Cititorul, ca personaj principal - caracterizare
Reflectand asupra scriiturii postmoderne si a scriitorului unei "noi generatii", Mircea Nedelciu scria in 1987 ca autorul postmodern "a facut din cititor personajul principal al operei sale" (in "Romania literara", an XX, nr. 14, 2 aprilie 1987). Teoretizarea relatiei autor-cititor constituie o constanta in demersul literar al lui Nedelciu. Autorul renunta la traditionala atitudine aroganta, de controlor absolut al textului, iar cititorul este pus in relatie directa cu ceea ce se scrie, fiind obligat sa participe activ la producerea sensului operei pe care o citeste. Pusa in slujba exemplificarii acestei teorii, proza scurta a lui Mircea Nedelciu renunta la tiparele clasice ale genului.
Textul in sine devine mai important decat actiunea sau personajele. Acestea din urma se "topesc" pur si simplu in procesul producerii textului. Tema prozelor devine chiar reflectia asupra nasterii lor, iar personajul principal nu este nimeni altul decat cel care participa, impreuna cu autorul, la procesul creatiei, adica cititorul.
in Aventuri intr-o curte interioara, proza care deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1979, naratorul dialogheaza inca de la inceput cu cititorul: "Momentul anume in care m-am gandit la lucrul asta a fost, cred, destul de prost ales: o cofetarie din centru, in care citeam despre ingrijorarea Sfantului Scaun in legatura cu evenimentele din Orientul Apropiat, ingrijorare de care aflase si Nixon, si, acum, aici, in aceasta cofetarie, aflam si eu."
Adresarea directa si colocviala il asaza pe cel care deschide cartea fata in fata cu naratorul, chiar la masa la care sta acesta in cofetaria "din centru". Dupa o descriere filmica a personajelor din cofetarie, naratorul renunta la folosirea persoanei I, in favoarea adresarii la persoana a II-a: "iti afunzi picioarele in zloata murdara a strazii, pe rand, ridici ochii. Vezi fetele unor necunoscuti parand sa-ti zambeasca sau ignorandu-te sau incruntandu-se la tine. Astepti ca unul din ei sa-ti arunce o vorba.
Astepti. Astepti. Vorbele se schimba intre ei. Pe rand. Dar nici macar intre ei nu vorbesc. Privesti o vitrina, un stand, un panou, un afis. Imposibil de realizat un dialog cu o vitrina. O vitrina discuta numai cu buzunarele tale. Sau numai buzunarele pot discuta, tu nu".