Victor - caracterizare
Travesti (1994)
Romanul unei "vindecari", al parcursului catre aceasta, este Travesti de Mircea Cartarescu. Explicit formulata de catre naratorul-personaj, dorinta purificarii prin proba textului si, implicit, a amintirii, naste un text tensionat, populat cu imagini apocaliptice, produse ale unor viziuni chinuitoare gemene, mereu alternative: cautarile scriitorului adult sunt tot cele ale liceanului prematur si fatal interiorizat, insingurat, urmarit de propriile slabiciuni si traume. Sunt aceleasi, dar la temperaturi diferite. Ale lui Victor, aflat cu colegii in tabara de la Budila, sunt cautari paroxistice, disperate ale unei Iesiri, ale unei brese in carnea dezgustatoare a lumii, in concretul profan al spatiului natural si uman in care supravietuieste ca un prizonier incrancenat. incordarile supraomenesti de care era capabil adolescentul neimpacat se transforma mai tarziu in perseverenta matura a adultului, in eforturile mai ordonate ale memoriei de a recupera si cauteriza nodul canceros al fiintei. Ceea ce Victor visase sa devina cu obstinatie si impotriva tuturor presiunilor posibile este, in mare masura, ceea ce si ajunge, dupa cum ne lasa sa intelegem naratorul din Travesti. Sentimentul implinirii macar partiale a viitorului (carti publicate, renume, confirmarea adevarului "sau" despre lume) pe care copilul il proiecta in orele nesfarsite de singuratate, diminueaza forta crizei pana la a o face macar discontinua in viata adultului - narator-personaj.
Numai in clasa a unsprezecea, Victor este deja profund intors spre sine. Curiozitatea intelectuala, pasiunea pentru poezie, puterea speciala de a percepe senzorial lumea in toate nuantele ei, capacitatea lui de a sesiza partea invizibila a lucrurilor, fantomele lor, umbrele lor, fiinta lor vie, toate acestea il fac sa para, dupa cum isi si marturiseste, monstruos in fata celorlalti: "Este atat de diferit de majoritatea celor care il inconjoara incat nu se poate strecura printre ei nepedepsit, nebatjocorit. Este in mod flagrant tot ce nu sunt multi dintre colegii lui. Acestor petrecareti imaturi, slobozi la gura, teribilisti, nu poate decat sa le scape folosul inteligentei lui neobosite, mecanismul sensibilitatii lui excesive, obiectul preocuparilor lui Victor, le scapa ratiunile efortului sau de a refuza sa accepte rigorile profane ale trupului si ale lumii sau scopurile straduintei sale de a-si pastra un fel de puritate spiritualizata sub crusta pastoasa, abjecta a vietii cotidiene. Victor suporta cu mari greutati gesturile, mentalitatile, comportamentele colegilor sai, insa, pe cand ei nu vor si nici n-ar reusi sa-l inteleaga, nici Victor, la randul lui, nu accepta alta solutie decat izolarea, inchiderea orgolioasa, innebunita, intre zidurile propriei lumi. Uneori li se alatura, canta cu ei versurile deochiate care nu se mai termina, se pierde ca si ei dansand dezechilibrat de veninul alcoolului, regreta libertatea lor de a da curs instinctelor celor mai joase, dar de fiecare data iese repede de sub vraja dionisiaca si se refugiaza inspaimantat in spatiul rarefiat al reveriilor sale.
Aici, imaginatia galopanta, fascinatia cautarii si promisiunile descoperirii il tin hipnotizat. In visele sale, in viziunile pe care le are, Victor e intotdeauna pe urma Himerei, ea nu are alt nume pentru ca are mai multe in acelasi timp. Himera este fetita cu codite galbene, sora de care crede ca isi aminteste, este paianjenul gigantic la panda, gata sa-l devoreze, este trupul lui incapatanat sa existe si sa functioneze dupa o logica proprie, despotica, Himera este in sfarsit Cartea mult visata, cea pe care are sa o scrie, evidenta ultima si suprema a autenticitatii valorilor sale, volum in care se va afla totul, se va spune totul, ea va fi dezlegarea ghicitorii esentelor lumii, clipa lui de eternitate, de iluminare. Iata resorturile unei personalitati deja formate, acestea sunt de pe acum premisele fundamentale ale fiintei sale: este si miza insistentei de peste saptesprezece ani, a scriitorului personaj, de a aduce la lumina, din retelele multiple ale memoriei, faptura complicata a adolescentului.
Dintre adolescentii de care se tine departe Victor, Lulu este cel care lasa urme adanci in personalitatea lui.
Si, cum intelege mai tarziu, la treizeci si patru de ani, nu e atat Lulu cat legatura care se naste intre o gluma neinspirata a acestuia, in tabara de la Budila, si o scena traumatizanta, uitata, din copilaria lui Victor. Lulu este reprezentantul perfect al tuturor lucrurilor de care Victor nu e interesat, si inca si mai mult, pe care Ie detesta si le respinge. Un foarte bun sportiv, agil, instinctual, dezinhibat pana la nerusinare, Lulu este intruchiparea terorizanta a brutalitatii lumii. incarnata astfel, concretetea firii il dezechilibreaza, ii solicita lui Victor toate resursele defensive. Figura lui Lulu il va urmari de-a lungul timpului, mitizata, demonizata chiar sub forma unui rau insesizabil a carui sursa incearca s-o descopere. Se afla aici, cumva, o parte din miezul plin de suferinta a carui desfacere va spulbera peste cativa ani neputintele scriitorului-narator-personaj.
