Cartea nuntii
(fragment)
"Ca sa alunge tacerea si spre a face o mica ancheta asupra spiritului fetei, Jim intreba de una, de alta si apoi veni la literatura.
- Ce poet roman iti place mai mult? intreba el. Vera se rosi de tot si spuse ca la examen:
- Eminescu, Vlahuta (isi inchipuia desigur ca ar fi fost rusine sa afirme ca nu-i plac clasicii din manualul de scoala).
- Bine, astia sunt mai vechi, dar din cei actuali? Ce zici de Arghezi? Vera isi linse buzele cu limba, si ochii ii sclipeau de frauda.
- Arghezi? imi place foarte mult.
- Ce anume, in special?
- Nu stiu, zise ea incurcata, nu mai mi-aduc aminte bine, si la scoala ne pedepsea cand auzea ca citim pe Arghezi. (Apoi repede.) Am citit La Medeleni de Ionel Teodoreanu.
Jim intelese ca fata nu era familiarizata cu literele romane modeme si schimba vorba. Omul cult din el, incapabil sa se transpuna in sufletul fraged al unei absolvente de liceu pe pragul universitatii, era stapanit de oarecare dispret, mai accentuat la gandul sprinteniei intelectuale a Dorei sau Lolei. ().
Ajunsa acasa, Vera goni repede pe Bobby sa-i aduca poeziile lui Arghezi, si acesta raspunzand cu punctualitate serviciilor aduse de ea in conflictul cu Silivestru, ii strecura inainte de culcare prin intredeschizatura usii mica editie a Cuvintelor potrivite."
|
Textul supus discutiei are o corespondenta autobiografica. intr-un interviu aparut in revista "Romania literara" din 19 iunie 1975, doamna Alice Vera Calinescu, referindu-se la prima intalnire cu G. Calinescu, marturisea: "Desigur ca profesorul din fata mea nu se gandise - atunci cand, vazandu-ma cu un numar al revistei «Bilete de papagal», m-a intrebat daca citesc mult - ca voi raspunde, gatuita de emotie, ca la scoala, afirmativ, si nici ca ma voi ridica in picioare si voi incepe sa recit Scrisoarea III, cand a vrut sa afle daca stiu ceva versuri."
Intalnirea dintre proaspatul doctor in litere de la Paris, Jim Marinescu si absolventa Liceului de fete Regina Maria, Vera Policrat, "pe curand studenta in anul I Ia Litere" aduce un veritabil test de cunostinte, indiciu de altfel, al preferintelor autorilor de manuale scolare din acea perioada.
Scoala cultiva cu precadere valorile clasice (Eminescu), chiar fara o valoare estetica deosebita (Vlahuta), neglijand "literele romane moderne" (Arghezi). Mai mult, Arghezi devenise o "persona non grata" in programele de liceu.
Jim Marinescu se afla in dilema de a alege intre Lola, Dora, Medy, cunostinte mai vechi, si Vera, tanara fata pe care cu indrazneala, dar si cu o doza de inconstienta, o sarutase in tren spre Brasov. Este atras de Vera, fiinta angelica, aflata la ora primei iubiri. (Nu intamplator ingenua Vera citise La Medeleni de Ionel Teodoreanu). Jim tatoneaza terenul pentru a vedea in ce masura Vera poate fi preferata celorlalte prietene ale sale.
Intalnirea va nota un prim succes, Vera si Jim trecand la familiarul apelativ "tu":
"-Bravo, Vera! Tu esti o fata foarte cuminte.
- Daca zici tu.1"
Jim, ca mai apoi Felix Sima (Enigma Otiliei, 1938) va fi cucerit de inocenta fetei: "Amandoi rasera fericiti de eliberare, si Jim incepu sa simta ca nu se mai juca." (s.n.) Era inceputul iubirii.
Teme de lucru:
. Analizati comparativ cuplurile Jim - Vera (Cartea nuntii) si Felix -Otilia (Enigma Otiliei).
. Pornind de la fragmentul reprodus, demonstrati ca, in romanul Cartea nuntii, naratorul este omniscient.
. Cautati, in textul romanului, alte exemplificari ale obiectivitatii naratorului.
