In dramaturgia romaneasca, personajul comic Chirita este un exemplu de vitalitate, atat datorita talentului creatorului sau, Vasile Alecsandri, cat si unor interpreti de mare valoare, a caror cariera teatrala s-a confundat adesea cu personajul insusi.
Chirita este eroina principala a unui ciclu, alcatuit din patru texte (Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca, Chirita in provintie. Coana Chirita in voiaj si Chirita in balon), ceea ce arata intentia autorului de a crea un univers comic in care personajul evolueaza si se dezvaluie spectatorului din unghiuri diferite.
Jucata in 1852, piesa Chirita in provintie este de fapt o "fiziologie" in spiritul epocii, comparabila cu creatiile artistice ale lui Heliade Radulescu (Coconita Dragana, Domnul Sarsaila, autorul) si Costache Negruzzi (Fiziologia provintialului).Desigur, fiind vorba despre o piesa de teatru si nu de o proza, modalitatile de caracterizare sunt oarecum diferite, dar esentiala ramane prezentarea critica, exterioara, a unui tip reprezentativ al epocii. Chirita intruchipeaza boierimea tinutasa care, dorind sa parvina, imita viata din capitala.
Cele doua acte ale piesei o prezinta pe Chirita in doua situatii diferite. In primul act, aflata la mosia Barzoieni, ea asteapta vestea numirii lui Barzoi ca ispravnic si planuieste casatoria lui Guiita cu Luluta. In actul al doilea, ajunsa ispravniceasa intr-un targ, Chirita "metahiriseste evrope-nesle" (practica obiceiuri europene).
Ca modalitati clasice, autorul foloseste in caracterizarea personajului mai ales comicul de caracter, al situatiilor si comicul de limbaj.
Critica literara a comparat personajul lui Alecsandri cu modele din comedia clasica (La comtesse d'Escarbagnas, de Moliere si La fausse Agnes, de Destouchcs), dar, in ciuda unor similitudini posibile, Chirita este un personaj original, precis localizat in spatiu si timp. Mentalitatea ei este proprie unei categorii sociale mai largi, care - dupa 1848 - incearca sa adapteze forme de lux occidental la obiceiurile noastre patriarhale. De la inceput, Chirita da exemplu celorlalti de ce inseamna moda timpului: iese "la primblare" pe cal, ii ia la fuga pe "mojicii"' si "taranoii" care i se plang de purtarea "odraslei", fumeaza ("c-asa-i moda"), si-a luat profesor de franceza pentru Gulita, pretinde sa primeasca "ravasele" pe talger si vorbeste intr-un jargon franco-roman foarte pitoresc.
Situatiile comice sunt numeroase: cu toate ca "a invatat la les la manejarie", Chirita nu poate cobori de pe cal si striga dupa ajutor; desi fumeaza "comme un caporal" cere "fosfor" de la mousiu Sarla; planuieste un voiaj la Paris "sa sperie nemtii", dar se ascunde in spatele Saftei cand "volintirur Leonas o ameninta cu pistolul.
Mai tarziu, Chirita accepta complimentele aceluiasi Leonas, travestit in "ofitar", isi face in "pasport" titlul de baroana, danseaza cancan "comme un ours blanc" si consimte la logodna lui Leonas cu Luluta, pentru ca Barzoi sa nu afle despre intamplarea cu ofiterul.
Mijlocul cel mai frecvent in portretizarea personajului ramane totusi limbajul. Vorbirea Chiritei este un amestec savuros de moldovenisme neaose, frantuzisme de epoca si uneori grecisme. Ea se exprima astfel: "tast", "betivilor", "sufletalu", "va ieu de fuga cil calul', "rosaie", "m-o apucat de vro sapte ori sughitu", "saracan de mine", "sa sad", "jandar", "ma tai o multime de parale", "trantore", "bucataca taieta", "tartanii dracului", "mi-or cade ei la mani", "auzi vorba" etc. Ea traduce liber in franceza expresii romanesti intraductibile: "boire une cigare" ("a bea o tigara"), "tambour d 'instruction" ("toba de carte"), "pour des fleurs de coucou" ("de florile cucului"), "il a mange une terrible tranta" ("a luat o tranta grozava"), "nous lavons le baril ("spalam putina") etc. Iata si cateva grecisme: "paraxan", "mixis", "metahirisr etc.
Chirita simbolizeaza arivismul micii mosierimi care dupa Revolutia de la 1848 invoca meritele patriotice pentru a ocupa functii grase. Chirita spune ca la revolutie au "patimit ca patrioti". Ie-a pierit "vro zace capete de vite", Barzoi a avut "friguri" si pe ea a durut-o "maseaua". Ea simbolizeaza in acelasi timp snobismul, imitand marea burghezie si modelele occidentale. Ajunsa ispravniceasa, crede ca destul a "mocnit" la tara si pleaca ("sa mai fantaxasc si eu prin targ, ca altele"), promitand "bontonuri si tenechele". Fata de Barzoi, caruia "ii sta rugina de-o schioapa la ceafa", Chirita isi pierde ziua pe la modiste, da "masa mare" ("ca ma duc Ia Paris si ca logodim pe Gulita cu Luluta") si se vaita: "m-am uscat aici inprovinsaie () sa stii ca-mi vine ipohondrie of! ca nu mai pot trai in tara asta!".
Personaj memorabil, Chirita intruchipeaza caricatural contradictia dintre aparenta si esenta. Voind sa para moderna si inovatoare, ea reuseste sa fie ridicola si comica sau - cum spune Barzoi insusi - "capchieta".
