Caracterizarea personajului Ileana Sideri din Noaptea de Sanziene



Aceea ce-i este "ursita" lui Stefan Viziru si pe care acesta o intalneste sub semnul erotismului magic al Noptii de Sanziene, Ileana Sideri, este o aparitie feminina mult mai distanta, mai inaccesibila si mai misterioasa decat Ioana, cea plina de caldura umana si "pamanteana".

Purtand in chiar numele ei o amprenta de eroina de basm, de zana, de aparitie siderala si nepamanteana, Ileana este o corespondenta a arhetipului "frumoasei indepartate", pe care eroul o va cauta pretutindeni vreme de doisprezece ani si o va intalni cu adevarat abia in clipa mortii.

Stefan Viziru nu o iubeste pe Ileana pentru ca este frumoasa, pentru inteligenta sau pentru farmecul ei. Aceasta motivatie umana este valabila in cazul Ioanei. Pe Ileana o iubeste, pur si simplu, pentru ca nu se poate altfel; pentru ca i-a fost "ursita". Aparitia eroinei in Noaptea de Sanziene sta sub semnul ambiguitatii si misterului. Culoarea parului, a ochilor sunt schimbatoare in lumina vrajita pe care o arunca razele de luna, ce pare a-i fi astru protector. O data intrezarita, zana va disparea in meandrele pe care le scot in cale destinul si istoria. Pasii o vor purta spre alte meleaguri decat pe Viziru, pana intr-o alta Noapte de Sanziene, peste 12 ani.

Dupa cum aratam, Ileana Sideri corespunde, in plan romanesc, "frumoasei indepartate". Ea este printesa rapita si dusa pe teritoriul zmeilor, pe care eroul trebuie sa o dobandeasca prin fapte vitejesti - Ileana Cosanzeana din basm. Sau printesa trubadurilor, al carei chip calauzeste viata si destinul eroului, pe care acesta o va intalni doar in clipa mortii. Este Isoida, pe care Tristan o cheama la el in ultimul ceas al vietii si pe care nu o va intalni cu adevarat decat dupa moarte.



O particularitate a eroinei din Noaptea de Sanziene este faptul ca, spre deosebire de partenerul ei.

Stefan Viziru, Ileana nu accepta ideea ursitei si a destinului. Ba mai mult, incearca sa scape din acest scenariu ce parea a-i fi fost predestinat. La inceput intrigata de aparitia lui Viziru in Noaptea de Sanziene, uimita de ciudatele "coincidente" pe care i le scoate in cale dragostea fata de acesta, Ileana incearca sa scape de mecanismele implacabile ale destinului contractand o casatorie conventionala, undeva in strainatate. Ea este un agent al destinului Iara sa fie constienta de acesta, apoi tara a-l accepta ba chiar avand reactii de revolta fata de nefirescul situatiei in care se vede prinsa.

In final insa va fi "constransa" sa isi joace rolul de partenera astrala a eroului pe care il va intalni cu adevarat in clipa finala, clipa dilatata Ia dimensiunile eternitatii. Masina Ilenei, care apare si in noaptea primei intalniri, va fi aici luntrea lui Caron, care ii va purta pe cei doi indragostiti spre "lumea de dincolo", asemeni acelei trasuri - luntre mortuara din finalul nuvelei La tiganci.