Ochi plini de lacrami, inimi sangerande, privesc spre Basarabia furata!
E poate clipa cea mai inaltatoare de patriotism, cand toata suflarea romaneasca isi aminteste intr-un gand, de plaiul sfant al Basarabiei, de fratii care de un veac sorb amaraciunea iobagiei nedrepte.
Durerea noastra e mai mare decat a lor!
Suferim mai mult decat asupritii care de un secol n-au putut sa da lumina libertatii, nici n-au auzit strigatul saltor al fratilor de peste Prut.
Chiote de veselie oficiala vor incerca sa tulbure ziua de doliu a unui neam.
Si ile ca un blestem, nu vor raspunde bucuriei lor, asa cum rasuna odinioara de cantecul moldovenesc. in colibele basarabene, batranii aprinzand candele strabune, vor arata copiilor cu mana care isi fac crucea, spre cerul mantuirii, spre tara lui Stefan, clatinand cu adanc inteles pletele traditionale ale plaiesilor moldoveni.
Iar noi, ascultand infiorati danganitul prelung al clopotelor de jale, vom fi imbarbatati de versul etern al marelui Eminescu:
Auzi! departe striga slabii
Si asupritii catra noi:
E glasul blandei Basarabii,
Ajunsa-n ziua de apoi.
E sora noastra cea mezina.
Gemand sub cnutul de calmuc,
Legata-n lanturi de-a ei mana.
De streang tarand-o ei o duc.
Murit-a? Poate numai doarme,
S-astepata moartea de la cani?
La arme. La arme dar, romani
"Basarabia a fost pentru Conta partea cea mai simpatica a tarii sale. Doua veri a petrecut canta intr-un sat din judetul Cahul."
B. C. Liveanu, Prefata la volumul Discursuri parlamentare, . 19.
Marele filosof era pasionat pentru poezia populara. in copilaria sa fericita, hoinarind cu ciobanii prin muntii Neamtului, nu uitase sa culeaga si sa prescrie intr-un caiet aceste apoteozari ale naturii, prefacute in doine si balade de anonimii trubaduri ai poporului. Si din Basarabia a cules Vasile Conta poezii populare si diferit material folcoristic, pe care l-a trimis lui Eminescu insotit de urmatoarele randuri:
"Te rog, d[omnu]le Fatu, sa fii asa de bun de a trimite d[omnu]lui Eminescu, caietul ce cuprinde culegerile mele populare, caci am aflat ca are o mare dragoste pentru acest gen de poezie.
L-as fi trimis direct dar nu-i cunosc adresa. Pentru singuratatea mea, departe de caminul si tara pe care o doresc, aceste versuri par o muzica divina, un balsam alinator de suflete instrainate. Cred ca-i face mare placere."2
Din alt fragment de scrisoare a lui Conta aflu ca s-a expediat caietul de poezii populare ale filosofului pe adresa lui Eminescu, care pe aceea vreme studia la Viena:
"Am primit azi o scrisoare foarte magulitoare de la d[omnu]l Eminescu din Viena, in care imi scrie ca poeziile trimise i-a procurat o mare placere, dupa cum prezusem; - Ie-a citit pe nerasuflate caci era si dansul insetat de graiul dulce, nespus de dulce al tarii sale.
«Mi-ai trimis, d[omnu]le Conta, un prietin sincer ca sa ma iau in ceasurile lungi si plicticoase. A fost o revelatie pentru mine "cantecele basarabene" - multe din ele se asamana cu cele din Moldo de Sus, ah, cum as dori sa d aceasta parte instrainata. Cu acest prilej iti trimit fotografia mea, rugandu-te sa mi-o trimiti pe a d[urni]tale»"
In nici o biografie nu se pomeneste daca Eminescu a fost in Basarabia.Insa o ura de moarte a pastrat poetul pentru rapitori, descriind acest dispret in multe versuri, care se afla in manuscrisele de la Academia Romana:
Nu e destul ca oameni
De origina barbara
Mosia-n jumatate
Nemernic ti-o furara.
Ca intre Prut si Nistru
Pe-olatele batrane
