Personaj secundar, antagonist in raport cu Ion, static, unidimensional; personaj de fundal.
Modalitati de caracterizare:
- Mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; elemente de autocaracterizare;
- Mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, prin simtiri, ganduri; prin mediul de existenta.
Fundamentala in caracterizarea lui Vasile Baciu este surprinderea gesturilor, a reactiilor organice si a nuantelor vocii in fiecare intalnire cu Ion, a carui prezenta activeaza latura brutala a fiintei sale.
Intre dramele derulate pe scena satului ardelean, una aparte este aceea a lui Vasile Baciu, om cu stare, care este surprins initial in ipostaza de stapan al propriului destin. Posesor al unei mosii intinse, al unei gospodarii faloase, Vasile Baciu se afla in momentul de apogeu al existentei sale, moment din care incepe declinul.
Biografia lui este reconstituita sumar de autor, in etapele esentiale. Urmarind-o, observam ca Vasile Baciu este in esenta "un Ion" care si-a atins scopul. Pamanturile le obtinuse prin casatoria cu o fata urata, dar bogata. Suficient de istet, intelege ca sotia lui e legatura cu pamanturile pe care le iubeste cu patima si care ii asigura locul printre oamenii respectati ai satului, instarit, Baciu agoniseste treptat tot mai mult. Sufleteste el este insa sarac, mai ales ca dupa moartea sotiei ii ramasese doar Ana, asupra careia imprastie prea rar mangaieri si prea des ocari. Patima bauturii si batranetea ii mai atenueaza forta de munca, fara sa-i domoleasca insa dorinta de a-si pastra intacta mosia, pe care o iubeste mai presus de Ana.
In spiritul traditional al satului, dar si din dorinta de a nu fi nevoit sa dea din pamantul sau, el planuieste casatoria Anei cu George Bulbuc, flacau instarit si fara pretentii mari de zestre. Retinerea fetei, indragostita de ,jarantocut' Ion. provoaca nemultumirea lui Baciu, care isi simte averea amenintata. in sufletul lui prinde radacini o cumplita ura fata de Ion, pe care si-o astampara uneori prin bataile aplicate Anei.
Prima lui aparitie in roman este respingatoare: "sosi lalaind un cantec de betie, cu palaria intr-o ureche, cu ochii inrositi si tulburati de bautura'. prada unui conflict interior, "dadea intruna din maini, parca s-ar fi sfadit cu un dusman inchipuit'.
Nemultumirea si surprinderea ca fata lui se impotriveste casatoriei planuite ia forma unei amenintari directe: "cu dansul [George Bulbuc, n. n] ai sa-mi cununi fata dumneata, macar de-as sti ca are sa crape inima dintr-insa". Temperament violent, el e decis sa mearga pana la capat: "ii pun gatul pe taietor si numa una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spanzuratoare", afirma cu o voce de stapan care nu accepta nici un refuz.
Cruzimea ce reiese din amenintari e una reala. Dragostea parinteasca lipseste din sufletul lui, iar multumirea sufleteasca a fetei este neimportanta in raport cu obsesia posesiunii materiale care ii intuneca mintile. El traieste o puternica si degradanta criza cand, prin casatoria Anei, trebuie sa cedeze "talharului" o parte din pamant.
Moartea femeii este inteleasa de Baciu ca un obstacol depasit in intentia de recucerire a pamantului. Nici pentru viata lui Petrisor, nepotul sau, nu are prea multa pretuire, iar replica pe care i-o da lui Ion dupa inmormantarea Anei este de o rautate cumplita, demonstrand micime sufleteasca: ,Ja seama, ginere, sa nu cada bolnav nepotelul".
Dorinta de a-si recapata pamanturile il dezumanizeaza complet. Preotul Belciug il apostrofeaza: ,Ba sa-ti fie rusine mai omule, sa mai umbli dupa avere, cand vad ca ai ajuns de rasul satului cu betiile". Decaderea morala a lui Vasile Baciu este determinata de despartirea de pamanturi, el fiind ca si Ion o fire patimasa care nu poate exista fara "a avea".
Fundamentala in caracterizarea sa este surprinderea gesturilor, a reactiilor organice si a nuantelor vocii in fiecare intalnire cu Ion, a carui prezenta activeaza latura brutala a fiintei sale.
Nici in final, dupa moartea ginerelui, pamantul nu-i va reveni, acesta intrand in posesia bisericii, ca unica forma de a-l elibera de blestemul care l-a facut cauza a atator tragedii.
