "din ciclul care incepe cu Copilaria unui netrebnic" - romanul Ei n-au trecut Jijia.
Cu exceptia experimentului avangardist din volumul Paradisul statistic (1926), nuvelistica lui Ion Călugăru (voi. Caii lui Cibicioc, 1923; Abecedar de povestiri populare, 1930; De la cinci pina la cinci, 1936) exerseaza si ea, in cea mai mare parte, desenul aceleiasi lumi, anticipind Copilaria unui netrebnic.
