COLECTIE DIN POEZIILE D-LUI MARELUI LOGOFAT I. VACARESCU
Volum de versuri al lui Iancu Vacarescu, aparut la Bucuresti in 1848, in tipografia lui C. A. Rosetti si Vinterhalder, cu fondurile Asociatiei literare si sub ingrijirea lui Ion Voinescu II, care ii scrie si prefata: Ceva asupra Vacarestilor si a poeziilor d-Iui logofatului I. Vacarescu. Volumul cuprinde opera poetica completa a autorului, reprodu-cind si textele aparute mai inainte in diferite publicatii periodice si in volumul Poezii alese din . Dupa 1848 LV. n-a mai scris si publicat poezii. Volumul este impartit in 19 cicluri, dintre care cele mai importante, incluzind creatiile majore ale autorului, sint cele intitulate Poeme lirice, Sfatuiri patriotice, Elegii, Ode. Cantonete si Balade.
Poeziile incluse in volum sint destul de numeroase si variate ca tematica si tehnica poetica. Caracterul lor predominant este neoclasic, V. lacind traduceri sau recurgind la imitatii dupa Parny, Gentil-Bernard, Metaslasio, Zisi Dauti, Dionisie Fotino, Atanasie Christopulos s. a. Si pastrind acelasi spirit in poeziile originale.
E o lirica inspirata in ultima instanta de Horatiu, Ovidiu, Catul, Anacreon si Teocrit, cintind dragostea si vinul, elogiind natura, "moralizind" cu masura, o poezie ce se doreste (si chiar este, in cele mai multe cazuri) eleganta, distinsa si pretioasa, dar care nu e capabila sa evite intotdeauna maniera. Interesul lui Iancu VĂCARESCU pentru diferitele tehnici de versificatie si formule strofice este remarcabil si deosebit de eficient pentru un poet roman de la inceputul veacului al XlX-lea (dupa propriile marturisiri, cele mai multe poezii din volum au fost de fapt compuse intre 1810-l819); el stapineste mult mai bine subtilitatile limbii, instrumentul sau expresiv e mai rafinat si tehnica prozodica mai sigura decit in cazul predecesorilor si chiar al unora dintre contemporani, fn erotica, Iancu VĂCARESCU reuseste in maniera tandra si delicata, in poeziile aluzive, sau in cele in care sentimentul e proiectat intr-o ambianta mitologica; c un indragostit optimist, efortul sau de persuasiune nu se reduce doar la simple lamentari, iar manifestarile galagioase si melodramatice sint in genere evitate. Caracteristice pentru poezia de dragoste a lui Iancu VĂCARESCU sint Minutul indumnezeit, Simpatia (in care apare deja ideea iubirii ca liant universal, ce se insinueaza in toate tapturile, construind edificiul armonic al lumii), La riu (in care expresia sentimentului, foarte bine sustinuta si de structura prozodica si de discretele sugestii onomatopeice, e presanta, dar nu zgomotoasa, pasionata, dar discreta), lubirea-n veci (cu un final ron-sardian, sugerat, de fapt, de modelul fata de care se inscrie in replica:
"Tu vei zimbi! si chiar infiorata,
Batrina mult, cu ochi de viata seci!
T-ci mingiia gindind c-am zis odata
Iubire-n veci! iubire-n veci! iubire-n veci!") |
si, bineinteles, O zi si o noapte de primavara la Vacaresti sau Primavara amorului. In poezia meditativa Iancu VĂCARESCU abordeaza nu numai problema destinului individual, ci si pe a celui colectiv, al umanitatii, si nu se multumeste cu constatarea inextricabilei retele de intrebari pe care acestea le ridica, ci incearca sa dea solutii. Cercul de aur e o tentativa de a exprima figurat principiul director al universului, Ceasornicul indreptat o meditatie asupra inevitabilei scurgeri a timpului, iar lungul poem Adevarul, publicat mai intii anonim in 1843, adopta modalitatile profetice ale poeziei romantice.
In acest din urma poem Iancu VĂCARESCU exprima nazuinta spre o societate echitabila si echilibrata, bazata pe relatii umane firesti si pe domnia ratiunii ("Cu dreptii si-ntelepjii/ Cu drag in-oi intelege,/ Sarac sa nu se alic/ si rob a nu li nimeni!/ Tu, Doamne, ma fereste, de orice tiranie!"), facind totodata o critica acerba realitatilor vremii sale ("Lumea se migliseste/ Cu feluri de religii,/ Cu pravili nou cirpite,/ Cu vrednice ostiri,/ Pe mare cu corabii,/ Cetati prea intarite;/ Rachete, bombe, tunuri,/ Comori ingramadite,/ Politici, diplomatici/ Mari iconomi ministrii"); singura salvare posibila depinde de o reforma morala in cadrul careia iubirea urmeaza sa-i uneasca pe oameni si sa le deschida inimile pentru a primi adevarul. Complexitatea problematicii a impus poemului si o expresie deosebita. Pentru prima data in literatura noastra, Iancu VĂCARESCU scrie in versuri albe; o forma de litanie rezulta din fragmentarea propozitiilor in suite de versuri scurte separate si din frecventa utilizare a constructiilor eliptice si a inversiunilor sintactice.
Poemul contine si citeva aluzii la originea noastra romana, a carei semnificatie e insa mai bine pusa in lumina in odele Roma cum este si Roma cum era, in care meditatia pe tema vesnicei treceri nu accentueaza in primul rind ideea fragilitatii si perisabilitatii lucrurilor omenesti, ci apasa asupra exemplelor pe care trecutul e susceptibil sa le ofere. Finalul celei de-a doua poezii e deplin optimist: "Au bun temei nadejdile, s-in ea c-o sa-nfloreasca/ Saminta a virtutilor: s-o Roma c-o sa creasca". Ciclul de Sjatuiri patriotice grupeaza texte izvorite din framintarile si evenimentele contemporane: revolutia din 1821 si reinfiintarea militiei nationale la . Bunavestire e un adevarat program social-politic in spirit luminist, intemeiat pe ideea solidaritatii principalelor stari sociale, "ostasi, plugasi si invatati". Glasul poporului subt despotism contine o remarcabila justificare a dreptului maselor la razvratire
("Drept indreptind oricare drept poporul n-are pata;
Minte-ntcleapta mintea lui prin fapte se arata.
Ai libertatii fii sint toti sub steagu-i citi se-aduna
Sa tremure! sa tremure cumplita tiranie!
Zdrobit va Ii cine-o-ndrazni gind de tiran sa-i vie") |
, iar in Cintec romanesc indemnul la rascoala e direct, imbracind forma doinelor de vitejie. Influenta folclorica, aici ca si aiurea, nu se rezuma la utilizarea metricii populare sau la valorificarea intimplatoare a unor motive de larga circulatie: Iancu VĂCARESCU incearca sa patrunda si sa trateze cu mijloace proprii anumite mituri si credinte populare, sM-si asimileze un domeniu folcloric pe care nici urmasii sai imediati, pasoptistii, nu l-au valorificat in intregime, acela al fantasticului. Cele mai izbutite bucati rezultate din aceasta tentativa sint baladele Peaza buna, Peaza rea si Ielele.
Reusitele sint numai partiale, dar, chiar si asa, ele reprezinta inovatii insemnate in poezia vremii si conduc spre realizarea unor fragmente memorabile: descrierea furtunii si portretul vrajitoarei in Peaza rea sau, mai ales, pasajele de fantastic grotesc din prima parte a Ielelor. Stapinind surprinzator de bine pentru acea vreme incheieturile versului si avind o bogata paleta sonora, Iancu VĂCARESCU face adevarate exercitii de virtuozitate, elaborind fragmente intregi din insiruiri onomatopeice sau compunind personaje cu infatisare rizibil-inspaimintatoare
("Una e chioara,
C-un ochi de cioara;
Alta spetita,
Mult obosita,
Alta gusata
Tot cearta cata;
Alta bogata
schioapa-ngimfala;
Alta calica,
Gheboasa, mica;
Cea mai snovoasa
E ofticoasa") |
Din pacate, baladele nu sint in intregime la fel de bine construite; vrind sa spuna prea multe, poetul a supraincarcat compozitia, subminin-du-i astfel puterea de sugestivitate.
Poezia lui Iancu VĂCARESCU are, in ansamblul ei, un caracter de tranzitie, inovind in directii multiple, dar neputind sa-si duca la desavirsire intentiile, prefigurind o serie de orientari tematice si formale ale liricii pasoptiste, dar neizbutind sa evite o anume impresie de arta factice si de maniera. Calificativul de "parinte al poeziei romane" exprima foarte bine locul si rolul pe care l-a jucat in evolutia literaturii noastre moderne.
