COCONU DRAGAN - Schita satirica de Ion Heliade Radulescu, aparuta in nr,44, din 5 iunie 1844 al "Curierului romanesc".
Dupa cum reiese din nota adaugata la stirsitul textului, tinta sa principala pare a li combaterea slavonismelor din limba, deosebit de numeroase si de virulente indeosebi in stilul administrativ al vremii.
In realitate, insa, Ion Heliade Rădulescu realizeaza mai ales un portret de parvenit, in care referintele livresti ("Coconul Dragan e un fel de badaran boierit") se impletesc cu expresii de savoare populara ("patriot grozav, nabadaios, numai foc si inima albastra", "scotea lapte din piatra, pupa pe ruman in bot si-i lua din punga tot").
Lipseste atraosferizarea prin descrierea mediului, fiindca personajul nu e surprins in ipostaza sa familiala, ci in cea de om public (cititorul isi poate insa rememora ambianta sa casnica din schita "Bata-le Dumnezeu!", caci eroul este prezentat ca "Fratica, scumpul jumatatoi al coconitei Dragane").
Slujbas incompetent dar umflat de pretentii si mindrie, cuconul are o scara de valori proprie in aprecierea subalternilor, in care criteriul este "evghenia" celui in cauza ("si-a facut o lista de toti impiegatii sai, ca sa vaza cite nume se slirsesc in an si in esc si cite nu; si in cele in an si esc cite au reputatie istorica si cite nu; si apoi cele cu reputatie istorica, cite sint ciocoiesti si cite boieresti, si iar din cele boieresti cite se pot apropia oarecum de dumnealui si cite nu"); plin de "demnitate dregatoriala", se agita mult, probozeste cu orice ocazie pe cei din jur, dar nu face propriu-zis nici o treaba si nu-i lasa nici pe ceilalti sa faca, se crede cultivat si-si da parerea apasat in chestiuni filologice si chiar de teologie.
Pe masura ce schija inainteaza.
H. se lasa tot mai mult in voia dispozitiei sale zeflemitoare, sacriiicind in final (scena discutiei lingvistice cu Junele scriitor") verosimilul in favoarea poantei si a unui joc de cuvinte destul de facil.
In incheiere, autorul promite drept urmare o colectie a "anecdotelor si nabadailor" personajului, pe care n-a mai realizat-o; C. Balacescu il reia, in schimb, in satira versificata Iarasi la meidan coconii Dragan ("Curierul romanesc", 1845).
Asimilabila "fiziologiei", schita se distinge prin toate caracteristicile principale ale speciei: accentul pus pe "functionarea" tipului in raport cu ceilalti, schematizarea si ingrosaiva trasaturilor.
Specific heliadesca este, in schimb, tendinta de evolutie spre pamflet, verva anecdotica irepresibila, risul hohotitor al autorului, care apare din cind in cind in prim plan prin intermediul stilului indirect liber parodic si prin apelul direct la cititori, Ca in toate textele de proza ale lui Ion Heliade Rădulescu , limba c, in sine, o adevarata performanta, variata, truculenta, plina de surprize contind pe efectul neologismelor semidocte, neaosismelor cu iz regulamentar si diminutivelor ce tradeaza mentalitatea "ciocoiasca" a vremii, iar in pasajele atribuite autorului directa pina la candoare in exagerarea sa sincer partinitoare.
| EDITII: Scrieri literare, editie comentata de George Baiculcscu, cu o prefata, o introducere, note si variante, Craiova, 1939; Opere, II, editie critica, cu introducere, note si variante de D. Popovici, Bucuresti, 1943; Versuri si j/roza, text ales si stabilit cu glosar de Vladiinir Driuiba, prefata si tabel cronologic de Mircea Anghelescu, Bucuresti. 1972; Opere, voi.III. editie critica de Vladimir Drimba cu un studiu introductiv de AI. Pini, Bucuresti, 1975; Poezii. Proza, antologic si repere istorico-litcrare de Marin Mincu, Bucuresti, 1977. |
