Intr-un sat departat,un om (Pacala),simtind ca i se apropie sfarsitul,cheama preotul sa-l spovedeasca.
Preotul e grabit.Il pune pe omul nostru in genunchi,el se asaza pe un scaun si spovedania incepe.Dar pentru ca obisnuinta e a doua natura,tot insirandu-si pacatele vechi,el facea unul nou,luandu-i pe furis ceasul preotului.Si dupa ce isi marturisi toate pacatele adaoga:

-Parinte,am furat un ceas!
-Foarte rau,fiule!Trebuie sa-l dai inapoi.
-Atunci,trebuie sa vi-l dau ,parinte.
-Dar nu mie trebuie sa mi-l dai.
-Bine,parinte.Si - adauga el dupa o clipa de gandire - daca persoana careia i l-am furat nu vrea sa-l primeasca ?
-Atunci,fiule,n-ai decat sa-l pastrezi !
-Multumesc,parinte!Dati-mi binecuvantarea !

Scriitori romani