H.-R. Patapievici
biografie |
Eseist si analist politic, poet si prozator, H.-R. Patapievici s-a nascut la 18 martie 1957 in Bucuresti. Este absolvent al Facultatii de Fizica a Universitatii din Bucuresti.
Intre anii 1973 si 1975 este membru al cenaclului literar al Liceului "Zoia Kosmodemianskaia" (azi "lulia Hasdeu"), condus de prozatorul Marcel Petrisor.
Debuteaza in revista "Contrapunct" in anul 1992, cu o nuvela. Debutul editorial are loc in anul 1995 cu volumul de eseuri Cerul vazut prin lentila. Publica eseuri si articole in revistele "Dilema", "22", ,Ararat", "Privirea", "Cuvantul", "Secolul 20", "Euphorion", "Vatra", "Orizont" si in cotidianul "Curentul", in 1995 ii apare volumul de eseuri Zbor in bataia sagetii, iar in anul urmator Politice (eseuri politice).
In prezent, H.-R. Patapievici este directorul Institutului Cultural Roman. "Cel mai elevat dintre publicisti si cel mai realist dintre filosofi - asa ar putea fi caracterizat autorul. Prin angajarea existentiala in actul reflectiei, dar si prin distinctie, el isi asigura o mare autoritate intelectuala", afirma Alex. Stefanescu.
TEMELE CARTII.
Cerul vazut prin lentila de H.-R. Patapievici |
Volumul Cerul vazut prin lentila (1995) cuprinde eseuri publicate intre anii 1992 si 1994 in revistele "Contrapunct", "Romania literara", "Dilema" si "22". Patapievici abordeaza teme din cele mai variate domenii: literatura, politologic economie, etica, religie, istorie. Cea mai mare parte a cartii este ocupata de analiza lucida a specificului romanesc si a "romanitatii"'. in eseul Lapsul si colapsul esentei noteaza: ,farca jupuiti de faptura lor exterioara, romanii duc, de catva timp, o existenta cu maruntaiele interioritatii la vedere. Totul se vede prin actele lor: limfa pulsand, sangele curgand, tendoanele moi si efemeritatile flegmei purulente. O vivisectie in care tragicul se amesteca indiscernabil cu hilarul, caci pacientul se vede pe sine suferind, urland si scapatand vantului, ceea ce, avand un vartos simt al umorului, il face sa se cutremure de ras, ras care insa ii inteteste durerea si asa mai departe". Din eseul Vulgata bunului roman retinem: "Ceea ce lipseste poporului meu este exact ceea ce e cu neputinta unui mental tribal: limbajul si atitudinile unui om liber". Un spatiu amplu este consacrat de autor comparatiei intre lumea moderna si cea "veche". Surprinzatoare sunt asemanarile gasite intre preotul sirian Elagabalus si cantaretul Michael Jackson, intre rascoala din 1907 si fosilele lui E. Racovita. Iata spre exemplificare un fragment din eseul Metamorfozele lui Iphis: Schimbati pompa de gust indoielnic a vesmintelor de purpura si aur cu pompa de gust indoielnic a uniformei de paiete si glant, sau cu tinuta de rocker, agresiv asortata cu lanturi, piele, boxuri, cuie si tinte; in fine fluierele si tobele care sustineau isteria cultului orgiastic cu chitarile electrice si tobele cultului deopotriva orgiastic al muzicii rock, si veti obtine un acelasi spectacol «tipator», violent, senzual si exaltat, oficiat si atunci si acum de un pontifex maximus efeminai si cu nervi in ebulitiune". Lumea moderna se afla intr-o continua "ratacire" din cauza indepartarii omului de Dumnezeu. Locul in care omul si zeul sunt impreuna, iar "magia se desfasoara ca in lumea ei proprie este mundus imaginalis".
Omul modem uzeaza "de o gandire care nu mai stie sa fie decat abstracta, adica pisaloaga si seaca (). Ceea ce am pierdut este spontaneitatea magica a placerii imaginilor". Omul "vechi nu se plictisea nefacand nimic, iar omul modern "lipsii de activitate e condamnat la propriul sau neant". Pe el"il caracterizeaza teroarea de sine insusi convertita uneori in groaza de celalalt" (eseul Otium cum dignitate). Referitor la aceasta problema, autorul conchide optimist in Epilog: ,J£u cred ca Dumnezeu iubeste civilizatia europeana si nu am nicio indoiala ca «ratacirea» lumii moderne nu reprezinta nicidecum anticamera mortii, ci este o experienta initiatica extrem de pasionanta (). Prin urmare, in ce ma priveste, eu sunt plin de nadejde privind valoarea timpului pe care il traim si, in plus, ma simt partas la o aventura (in sens medieval) deopotriva riscanta si binefacatoare".
Personalitatea lui H.-R. Patapievici.
|
Spontaneitatea si densitatea ideilor prind contur prin folosirea frecventa a neologismelor (flatuent, vcmacular, putativ, relict, jaculatoriu) si a citatelor in limba latina. "H.-R. Patapievici este un patetic care isi supravegheaza patetismul. Fervoarea sa nu are nimic sanguin, primitiv, ci se manifesta exclusiv in planul gandirii: ca o demonstratie eleganta si insistenta si uneori ca o furtuna de idei" (Alex. Stefancscu in "Romania literara", nr. 16/1995)
Virgil Ierunca afirma cu entuziasm in textul introductiv al volumului Cerul vazut prin lentila: "Original, fara sa cultive superstitia originalitatii, stiutor de carte (inspaimantator), refuzand insa mitizarea vicioasa a culturii, H.-R. Patapievici ne propune enigma unei personalitati greu de situat din cauza harului plural ce o chezasuieste. Eseurile sale sunt niste semne (adeverite) si niste pariuri: pariezi pe ganditor, pe istoricul ideilor, pe artist, sau semnezi (daca poti) in alb pentru omul de stiinta, pentru teologul nemarturisit, pentru moralistul nesovaitor".
NOI SI CEAUSESCU
(fragment din text)
,Romanul inca se mai percepe pe sine in corpore, ca popor, si nu ca individualitate. Ceausescu a facut tot ce a vrut din noi si datorita predispozitiei noastre de a ne percepe in termeni de trib ales, sub specia substantei romanesti eterne. Daca ne-am fi conceput ca individualitati capabile de actiune, cuvinte precum respect de sine si demnitate (care nu intra in formula chimica a misticii tribale) ar fi putut deveni regulative in raport cu comportamentul nostru. Ceausescu nu ar fi putut deveni tiranul morbid care a fost peste un popor de oameni responsabili, adica peste o societate de indivizi.
Numai peste triburi poti exercita tipul de injosire si degradare colectiva pe care a practicat-o Ceausescu impotriva noastra. El nu a fost atat de demonic pe cat am fost noi de iresponsabili (si, pe cale de consecinta, de Iasi). Privind in urma, sunt cuprins de doua sentimente: manie. pentru cei ucisi si irecuperabili, rusine, pentru felul lamentabil in care, larandu-ne, am supravietuit. Ceea ce lipseste poporului meu este exact ceea ce e cu neputinta unui mental tribal: limbajul si atitudinile unui om liber."
|
VULGATA BUNULUI ROMAN
(fragment din text)
"Ce este, in definitiv, vulgata bunului roman? Formule precum «romanul se naste poet», sau «romanul e mioritic», sau «romanul e ca codrul» o exprima intr-un mod aparent venial. Desi ar trebui sa starneasca rasul, aceste formule creeaza mai degraba reverii nostalgice. Exista in bibliotecile noastre imaginare o enorma literatura incompetenta si encomiastica, fara raport cu faptele din teren, dar direct dependenta de frustrarile si resentimentele noastre, literatura din care vulgata bunului roman isi extrage cu sete nevoia de consens tribal. Lucrul cel mai intristator pentru mine este faptul ca romanii continua sa se identifice, in mare masura, cu aceasta trancaneala inconsistenta despre virtutile nationale.
De la elucubratia privind pretinsul legat bizantin la noi («in tarisoara noastra!») pana la coridoarele de energie cosmica ce menesc Romania unui destin de Tibet spiritual al lumii (ceea ce eu nu pot intelege decat prin ipoteza ca se asteapta o invazie chineza in Romania), suficienta sufleteasca a vulgatei trece, deloc surprinzator, prin doua sesuri prea putin bagate in seama, fntr-unul cresc niste calitati care mai degraba ar constitui virtutile unui bun servitor decat ale unui om liber: sunt, sa nu va mire, «virtutile» cu ajutorul carora Iorga cauta sa faca, prin conferinte publice, la Iasi, in refugiu, in anii 1916 - 1918, educatia razboinica a populatiei. Potrivit eminentului patriot, romanii ar fi fost buni, sfiosi, ospitalieri, credinciosi, bine crescuti. Judecati daca acesta este limbajul unui cuceritor! Dincolo, in celalalt sir, avem calitatile oricarui om normal, dar pe care exaltatii nostri le prezinta ca pe niste virtuti exclusiv romanesti. Cred ca, admitand ca si romanii sunt oameni, si anume fapturi dotate cu suflete eterne si individuale, putem sa ne limitam linistiti la virtutile care fac din orice om normal un om demn pur si simplu. Restul e literatura halucinogena." |
BIBLIOGRAFIE:
Lefter, Ion Bogdan - Romanian Writers ofthe '80s and '90s. A Concise Dictionary, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1999; Patapievici, H.-R. - Cerul vazut prin lentila, Ed. Nemira, Bucuresti, 1995.
