Romanul Copiii capitanului Grant face parte din asa-numita «trilogie a marii», impreuna cu: 20.000 de leghe sub mari (1869) si Insula misterioasa (1874).
Subiectul romanului este urmatorul: Mary si Robert Grant, copiii capitanului Grant, pornesc cu iahtul "Dun-can" in cautarea tatalui lor, care naufragiase cu vasul "Britannia" in Pa-tagonia, unde se pare ca devenise captivul bastinasilor.
impreuna cu ei calatoreste (din intamplare, confundand vasul pe care trebuia sa se imbarce) renumitul profesor J. Paganel, secretarul Societatii de Geografie din Paris si al altor societati din Europa.
Ajunsi in extremitatea sudica a continentului american, dupa ce au strabatut stramtoarea Magellan, decid ca o parte din membrii expeditiei (lordul Glenarvan, Paganel, Robert Grant si trei marinari) sa parcurga spre rasarit uscatul, iar cealalta parte sa treaca din nou prin stramtoare, asteptan-du-i la paralela 37°.
Nenumarate vor fi intamplarile echipajului plecat spre rasarit: Robert este rapit de vulturul condor, se intalnesc cu bastinasii, se salveaza cu ajutorul unui copac plutitor, ba mai mult, navigheaza spre o directie gresita (tot paralela 37°, dar emisfera australa). Urmeaza noi peripetii in zona musonilor din Oceanul Indian, pana cand membrii echipajului vor ajunge in Australia.
Aici, la Capul Ber-noulli, copiii capitanului Grant afla primele vesti despre tatal lor de la Ayrton, un naufragiat de pe "Britannia".
In Australia copiii trec din nou printr-o sumedenie de aventuri. Toate acestea vor conduce insa la un final fericit, deoarece il vor gasi pe capitanul Grant.
