Prima versiune a fost publicala in numarul unic al revistei "Romania viit">
CINTAREA ROMANIEI Poem "in proza de Alecu Russo.
Prima versiune a fost publicala in numarul unic al revistei "Romania viitoare", la Paris, in 1850, cu o Precuvintare semnata N. Balcescu, in care opera este prezentata, conform unei uzante romantice, pentru sporirea interesului cititorilor, drept creatie anonima, descoperila in biblioteca unei minastiri din Carpati.
Dupa unele date recente, aceeasi versiune a fost retiparita aproape concomitent sub forma de brosura la Sibiu, in conditii de clandestinitate, pentru a facilita difuzarea ei in tara, A doua versiune a aparut in sase numere ale revistei "Romania literara" la lasi, in 1855, semnata, intr-un singur numar (42) cu initialele Alecu Russo, iar la sumar A. Russo. Acest text prezinta unele diferente de continut, dar mai ales de formulare si are 65 de versete fata de cele 61 din "Romania viitoare". Semnatura lui Russo si marturiile categorice ale lui Alecsandri, din care citam doar doua: "iti voi descoperi o mare taina literara: Cintarea Romaniei publicata in jurnalul meu a fost compusa in limba franceza de Alecu Russo si tradusa in romaneste de N. Balcescu. Am la mine manuscrisul sau original" (scrisoare catre Al. Odobescu din 2 aug. 1863) si: "acea lucrare s-a facut in urma unei intelegeri intre Balcescu, Russo si Eu, cu scop de a exalta spiritul si a dezvolta simtul de romanism al tinerilor studenti din Paris" ("Convorbiri literare", 1876, p. 142), ar fi trebuit sa inlature dubiul cu privire la paternitatea operei.
Dar "taina" s-a dovedit foarte persistenta si , avind in vedere importantele asemanari intre ideologia Cintarii si cea a operelor lui Balcescu, precum si rolul acestuia din urma in tiparirea si difuzarea primei versiuni, o serie de autori au continuat si continua sa-l considere drept autor pe marele revolutionar. De oarecare credit s-a bucurat si ipoteza dublei paternitati, pentru ca in ultima vreme sa se vorbeasca si de caracterul colectiv al lucrarii, ca opera a generatiei pasoptiste. Cit priveste data elaborarii acesteia, ea trebuie lixata in perioada premergatoare revolutiei de la 1848, poate prin 1845-.
Spre aceeasi data trimit si un pasaj din Precuvintarea lui Balcescu, unde se spune ca a gasit manuscrisul in urma cu cinci ani, si relatiile strinse dintre el si Russo
In acel moment si, poate, aparitia la Paris, in 1843, a unei editii din Paroles d'un croyant, lucrare celebra in epoca, apartinind abatelui Lamennais, unul din izvoarele externe certe ale Cintarii Romaniei, desi s-au mai tacut referiri si la Cartile natiunii poloneze si ale pelerinilor polonezi de A. Mickiewicz.
In tara atinsese cote inalte interesul pentru istorie, o coordonata fundamentala a operei in discutie, interes concretizat, intre altele, in aparitia "Arhivei romanesti" (1840-l845) a lui Kogalniceanu si a "Magazinului istoric pentru Dacia" (1845-l848) al lui Balcescu si Laurian. O alta sursa din care se alimenteaza poemul este folclorul, or se stie ca tocmai in aceasta perioada Russo insusi se manifesta ca unul dintre primii si cei mai zelosi colectionari si mai entuziasti comentatori ai poeziei populare.
In sfirsit, starea social-politiea de puternica opresiune ce facea iminenta o izbucnire revolutionara si reclama pregatirea spiritelor in vederea acesteia pledeaza pentru aceeasi datare a genezei operei, despre care Balcescu scrie in Precuvintare: "Ea-mi paru scoasa, nu din adincimea cartilor, ci din sufletul natiei, acest izvor bogat, elocuent si neperitor".
Daca e hazardat a vorbi despre Cintarea Romaniei ca de p lucrare colectiva, e in schimb indreptatita considerarea ei drept opera in cel mai inalt grad reprezentativa pentru generatia pasoptista. Ea aduna principalele teme si motive ce strabat literatura acestei perioade si duce la cea mai inalta expresie retorismul romantic, modalitate stilistica tot atit de caracteristic pasoptista, constituindu-se intr-un veritabil manifest revolutionar. Patria, ca tema centrala a poemului, privita in perspectiva gindirii si sentimentalitatii romantice pasoptiste, e prezenta sub fatete diverse. Mai intii, ea e vazuta ca o entitate geografica, unica prin frumusete si bogatie, si cintata in ton de oda: "Care e mai mindra decit tine intre toate tarile semanate de Domnul pre pamint? Care alta se impodobeste in zilele de vara cu (lori mai frumoase, cu grine mai bogate'.'". Ea apare apoi ca depozitara a unui lung trecut istoric strabatut de lupte, de jertfe si de marete biruinte: "feciorii hunilor s-au incumatat sa te supuie Si tu ai fost pestera ciolanelor lor potopul Asiei a vrut sa inghita lumea Si tu ai fost stavila lumei un neam de viteji a rivnit la turmele tale si la grinele aurite ale holdelor tale Si tu ai legat pe viteji doi cite doi Si ai arat cu dinsii tarina Si ai semanat cu singele si cu sudoarea lor Dumbrava Rosie, padurea singelui".
Alteori ea inseamna o realitate intima, o legatura indestructibila a individului cu mediul familiar, cu limba, cu datinile in care a crescut. Dizlocarile provocate de istorie sau accidente individuale prilejuiesc relevarea, intr-un ton nostalgic, a acestei dimensiuni a sentimentului patriotic si una din cele mai frumoase "definitii" ale patriei:
"Patria e aducerea aminte de zilele copilariei coliba parinteasca cu copaciul cel mare din pragul usii, dragostea mamei plazmuirile inimei noastre locul unde am iubit si am fost iubiti ciinele care se giuca cu noi, sunetul clopotului bisericei satului ce ne vesteste zilele frumoase de sarbatoare zbieratul turmelor cind se intorceau in amurgul sarii de la pasune fumul vetrei ce nc-a incalzit in leagan inaltindu-se in aer barza de pe stresina ce cauta duios pe cimpie Si aerul, care nicaierca nu este mai dulce!" Cel mai adesea, patria, prezentata mereu alegoric, ca o mama, este identificata cu poporul, cu "ficiorii" ei, in cautarea realizarii propriului destin in concertul popoarelor. Idei avansate din bagajul gindirii social-politice pasoptiste sint prezente in "dezbaterile" asupra necesitatii si cailor mintuirii poporului roman din starea de robie, dezbinare si inapoiere in care se gasea. De la un capat la altul al poemului revine obsesiv tema "slobozeniei", a libertatii, vazuta in dubla ei ipostaza, interna si externa, ca valoare suprema si garantie a fericirii.