Inceputurile romanului romanesc au fost timide si incerte. Romanul lui Nicolae Filimon a fost un prim succes. Doar pentru atat si sectiunea lui merita citita. Nu rata insa sansa de a gasi in ea un postitor gata sa-ti devina prieten, sa te ia de brat si sa te plimbe printr-o epoca trecuta (ceva asemanator i gasi in literatura unirsala la Henry Fielding, in romanul Tomjones). Nu intotdeauna plimbarea va fi placuta. Parnitismul si coruptia sunt racilele unei societati ce si-a pierdut sistemul de valori. Cand lumea fictionala il va regasi isi va redobandi echilibrul.
Gen: epic
Specia: roman traditional
Opera si contextul cultural
|
Nicolae Filimon (1819-l865), scriitor si jurnalist (cronicar muzical si teatral) din perioada pasoptista. Debuteaza in 185 8 in ziarul National cu nula Mateo Cipriani, iar in volum cu Excursiuni in Germania Meridionala (1860). in 1861, publica in Revista Carpatilor nula Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala. Intre 1862 si 1863, apar succesiv module din romanul Ciocoii chi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca in Revista Romana, publicat in volum in 1863. Romanul lui Filimon reprezinta unadintre incercarile reusite ale literaturii romane, dupa proiectele nerealizate sub raport estetic ale lui Mihail Kogalniceanu [Tainele inimei, 1855), Dimitrie Bolintineanu [Manoil, 1855 si Elena, 1862). E considerat primul roman romanesc, o creatie viabila din punct de dere literar, cu toate stangaciile ei, inerente inceputului.
Abordarea operei literare |
Tipologia romanului
Desi s-a format in atmosfera romantismului pasoptist, sub influenta caruia isi scrie primele texte, Nicolae Filimon isi corecteaza avanturile idealiste printr-o privire critica si realista asupra societatii romanesti.
Romanul Ciocoii chi si noi este:
- un roman social-istoric de factura realista, pentru ca infatiseaza societatea romaneasca de la inceputul secolului al XlX-lea, intre anii 1814-l830, respectiv, in ultima perioada a epocii fanariote. Autorul ofera informatii detaliate despre viata la curtile boieresti si la curtea domneasca, despre ierarhia servitorilor si functionarilor, despre viata culturala si muzicala a vremii, despre arhitectura Bucurestilor si interioarele cladirilor din acea vreme. Caracterul realist al romanului este dat si de tehnica detaliului (de factura balzaciana). Sunt descrise in cele mai mici amanunte trasaturile fizice si morale ale personajelor, imbracamintea sau interioarele. Ion Ghica remarca faptul ca scrierile lui Nicolae Filimon reprezinta "o colectie de louri adevarate si vii ale obiceiurilor si moravurilor noastre din epoca de tranzitie";
- un roman monografic de tip fresca, intrucat scriitorul incearca sa realizeze un studiu aproape stiintific al epocii prezentate, surprinzand aspecte din mai multe domenii ale activitatii umane. Pentru aceasta autorul s-a documentat temeinic in perioada in care a lucrat la Arhile Statului. Criticul Serban Cioculescu vorbeste despre caracterul "arhivistic" al romanului, ce include documentul in textul epic. Nicolae Manolescu considera ca autorul "isi exhiba documentarea. Sunt module intregi cu valoare arheologica si istorica", iar Paul Cornea vorbeste de modernitatea romanului prin introducerea documentului autentic in cuprinsul naratiunii, "suprimandu-i partial literaturitatea";
- un roman de factura romantica ce este construit prin antiteza. Autorul imagineaza 0 lume simetrica, in care binele si raul stau fata in fata. Personajele formeaza cupluri in alb si negru. Lui Dinu Paturica (personaj negativ) i se opune Gheorghe, fostul vataf al lui Andronache Tuzluc, lui Andronache Tuzluc, ciocoi fanariot, banul C, boier de neam, cocoanei Duduca - fiica acestuia din urma, frumoasa Maria, iar primului domnitor roman, Grigore Ghica, i se opune o pleiada de domnitori fanarioti nepasatori la destinul tarii: Voda Caragea, Alexandru Sufu, Alexandru Ipsilanti.
Intamplarile exceptionale din roman tin tot de caracterul romantic. Astfel, cortegiul funerar al postelnicului Andronache Tuzluc se intalneste cu cel al lui Dinu Paturica (mort in ocna) in dreptul pravaliei de usacareia este tintuit Chir Costea Chiorul, complicele lui Paturica in saracirea postelnicului. In celalalt , personajele poziti cunosc rasplata sortii: Gheorghe si Maria se casatoresc, iar la nunta lor participa si voda Grigore Ghica; - un roman tipologic, prin faptul ca isi propune construirea anumitor categorii de personaje: tipul arivistului - Dinu Paturica (primul in literatura romana, urmat de Nae Catancu, de Lica Trubadurul sau de Stanica Ratiu), tipul onestului sau cinstitului (vataful Gheorghe), tipul patriotului (banul C), tipul fecioarei angelice (Maria) etc;
Tipul (lot. typus, gr. lypos): termenul desemneaza personajul care intruneste in modul cel mai expresiv trasaturile, caracteristicile esentiale ale indivizilor din categoria pe care o reprezinta.
- un roman traditional prin constructia rationalista, deductiva si previzibila a subiectului, ce mizeaza pe obiectivitate. De asemenea, prin omniscienta naratorului, unicitatea perspectii narati, scriitura la persoana a lll-a sau preferinta pentru tipuri si caractere ( mai departe).
Tema centrala a romanului este aparitia unei noi paturi sociale reprezentate de ciocoii autohtoni in tarile romane la inceput de secol al XlX-lea. Autorul ne artizeaza asupra pericolului reprezentat de acestia.
Initial, Nicolae Filimon intentionase sa scrie un roman in doua parti: prima parte era interesata de ciocoiul chi, "cu anteriu si calamari la brau", din perioada fanariota, partea a doua urma sa ilustreze ciocoii noi "cu frac si manusi albe din zilele noastre", cei care tradasera idealurile revolutiei de la 1848 si ale Unirii. Acest proiect nu va fi realizat decat pe jumatate. Partea a doua a romanului nu a mai fost scrisa.
Romanul contine o "Dedicatie", un "Prolog", 32 de module, in care este structurat subiectul si un "Epilog".In "Dedicatie", autorul se adreseaza direct ciocoilor. Pe un ton hement, el ii numeste "straluciti luceferi ai videlor" sau, tot metaforic, "putrajunea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile". Discursul sau urmeaza toate regulile retoricii. Enumeratia, exclamatia si interogatia, anafora, pluralul demonstratiei sunt uri retorice intalnite in text. Identitatea naratorului si cea a autorului se confunda. Scriitorul isi manifesta in mod direct arsiunea fata de noua clasa a parnitilor.
"Prologul" este construit dupa modelul fiziologiilor (specie literara ce consta in observarea si studierea obiectiva a unui caracter, a unei situatii semnificati din punct de dere social, moral si psihologic) si alcatuieste un portret al ciocoiului dintotdeauna si de pretutindeni, relevand trasaturile lui caracteristice si rolul malefic in viata sociala, economica si politica a tarii: "mai cu seama din tara noastra, unde lumina adevaratei civilizafiuni n-a rasipitinca norii cei grosi ai ignorantei si ai depravatiunei".
Fiziologie (gr. physis - "natura", logos - "vorbire")= specie literara ce consta in observarea si studierea obiectiva a unui caracter, a unei situatii semnificati din punct de dere social, moral si psihologic. Au mai scris in literatura romana fiziologii C. Negruzzi si M. Kogalniceanu.
Cele 32 de module au titluri semnificati. Unele aduc in scena personajele principale si poarta numele acestora ("Dinu Paturica", "Postelnicul Andronache Tuzluc", "Romanul si fanariotul", "Chera Duduca"). Altele numesc treptele ascensiunii ("Educatia ciocoiului", "Ce dai sa te fac ispravnic?") sau decaderii ciocoiului ("O scena dramatica", "Cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap"). Exista apoi titluri ce trimit la aspecte culturale din viata tarii: "Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea", "Teatrul in Tara Romaneasca", "Italiana in Algir" sau la realitati sociale: "Scene de viata sociala", precum si titluri paremiologice (binecunoscute nuclee de intelepciune populara): "Pana nu faci foc nu iese fum", "Ce n-aduce anul, aduce ceasul", "Adevarul e proasta marfa", "Fa-te om de lume noua sa furi closca dupe oua".
"Epilogul" are un subtitlu: "Din opincar mare spatar" si este dedicat personajelor poziti reunite in scena nuntii. Epilogul este moralizator si imprima operei un caracter inchis, dupa modelul scrierilor traditionale.
Perspectiva narativa
Autorul este mereu prezent in text, confundandu-si vocea cu cea a naratorului. Omniprezent si omniscient, isi face loc in spatiul textului: comenteaza si tine discursuri ("Cine s-a dedat cat de putin cu placerile vietei destramate cunoaste prea bine ca femeia joaca rolul cel mai principal intr-insa; ea singura, prin felul ei dar fermecatoare, poate sa arunce un val de poezie asupra acelor placeri mincinoase" sau "Ochiul nostru este lacom, dorintele se manifesta in noi abia ce zarim o juna femeie placuta; dar acest neastampar nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu etc"), emite judecati asupra personajelor ("aceasta Vinera orientala" - despre Chera Duduca, "era in adevar un tezaur de frumusete ce nu se putea dea decat in statuele grecilor antici" - despre Maria), participa afectiv la actiune, ca orice narator de tip romantic, mentinand astfel legatura cu cititorul.
De aceea, naratiunea nu se deruleaza numai la persoana a lll-a, ci si la persoana intai plural, uneori folosita cu valoare demonstrativa ("Camera despre care vorbim era in periferie de un stanjen patrat"; "Credem inutil sa amintim ca") sau angrenand cititorul in procesul de comunicare ("Sa lasam pe ambitiosul nostru ciocoi in pace a-si face urile sale" sau "Fanariotul nostru exploata cat putu de mai bine" etc).
Perspectiva narativa este neutra ("zero", "dindarat", " privirea lui Dumnezeu", auctoriala), naratorul stie tot despre personajele sale si, odata cu el, si cititorul. inca din "Prolog", el nu ascunde faptul ca destinul personajului principal este, intr-un fel, dinainte silit. Curiozitatea cititorului nu este insa anulata de demonstratia ce urmeaza a fi facuta si nici suspansul nu este afectat, tocmai pentru ca talentul autorului a gasit mijloacele de a-i mentine interesul.
Timpul. Actiunea romanului incepe "intr-o dimineata din luna lui octombrie, anul 1814" si se desfasoara pe o perioada de mai bine de un sfert de secol, pana in 1830, cuprinzand astfel sfarsitul epocii fanariote in Tara Romaneasca.
Spatiul in care se desfasoara actiunea este, in principal, Bucurestiul din vremea respectiva, unde se afla curtea domneasca si casele lui Andronache Tuzluc, a Duducai, a banului C. sau pravalia lui Chir Costea Chiorul, dar si imprejurimile Bucurestiului (drumul spre Cotroceni), mosiile postelnicului, ocnele de la Telega, unde va fi inchis Dinu Paturica etc
Planurile narati. Actiunea romanului se desfasoara pe doua uri, unul al Personajelor negati, altul al personajelor poziti, impartind lumea romanului in buni Si rai.
In primul , principal, ni se infatiseaza ascensiunea si decaderea protagonistului, Dinu Paturica, dar si postea celorlalte personaje negati. Destinele acestora sunt urmarite pana la sfarsitul vietii lor tocmai pentru a ilustra ideea ca in viata raul se plateste. Exista mai multe ramificatii ale acestui , ce au ca punct de intalnire destinul personajului principal. Aflam astfel postea lui Andronache Tuzluc, pana nu demult si el un Dinu Paturica, "ciocoi marsav", "depravat pana la extremitate". Tipul ciocoiului chi depasit de enimente, postelnicul este vulnerabil la noua structura sociala a vremii si cade in greseala de a se lasa pacalit de aparente. Victima a perfidiei lui Dinu Paturica si a Cherei Duduca, amanta pe care o iubeste sincer, postelnicul Tuzluc isi ispaseste o parte din pacate spre sfarsitul vietii, cand, sarac si nebun, ajunge un cersetor neajutorat. Autorul pare a-si ierta personajul, care este gasit in aceasta stare de fostul sau vataf credincios si, prici generozitatea acestuia, va aa o inmormantare fastuoasa, fata de cea saracacioasa a delapidatorului sau. Destinul Duducai este si el tragic. Tiitoarea lui Andronache Tuzluc, "frumoasa ca o zana, nalta, subtirica" si inzestrata cu tot "arsenalul vicleniilor femeiesti", nu ezita sa-si saraceasca amantul. Cruda si perfida, ea este cea care imagineaza ul diabolic de ruinare a postelnicului atunci cand gaseste complicele perfect in persoana lui Dinu Paturica. Casatoria cu acesta este una din interes. II paraseste atunci cand Paturica este inchis si ii sunt confiscate arile si isi abandoneaza copin. Va sfarsi aruncata in Dunare, legata intr-un sac, pedepsita astfel de turcul ce-o scosese din tara, pentru viata desfranata pe care continua s-o duca in casa noului barbat.
Chir Costea Chiorul, cunoscut ca "Bogasierul" - negustor de stofe si panzeturi -este cel mai odios dintre ciocoi. Tipul perfidului perfect, cu o rapacitate inumana, nu se da inapoi de la nimic pentru a scoate bani. Isi foloseste propriile fiice pentru a ademeni pe tinerii bogati sa intre in pravalie si sa cumpere marfa de proasta calitate pe care o ia la pret de specula. Nu-si plateste taxele la starostie deoarece atunci cand i se da patent de bogasier spune ca este ceaprazar, si inrs. Va plati pentru toate talhariile lui in timpul domniei lui Grigore Ghica, ce porunceste ca "mofluzul mincinos" sa fie batut "prin toate pietele negustoresti "si sa fie tintuit apoi de urechi in fata pravaliei sale".
Planul secundar, al personajelor poziti, cuprinde si el mai multe ramificatii al caror punct de intalnire este in finalul romanului, in Scena nuntii.
Personajul central al acestui este corespondentul protagonistului, cu care se afla in antiteza (antagonistul). Gheorghe este tipul omului onest si incoruptibil. Alungat din casa lui Andronache Tuzluc, unde indeplinea functia de vataf, prin ticluirile lui Dinu Paturica, este apreciat si sprijinit de banul C. induiosat de soarta fostului stapan, nu ezita sa-l ajute in suferinta sa si se va ocupa de funeralii. Se va casatori, in final, cu fiica banului C. La cununia lor va fi prezent si Ghica-Voda, care il va inalta pe Gheorghe la rangul de spatar si caimacam al Craioi. Domnitorul roman intra si el in panoplia personajelor poziti, avandu-si in negativ corespondentul in sirul de domni fanarioti care n-au facut altceva decat "sa praduiasca tara".
In final, raman pe scena numai personajele poziti, semn al rearmonizarii lumii. Cele doua uri narati se intersecteaza si se determina reciproc. Astfel, destinul lui Gheorghe se schimba dupa ce Paturica intra in gratiile stapanului, ca si cel al postelnicului dupa refuzul banului C. de a-i da fata de sotie etc.
Actiunea romanului se desfasoara cronologic, conform relatiei cauza-efect; se respecta ordinea clasica a momentelor subiectului, regasite toate in text.
Punctul culminant al romanului nu este intr-alat deconspirarea ticalosiilor lui Dinu Paturica si aruncarea lui in ocna, decadere previzibila, de altfel, cat momentul anuntarii acesteia prin blestemul parintesc: "Dumnezeu, care cunoaste si de toate, sa nu-ti ajute, fiu blestemat ce esti! El, care te-a inaltat atat de mult, te va pogori mai jos decat unde te afli." Lumea lui Filimon se afla inca in paza divinitatii, care pedepseste si rasplateste pe masura faptele oamenilor. "Paturica nu este un om cu frica lui Dumnezeu; si tocmai asta il pierde." (N. Manolescu). Fara sa-si dea seama, cu un blestem il legase si Andronache Tuzluc cand ii spusese: "Cum ingrijesti tu de area mea, asa sa ingrijeasca Dumnezeu de tine".
Ascensiunea si decaderea sociala a personajului Dinu Paturica
|
- prima slujba pe care o primeste, odata acceptat in casa lui Andronache Tuzluc, este cea de ciubucciu (slujitor insarcinat sa aprinda pipa - ciubucul - boierilor);
- este trimis la scoala, unde isi completeaza "educatia ciocoiasca"; foarte silitor, selecteaza numai materiile care-i sunt necesare pentru a se inalta pe scara sociala; il alege ca maestru pe Machialli si in doi ani devine "perfect in arta ipocriziei si a perfidiei".
- trimis de postelnic sa-i pazeasca amanta - Chera Duduca - imagineaza o stratagema de prindere a amantului mai tanar al acesteia, calemgiul lordache, in ipostaza de hot; devine noul amant al Duducai si uieste impreuna cu aceasta sa-l stoarca de ari pe Andronache Tuzluc, luandu-l drept complice pe Chir Costea Chiorul (evreu negustor ce se dadea grec pentru a fi protejat de stapanire; deviza lui era: "Sterpeleste ca sa mananci si fura ca sa ai");
- multumit de devotamentul lui Dinu Paturica, postelnicul il face sames (casier) la hatmanie; fura pietrele pretioase de la hatmania tarii pe care le inlocuieste cu altele false; la fel va proceda si cu banii;
- devine apoi sluger (boier insarcinat cu aprovizionarea curtii domnesti), pitar (boier insarcinat cu supragherea brutariei domnesti) si, in cele din urma, vataf, in locul lui Gheorghe, post pe care il ravnise de mult; in aceasta calitate:
- cerceteaza mosiile de la tara ale lui Andronache Tuzluc si imagineaza o strategie de a scoate bani de la arendasi: modulul ce cuprinde acest episod se intituleaza sugestiv "Una la mana!";
- este initiat de postelnic - care are acum la curte rolul de a-i numi in functii importante pe "toti slujbasii mari si mici" - in arta de a scoate bani din ocuparea de posturi, astfel incat Dinu Paturica isi intrece cu prisosinta maestrul;
-' organizeaza, in paralel cu stapanul sau, de ziua Sfantului Andrei, pe 30 noiembrie '817, o masa cu mancaruri rafinate si cu bauturi scumpe, astfel incat "ospatul slugei mtrecea in toate pe al stapanului"; la acest ospat, Paturica le da "corifeilor ciocoismului" (numele invitatilor este sugestiv in conturarea trasaturii esentiale a acestora: Tudor Ciolanescu, Neagu Cioftea, Zamfir Plosca, Vlad Boroboata - la fel cum, mai tarziu, intalnim la Caragiale) 0 lectie de furtisag din area stapanilor, prezentandu-le o lista cu doua rubrici: una cu socoteala incarcata, alta, cu socoteala dreapta; concluzia reprezinta si titlul modulului: «ra-te om de lume noua sa furi closca dupe oua";
- Dinu Paturica reuseste sa intre in posesia intregii ari a stapanului sau fanariot, Andronache Tuzluc, si sa-l lase "cu punga mai usurica decat a unui nefer de spatarie si cu sufletul incarcat cu blestemele saracilor, din ale caror sudori si-a strans acele bogatii";
- dupa fuga lui Caragea de pe tronul Tarii Romanesti (29 septembrie 1818), Dinu Paturica il paraseste definitiv pe postelnic si se casatoreste cu amanta acestuia, Chera Duduca; la auzul acestei sti, Andronache Tuzluc este lovit de dambla si-si pierde mintile;
- Alexandru Sutu, noul domnitor al tarii, isi aduce la curte toti parazitii; Paturica primeste postul de mare stolnic si functia de ispravnic pentru straini; ospatul in care isi celebreaza inaltarea este intrerupt pentru cateva clipe de aparitia tatalui sau, imbracat saracacios, si pe care ticalosul fiu nu vrea sa-l recunoasca, numindu-l "cersetor de ulita"; tatal va arunca asupra lui un blestem profetic: "Cum ma gonesti tu pe mine, sa te goneasca ingerul Domnului in toata viata () si-n toate deniile tale sa-ti stea inainte toate faradelegile tale. Amin!";
- 19 ianuarie 1821 - Alexandru Sutu este otravit; 20 ianuarie, in acelasi an, izbucneste Revolutia lui Tudor Vladimirescu; Dinu Paturica devine fernt aparator al
revolutiei;
- la intrarea domnitorului Alexandru Ipsilanti in tara, isi schimba strategia si il
tradeaza pe Tudor Vladimirescu;
- este rasplatit de noul domnitor fanariot cu posturile de ispravnic peste judetele Prahova si Sacuieni si de caimacam al Craioi; se foloseste de oameni duri (precum asa-zisul Neagu Rupe-Piele, "om nascut sa fie calau") pentru a stoarce de la tarani birurile
grele pe care le impusese;
- inscaunarea pe tronul Tarii Romanesti a primului domnitor roman, Grigore Ghica, aduce si rasturnarea destinului ascensional al eroului; taranii de pe mosia lui Dinu Paturica se infatiseaza la curtea domneasca "cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap" si isi reclama stapanul, care va fi trimis la ocna; toate arile lui sunt impartite sarmanilor;
- protagonistul este parasit de sotia ce-si lasa pe drumuri copin si fuge cu un turc peste Dunare (Duduca va plati si ea pentru pacatele savarsite - prinsa de turc cochetand cu barbatii, va fi pedepsita dupa obiceiurile musulmane: cusuta intr-un sac si aruncata in
fluviu);
- Dinu Paturica moare in ocna; cortegiul sau funerar se intalneste cu cel al lui Andronache Tuzluc, pe care il deposedase de are si cu al treilea "scelerat", Chir Costea Chiorul, tintuit de urechi in fata pravaliei sale, pedepsit si el de Voda Ghica pentru ca nu-si platea taxele la domnie.
Constructia discursului narativ
|
Incipitul romanului este traditional si in spiritul realismului. El fixeaza cu exactitate timpul si spatiul naratiunii si aduce in scena protagonistul: "Intr-o dimineata din luna lui octombre, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana, imbracat cu anteriu de samalagea rupt in spate; cu caravani de panza de casa vapsiti cafeniu; incins cu o bucata de panza cu marginile cusute cu
gherghef etc."
Remarcam tehnica detaliului, ce inregistreaza fizionomia personajului, trasaturile fizice care trimit la trasaturi morale (nasul "cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana"). Vestimentatia este si ea sugestiva pentru conditia umila a eroului si contrasteaza cu gandurile lui de marire "ce inchipuirea lui cea vie ii punea inainte". Naratorul, omniscient si omniprezent, deconspira inca de la inceput statutul moral al personajului. Fraza ampla incearca sa epuizeze prin enumeratie intregul arsenal de elemente de imbracaminte purtate de tanar, necunoscute insa cititorului contemporan [anteriu de samalgea, caravani, iminei, cauc, fermena, bogasiu etc), dar care participa la crearea culorii locale a epocii fanariote in spatiul romanesc. Discursul plin de arhaisme nu este lipsit de neologismele nu foarte bine fixate in limba [distinge, ambitiunea, obstacole, absorbit, materii etc), dar si de forme populare [incingatoare, oachesa, incins etc).
Finalul. Romanul se incheie cu pedepsirea exemplara a personajelor negati, in antiteza cu destinul personajelor poziti, care vor trai si vor cunoaste fericirea intr-o lume mai buna. Lectia de morala pe care o da sectiunea lui Filimon este ca binele invinge si armonia lumii este resilita - final utopic, nerealist, naiv, senzational, in spirit romantic.
Pauzele descripti. Pauzele descripti sunt frecnte in text in prezentarea personajelor, a interioarelor, a imbracamintii sau a ospetelor cu mese incarcate (urmareste scena petrecerii organizate de Dinu Paturica, in modulul "Fa-te om de lume noua sa furi closca dupeoual", in care este prezentat in cele mai mici detalii luxul de la masa orientala a vatafului Paturica). Descrierea are astfel importanta in conturarea atmosferei de epoca, a "culorii locale", in crearea iluziei realitatii.
"Coloarea locala, acel parfum ol timpului trecui, care stramuta pe cititor in mijlocul intamplarilor postite, ii descrie localitatile ce le-au servit drept scena, il face partas la obiceiele, la credintele, Io viota publica si privata, la cugetarile si chiar la limba timpului si locurilor unde s-au petrecut faptele" (AU. Odobescu)
Alternanta si inlantuire. Episoadele alterneaza pe masura ce naratorul trece de la un cadru la altul. Intruziunea autorului in text este evidenta. El intrerupe naratiunea si, folosindu-se de spatiul metatextualitafii, isi introduce personajele rand pe rand ("Ne oprim din postea noastra, ca sa introducem pe scena inca un personagiu foarte interesant care are sa joace un rol insemnat in aceasta istorie.") sau da lamuriri privitoare la diferite stari de fapt ("Pana ce Paturica va gasi pe capitan Urdareanu, noi vom atrage bagarea de seama lectorilor asupra starii morale a trupelor lui Tudor Vladimirescu").
Timpul postirii sau timpul nararii = este timpul in care se'petrece actul postirii;
Timpul postit sau timpul naratiunii " este timpul in care se desfasoara enimentele narate; intre cele doua intervaluri de timp exista o distanta moi mare sau mai mica, exceptie fac situatiile rare in care faptele sunt narate pe masura ce se petrec.
Personajele. In Ciocoii chi si noi personajele tipice cunosc o evolutie lineara, doar in social, cele negati incadrandu-se in schema: ascensiune-stralucire-de-cadere, iar cele poziti, in schema: ascensiune-decadere-reabilitare.
- in scrierea unui astfel de eseu, posibil la examenul de bacalaureat, trebuie sa ai in dere realizarea unei compuneri unitare, cu inceput, cuprins si incheiere; de aceea este bine ca in introducere sa prezinti cateva date referitoare la opera al carei personaj principal ai ales sa-l caracterizezi;
- enuntarea temei principale a textului poate fi utila;
- prezentarea statutului personajului caracterizat (poate fi pozitie sociala, tipul uman, personaj negativ/pozitiv, complex/simplu, rotund/plat etc.) - in cazul lui Dinu Paturica, ai in dere tipul ciocoiului/arivistului, lucrat exclusiv in tonalitati negati;
- evolutia personajului (Paturica evolueaza pe scara sociala de la umila slujba de ciubucciu la cea de ispravnic si caimacam);
- caracterizarea directa (portretul facut de narator in primul modul al romanului; cauta si alte modalitati de caracterizare directa: facuta de alte personaje sau de el insusi - autocaracterizare);
- caracterizarea indirecta rezultata din felul cum se comporta, actioneaza, gandeste, simte sau vorbeste personajul, cum se imbraca si cum traieste; numele poate fi si el o modalitate de caracterizare (numele Paturica trimite la "patura": patura sociala al carei reprezentant este/patura folosita pentru a acoperi, a ascunde ceva - disimularea personajului);
- numeste cel putin patru caracteristici ale personajului pe care sa le argumentezi cu exemple din roman (de pilda: arta disimularii sau dedublarii; rapacitatea cu care isi saraceste stapanul; lipsa de scrupule morale in atingerea scopului - parnirea; inteligenta pusa in slujba raului);
- relatia personajului cu cel putin alte doua personaje din roman (relatia cu stapanul, Andronache Tuzluc; relatia cu ceilalti doi delapidatori - Chera Duduca si Chir Costea Chiorul, cu care formeaza un triunghi diabolic);
- entuale opinii critice comentate (spre exemplu: G. Calinescu - "Dinu Paturica este un Julien Sorel valah. [] Paturica nu este un simplu si vulgar vanator de are, ci un insetat de toate senzatiile vietii []. Esentialul este ca toata energia lui Paturica ramane intacta, aspiratia lui la inaltare neavand nici o oprire");
- semnificatia sfarsitului destinului personajului.
Este bine ca in oricare din aceste situatii sa-ti formulezi propriile opinii, pe care sa incerci sa le argumentezi cat mai relevant!
Limbajul prozei lui Nicolae Filimon
Pentru cititorul de astazi, stilul lui Filimon apare oarecum greoi, incarcat cu prea multe arhaisme fonetice si lexicale, precum si cu turcisme sau cuvinte grecesti.
Se remarca in fraza destul de ampla amestecul de neologisme, elemente populare si arhaisme, precum si o oarecare repartizare a acestora in text. Astfel, neologismul, inca nu foarte bine fixat in limba, se regaseste in descrierile de natura, in portretele morale si, mai cu seama, in digresiunile autorului si lipseste in prezentarea aspectului stimentar
al personajelor.
Arhaismul apare masiv in descrierile stimentare si, in mica masura, in dialog; incidental in descrierea interioarelor, a edificiilor, unde folosirea lui e justificata.
Elementul popular este prezent in conrsatia oamenilor simpli, contribuind la oralitatea dialogului. Personajele suspuse vorbesc cu vocea autorului.
In privinta registrelor stilistice, putem aa in dere remarca lui I. Ghefie: "De-a lungul expunerii, [N. Filimon] schimba mastile si prin trastiri succesi manuieste condeiul cand in smantul istoricului de arhiva, cand in haina moderna de gazetar, cand in costumul traditional al postitorului popular".
O caracteristica a stilului scriitorului este folosirea epitetului hiperbolic ("iubire indescriptibila", "confuziunea si marea intristare", "calimari colosale" etc), a atiilor cu referinte mitologice sau livresti, ce trimit la poezia de factura clasica a pasoptistilor ("Fata sa, de fel bruna, denise ca a unui faur de fier", "frumos ca Paris si desfranat ca Don Juan" etc).
- elemente realiste: ilustrarea vietii social-politice si culturale din Tara Romaneasca de la inceputul secolului al XlX-lea, tehnica detaliului, folosirea documentului autentic,
' "culoarea locala", caracterul critic al romanului etc;
- elemente romantice: antiteza, intamplarile exceptionale, naratorul participativ etc;
- elemente clasice: finalul moralizator, fiziologiile, referintele mitologice etc.
Concepte operationale folosite:
autor, narator, cititor, instantele narati, personaj, protagonist, realism, romantism, clasicism, pasoptism, roman traditional, tehnica detaliului, antiteza, epitet, atie, enumerafie, exclamatie si interogatie retorica, caractere, subiect, actiune, perspectiva narativa, tema, epilog, prolog, portret, titlu, discurs narativ, timp si spatiu narativ, uri narati, momentele subiectului, punct culminant, incipit, final, pauze descripti, altemanfa-inlantuire, caracterizarea personajului, registru stilistic.
