O sama de cuvinte cuprinde 42 de legende "ce sunt audzite din om in om, de oameni vechi si batrani si in letopisete nu sunt scrise", afirmatie perfect adevarata, in afara de ultima parte care nu trebuie luata ad litteram. Asa, legenda despre ajutorul dat de Purice, aprodul lui Stefan cel Mare, intr-o lupta, care explica numele familiei Movila, se afla in cronica lui Stefan cel Mare tradusa in limba germana. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. Desigur se pot da si alte exemple.
Scriind naratiunile, rolul lui Neculce este de a transforma povestirea orala in povestire scrisa. Ceea ce face farmecul legendelor sale este "continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpanit anecdotic, epicul cuminte, batranesc, naratiunea simpla, populara" (Al Piru).
Cele 42 de mici povestiri de natura informativa, anecdotica, mitica, romantica, folclorica, reprezinta prima antologie de acest fel din literatura culta.
Textul are secvente cu eroi si intamplari mereu schimbate, mai ales in legendele despre Stefan cel Mare.
Pe de o parte, Neculce impleteste faptele de viata, verosimile in cea mai mare parte, precum legenda cu caracter ritualic a intemeierii manastirii Putna, in interiorul careia se afla si legenda despre arcul si paharul domnitorului (III), sau cea despre "movila lui PurceF - un taran sarac ara intr-o zi de duminica deoarece numai atunci fratele cel bogat i-a imprumutat plugul, iar domnitorul ii face dreptate (VII), cu evenimentele istorice precum eliberarea de sub turci a Chiliei si Cetatii Albe (I), reorganizarea oastei dupa refuzul mamei sale de a-l primi in Cetatea Neamtului in urma insuccesului de la Razboieni (IV), ajutorul dat domnitorului de aprodul Purice in timpul bataliei cu Hroit ungurul (V) sau luptele cu lesii (VIII), in care intra si istoria toponimului Dumbrava Rosie.
Pe de alta parte, Neculce scoate in evidenta relatiile stabilite intre Stefan cel Mare si alte personaje intrate in legenda precum Daniil Sihastrul (IV), aprodul Purice (V) sau Ion Tautul Logofat, diplomat iscusit, trimis la Iesi de marele domnitor (VI) iar, mai apoi, si de fiul sau Bogdan Voda, care-l va trimite sol la turci (X).
Legendele amintite reliefeaza anumite caracteristici ale personalitatii lui Stefan, numit de Neculce, deseori, "Stefan voda cel Bun", urmand involuntar directia trasata de Grigore Ureche: "om nu mare de statu", "manios", "nelenesu", "la lucruri de razboaie mester" etc.