CINTAREA ROMANIEI Poem "in proza de Alecu Russo.
Prima versiune a fost publicala in numarul unic al revistei "Romania viitoare", la Paris, in 1850, cu o Precuvintare semnata N. Balcescu, in care opera este prezentata, conform unei uzante romantice, pentru sporirea interesului cititorilor, drept creatie anonima, descoperila in biblioteca unei minastiri din Carpati.
Dupa unele date recente, aceeasi versiune a fost retiparita aproape concomitent sub forma de brosura la Sibiu, in conditii de clandestinitate, pentru a facilita difuzarea ei in tara, A doua versiune a aparut in sase numere ale revistei "Romania literara" la lasi, in 1855, semnata, intr-un singur numar (42) cu initialele Alecu Russo, iar la sumar A. Russo. Acest text prezinta unele diferente de continut, dar mai ales de formulare si are 65 de versete fata de cele 61 din "Romania viitoare". Semnatura lui Russo si marturiile categorice ale lui Alecsandri, din care citam doar doua: "iti voi descoperi o mare taina literara: Cintarea Romaniei publicata in jurnalul meu a fost compusa in limba franceza de Alecu Russo si tradusa in romaneste de N. Balcescu. Am la mine manuscrisul sau original" (scrisoare catre Al. Odobescu din 2 aug. 1863) si: "acea lucrare s-a facut in urma unei intelegeri intre Balcescu, Russo si Eu, cu scop de a exalta spiritul si a dezvolta simtul de romanism al tinerilor studenti din Paris" ("Convorbiri literare", 1876, p. 142), ar fi trebuit sa inlature dubiul cu privire la paternitatea operei.
Dar "taina" s-a dovedit foarte persistenta si , avind in vedere importantele asemanari intre ideologia Cintarii si cea a operelor lui Balcescu, precum si rolul acestuia din urma in tiparirea si difuzarea primei versiuni, o serie de autori au continuat si continua sa-l considere drept autor pe marele revolutionar. De oarecare credit s-a bucurat si ipoteza dublei paternitati, pentru ca in ultima vreme sa se vorbeasca si de caracterul colectiv al lucrarii, ca opera a generatiei pasoptiste. Cit priveste data elaborarii acesteia, ea trebuie lixata in perioada premergatoare revolutiei de la 1848, poate prin 1845-.
Spre aceeasi data trimit si un pasaj din Precuvintarea lui Balcescu, unde se spune ca a gasit manuscrisul in urma cu cinci ani, si relatiile strinse dintre el si Russo
In acel moment si, poate, aparitia la Paris, in 1843, a unei editii din Paroles d'un croyant, lucrare celebra in epoca, apartinind abatelui Lamennais, unul din izvoarele externe certe ale Cintarii Romaniei, desi s-au mai tacut referiri si la Cartile natiunii poloneze si ale pelerinilor polonezi de A. Mickiewicz.
In tara atinsese cote inalte interesul pentru istorie, o coordonata fundamentala a operei in discutie, interes concretizat, intre altele, in aparitia "Arhivei romanesti" (1840-l845) a lui Kogalniceanu si a "Magazinului istoric pentru Dacia" (1845-l848) al lui Balcescu si Laurian. O alta sursa din care se alimenteaza poemul este folclorul, or se stie ca tocmai in aceasta perioada Russo insusi se manifesta ca unul dintre primii si cei mai zelosi colectionari si mai entuziasti comentatori ai poeziei populare.
In sfirsit, starea social-politiea de puternica opresiune ce facea iminenta o izbucnire revolutionara si reclama pregatirea spiritelor in vederea acesteia pledeaza pentru aceeasi datare a genezei operei, despre care Balcescu scrie in Precuvintare: "Ea-mi paru scoasa, nu din adincimea cartilor, ci din sufletul natiei, acest izvor bogat, elocuent si neperitor".
Daca e hazardat a vorbi despre Cintarea Romaniei ca de p lucrare colectiva, e in schimb indreptatita considerarea ei drept opera in cel mai inalt grad reprezentativa pentru generatia pasoptista. Ea aduna principalele teme si motive ce strabat literatura acestei perioade si duce la cea mai inalta expresie retorismul romantic, modalitate stilistica tot atit de caracteristic pasoptista, constituindu-se intr-un veritabil manifest revolutionar. Patria, ca tema centrala a poemului, privita in perspectiva gindirii si sentimentalitatii romantice pasoptiste, e prezenta sub fatete diverse. Mai intii, ea e vazuta ca o entitate geografica, unica prin frumusete si bogatie, si cintata in ton de oda: "Care e mai mindra decit tine intre toate tarile semanate de Domnul pre pamint? Care alta se impodobeste in zilele de vara cu (lori mai frumoase, cu grine mai bogate'.'". Ea apare apoi ca depozitara a unui lung trecut istoric strabatut de lupte, de jertfe si de marete biruinte: "feciorii hunilor s-au incumatat sa te supuie Si tu ai fost pestera ciolanelor lor potopul Asiei a vrut sa inghita lumea Si tu ai fost stavila lumei un neam de viteji a rivnit la turmele tale si la grinele aurite ale holdelor tale Si tu ai legat pe viteji doi cite doi Si ai arat cu dinsii tarina Si ai semanat cu singele si cu sudoarea lor Dumbrava Rosie, padurea singelui".
Alteori ea inseamna o realitate intima, o legatura indestructibila a individului cu mediul familiar, cu limba, cu datinile in care a crescut. Dizlocarile provocate de istorie sau accidente individuale prilejuiesc relevarea, intr-un ton nostalgic, a acestei dimensiuni a sentimentului patriotic si una din cele mai frumoase "definitii" ale patriei:
"Patria e aducerea aminte de zilele copilariei coliba parinteasca cu copaciul cel mare din pragul usii, dragostea mamei plazmuirile inimei noastre locul unde am iubit si am fost iubiti ciinele care se giuca cu noi, sunetul clopotului bisericei satului ce ne vesteste zilele frumoase de sarbatoare zbieratul turmelor cind se intorceau in amurgul sarii de la pasune fumul vetrei ce nc-a incalzit in leagan inaltindu-se in aer barza de pe stresina ce cauta duios pe cimpie Si aerul, care nicaierca nu este mai dulce!" Cel mai adesea, patria, prezentata mereu alegoric, ca o mama, este identificata cu poporul, cu "ficiorii" ei, in cautarea realizarii propriului destin in concertul popoarelor. Idei avansate din bagajul gindirii social-politice pasoptiste sint prezente in "dezbaterile" asupra necesitatii si cailor mintuirii poporului roman din starea de robie, dezbinare si inapoiere in care se gasea. De la un capat la altul al poemului revine obsesiv tema "slobozeniei", a libertatii, vazuta in dubla ei ipostaza, interna si externa, ca valoare suprema si garantie a fericirii.
Ea este strins legata de ideea legalitatii, pe care trebuie sa se intemeieze, a dreptatii, fratiei si unitatii, devize ale generatiei pasoptiste, ce figureaza si pe frontispiciul "Romaniei viitoare".
Cit priveste calea dobindirii slobozeniei, cu toate apelurile la indreptare si amenintarile profetice la adresa asupritorilor poporului, ea nu poate fi decit lupta revolutionara, ocazionata si de miscarea generala a popoarelor "din miazazi in miazanoapte". Adoptarea unei atitudini eroice este singura solutie, formulata testamentar inca in motto-u lucrarii, si reluata pe parcurs in numeroase apeluri la desteptare si pregatire de lupta. Grupata in versete, dupa tiparul biblic urmat si de modelul francez amintit, materia Cintarii se organizeaza muzical, printr-o maiestrita impletire de teme si motive, dind nastere la simetrii realizate prin repetitii sau antiteze, ce pot fi urmarile de la planul larg, compozitional, la nivel stilistic.
In primele 12 versete, reprczentind "expozitiunea", sint enuntate toate temele si motivele poemului si sint fixate tiparele stilistice specifice: fraza retorica, interogativa sau exclamativa, apostrofa, antiteza, formatiuni lexicale si gramaticale arhaizante etc.
Incepind cu versetul 13, se realizeaza dezvoltarea temelor schitate la inceput. Toata partea centrala a poemului este dominata de evocarea alegorica si lirica a istoriei patriei, prezentata in citeva din momentele ei cruciale: perioada dacica, razboaiele daco-romanc, etnogeneza, navalirea popoarelor migratoare, luptele antiotomane. Cu putine exceptii, ca perioada preromana sau cea daco-romana, vazute idilic, drept epoci "de aur" ale istoriei romanesti, cind ar fi domnit slobozenia, pacea si armonia sociala, celelalte tablouri istorice sint pictate in tonuri intunecate, rezultind o suita de inclestari singeroase, a caror grozavie o pot sugera numai imaginile apocaliptice ale unei naturi dezlantuite. Furtuna, secundat de citeva sinonime (viscol, vijelie s. a.) este cuvintul-cheie in aceste tablouri: "Grabeste a mai prinde putere iata se mai apropie o furtuna De abia vijelia omeneasca se mai potoli si o intunecime cit un graunte se zareste despre rasarit De ce merge mai creste Si ca un nour se indeasa si se intinde.,. Ceriul se intuneca, viscolul izbucneste.,.".
Caracteristica este si prezenta masiva a imaginilor auditive, indeosebi in evocarea tablourilor de lupta, unde au adesea stridenta alamurilor in fortissimo. Cintarea inregistreaza mari variatii de tempo, uneori acesta alingind un ritm ametitor, realizat printr-o succesiune de propozitii scurte, formate numai din subiect si predicat sau eliptice de predicat, legate prin puncte de suspensie:
"Vijie crivatul se clatina pamintul rasun buciumele,., oamenii se izbesc cu oameni zalele cu fierul,., piepturile cu otelul vitejii cad morti in tarina singele desfunda pamintul lesuri plutesc pe riuri pirjolul se invirteste in toate partile". Un relief deosebii capata evocarea istorica prin alternanta timpurilor verbale.
In scenele de lupta, ca in exemplul de mai sus, se utilizeaza prezentul, in timp ce in altele, rezumind procese social-istorice, se recurge la formele perfectului. Aceeasi impresie de "basorelief se realizeaza prin alternarea scenelor istorice cu referirile la prezent si viitor. Intre tablourile istorice se intercaleaza "dezbateri" ideologice in limbaj sententios, tinguiri in tiparele folclorice ale doinei, imprecatii de inspiratie biblica la adresa celor ce asupresc poporul si a fenomenelor sociale negative: robia, claca etc.
In ultima parte, autorul reia inca o data temele si motivele poemului, uneori reperind aidoma versetele initiale, alteori introducind mici variatii, intr-o tesatura melodica apoteotica. Tonal itatca minora predominanta lasa loc uneia majore. Imaginea "furtunii" isi schimba sensul, repre-zentind revolutia izbavitoare: "caci furtuna mintuirei a inceput", "semne s-au ivit pe ceriu pamintul s-a clatinat de bucurie". In ciuda impresiei de artificios ce o lasa pe alocuri, in parte, datorita reminiscentelor din modelul amintit, marcat de acest atribut, Cintarea Romaniei are o puternica forta emotionala.
Aceasta se datoreste nobletii mesajului, profundei sinceritati a autorului si gasirii unor surse expresive de mare autenticitate si originalitate in limbajul cronicaresc si in folclor. Ea reprezinta, dupa un autorizat cercetator, "cea mai reusita intrupare a retorismului romanesc din prima generatie romantica si cea mai fericita realizare de proza poetica inaintea aparitiei lui Erninescu" (Mihai Zamfir).
In cadrul operei lui Russo , Cintarea Romaniei ilustreaza una din fatetele cele mai interesante ale unui talent multilateral, alaturi de memorialistica (Amintiri), de eseistica polemica (Cugetari), de folcloristica.
