Axul central al discursului narativ - istoria unei mosteniri, - ne indreptateste sa-l consideram pe Costache Giurgiuveanu, personajul central al romanului, intrucat, direct sau indirect, el hotaraste destinul celorlalte personaje.
Costache Giurgiuveanu intruneste, fara indoiala, atributele tipului de avar. Dar remarcam inventivitatea calinesciana in crearea personajului, care se distanteaza enorm de toti confratii sai din literatura romana si universala prin incercarea, sortita esecului, de a-si depasi conditia.
Mos Costache, cum este numit in intimitatea casei din str. Antim, este o aparitie bizara inca din primele pagini ale romanului.
Cand Felix isi anunta sosirea prin "schelalaind metalic" al unui clopotel, auzind scar-taitul scarii isi imagineaza un om masiv "de o greutate extraordinara". Nu mica-i este mirarea, cand ii apare, insa, in fata un om mititel, putin adus de spate, cu o chelie de portelan, cu fata spana, buzele galbene de prea mult fumat acoperind numai doi dinti, ca niste aschii de os, cu ochii clipind rar si moale.
Aspectul exteriorului si al interiorului casei paraginite, aflate in ruina, reactia in fata lui Felix, cand acesta intreaba de domnul Constantin Giurgiuveanu, cuprinsa in raspunsul precipitat care-l situeaza in domeniul absurdului: "nu-nu sta nimeni aici..", constituie de la inceput indicii sigure asupra psihologiei avarului. Mos Costache se teme de un intrus, dupa cum se teme de familia surorii sale, Aglae, care ii pandeste cu lacomie averea.
Demersul analitic al romanului cumuleaza nenumarate fapte, intamplari, vorbe, gesturi, care pun in lumina dorinta de a-si spori averea, ca si zgarcenia batranului. De la micile "ciupeli" fata de Pascalopol si socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix pana la obtinerea unor mari castiguri anuale realizate prin inchirierea unor imobile pentru studenti, localuri de restaurant, debite de tutun etc; de la privatiuni de ordin personal (hrana, imbracaminte, ingrijire medicala) pana la planuri fantasmagorice de a-i construi Otiliei o casa cu materiale foarte ieftine obtinute din demolari, al carei plan arhitectural il alcatuieste singur; de la vanzarea de manuale, seringi, instrumente medicale obtinute de la studentii medicinisti pana la vanzari de imobile de pe urma carora realizeaza sume considerabile de bani, pe care-i tine ascunsi in casa, caci depunerea la banca nu-i inspira siguranta.
In multe secvente narative, personajul evolueaza intr-un registru comic care evidentiaza zgarcenia sa. Tinuta lui vestimentara e ridicola: ghetele de gumilastic, ciorapii grosi de lana care de atata purtat erau rosi si plini de gauri, nadragii largi de stamba colorata prinsi cu bucati de sfoara care inlocuiesc sireturile, iar balbaiala si raguseala sunt arme de aparare care-i revin ori de cate ori cineva incearca sa-i ceara ceva din averea lui. Teama de a nu fi jefuit, simtindu-se pandit din umbra, suspiciunea permanenta, imposibilitatea de a ceda Otiliei o parte din banii si averea ce i se cuveneau etc, confera de asemenea personajului statutul de avar.