in acest poem autorul deplange destinul patriei sale, Italia, aflata sub dominatia napoleoniana. El opune prezentului decazut antichitatea glorioasa: "O, patrie, vad ziduri vechi.
vad arce,/columne, statui, turnuri solitare/ce le-au naltat candva strabunii, /dar nu vad gloria de altadata, /nici spadele, nici laurii de care/ stiut-au bunii nostri sa se-ncarce." Poezia este un indemn la lupta pentru eliberare.
