Traian Daia - caracterizare

Personajul principal al romanului joaca in interiorul acestuia un dublu rol: el se identifica pe de o parte, la nivelul macrostructurii romanesti, cu naratorul, dar in acelasi timp este si personajul romanului pe care acesta il scrie la indemnul doctorului Vasile (el scrie un roman in interiorul altui roman, care incepe, dupa cum vom vedea in final, exact cum incepe romanul Partial color). Asadar, in interiorul conventiei romanesti (confesiune de gradul 1) se oglindeste printr-o ingenioasa punere in abis insasi calitatea de personaj a acestuia.(este personaj al naratiunii pe care o face naratorul-personaj).

Confesiunea lui Traian Daia, profesor de arta dramatica la scoala populara dintr-un oras, are ca finalitate scrierea unui roman de dragoste ("Intre timp mi-a venit ideea sa scriu un roman de dragoste pe care sa-l scriu in mai multe nopti, in mai multe reprize, ca o dragoste adevarata"), cu intentie vadit compensatorie, naratorul-personaj aspirand "a scrie" o experienta ca si cum prin scriere ar actualiza-o ca fiind reala.
Dincolo de scopul terapeutic si compensativ al scrierii romanului (la nivel micro-structural), confesiunea lui Traian Daia se concentreaza pe de o parte pe statutul socio-profesional al acestuia, iar pe de alta parte aceasta este o marturie autentica a crizei unui cuplu, asa cum este privita prin optica masculina. De fapt, povestirea lui Daia traseaza povestea unui cuplu si crizele pe care acesta le traverseaza, criza care este simptomatica pentru lumea contemporana.

Romanul debuteaza in media res cu o convorbire telefonica intre Traian Daia si Mara, fosta sotie a acestuia, in care, sub paravanul rezolvarii unor probleme legate de copilul acestora, Mara reactualizeaza, desi divortata, o aparenta si nevinovata postura de sotie in vesnica relatie conflictuala cu fostul sot.

Este surprinsa astfel psihologia masculina vis-a-vis de comportamentul autoritar si contradictoriu al fostei sotii, pe care il vede ca un reflex al interiorizarii unei atitudini fata de sot, care este de aceasta data al soacrei, al mamei sotiei. ("Ea ma ameninta pentru orice fleac. Asta trebuie sa fie contributia maica-sii. l-a bagat in cap ideea ca barbatul nu trebuie scapat din mana nici macar dupa pronuntarea divortului).
Desi divortat, Traian Daia continua sa realizeze cu Mara un cuplu, un cuplu esuat, un cuplu care nu poate fi niciodata un cuplu, insa care nici nu se poate dizolva. Desi invocate de Mara cu obstinatie intr-o lista intreaga de calificative masculine negative, motivele de divort ("obsedat sexual", "betiv", "lipsa de caracter", "abandon de familie", "violent", "boala de nervC, "boala de piele") nu sunt decat niste inventii scoase din arsenalul avocatesc de specialitate pentru a rezolva situatia-limita a cuplului, insa, asa cum marturiseste personajul, acestea nu au acoperire in planul realitatii, Traian Daia fiind din acest punct de vedere un personaj mereu in postura de victima.

De fapt. Ia baza prapastiei care s-a largit treptat intre cei doi se afla lipsa de comunicare si o lipsa a unei viziuni comune despre viata. Traian Daia este o personalitate cu preocupari spirituale, pe cand Mara este o persoana care traieste intr-un univers neproblematic.

Situatia ambigua a relatiei sale cu Mara nu exclude insa plimbari si intalniri in comun cu aceasta, de tip amical, insa in acelasi timp aceasta nu exclude si relatiile extraconjugale. Relatia cu Marioara este o experienta comoda, pe care Traian Daia o defineste prin negatia a ceea ce faceau alte femei: "Marioara nu dadea note ca alte femei, nu cerea socoteala, nu ofta si nu facea comparatii prostesti cu ce a fost si o sa fie". Relatia cu copilul este mutilata de statutul sau incert, vizitele sale scurte lipsindu-l de posibilitatea asigurarii educatiei copilului, insa Daia proiecteaza in acesta compensarea propriei frustrari: "Mi-l doream puternic, dur, dominator, cum nu fusesem eu niciodata".

Personalitate slaba, strivita si sufocata de voluntarismul autoritar al sotiei, Daia va ajunge in final chiar la alternativa sinuciderii. Tentativa de sinucidere nu este nici pe departe o modalitate de rezolvare a problemelor sale, ceea ce va trebui sa aiba realmente rol curativ va fi intentia de a scrie. Este chiar momentul in care romanul incepe sa se scrie. Finalul romanului nu aduce precizari care sa clarifice destinele personajului ci doar le fixeaza in scris, le literaturizeaza.

Mara - caracterizare

Este fosta sotie a actorului de provincie Traian Daia si se defineste ca personaj secundar al romanului. Statutul acesteia de "nici vaduva, nici fecioara", asa cum reiese dintr-o afirmatie a personajului principal, este definitoriu pentru intreaga sa aparitie in economia romanului. Desi divortata de sotul sau, ea continua sa realizeze un cuplu impreuna cu acesta. Osciland in mod contradictoriu intre imposibilitatea de a se iubi dar si de a se uri, cele doua personaje sunt emblematice pentru lipsa de comunicare ce caracterizeaza omul contemporan. Ca si Traian Daia, Mara este un personaj solitar mai ales in cadrul relatiilor de cuplu, care esueaza lamentabil la fiecare tentativa de reconciliere si de apropiere intre cei doi, insa, spre deosebire de Traian Daia, a carui criza existentiala se acuti-zeaza pana la a apela la alternativa sinuciderii, Mara isi rezolva problema singuratatii intr-un mod aparte: o facea compatimind si ajutandu-si aproapele. De fapt pentru ea aceasta problema nu a primit niciodata accentul pe care l-a dobandit sentimentul singuratatii la Traian Daia.

Mara este o fire lipsita de profunzime, o figura comuna, "aceeasi figura rotunjita de luna plina, concreta in toate detaliile ei si incapabila sa redea stari sufletesti mai complicate", iar existenta sa insasi este una plata.

Ceea ce este surprinzator in evolutia personajului este trecerea brusca de la comportamentul grijuliu si atent al sotiei la cochetaria amicala sau flirtul adolescentin, sau tratamentul de complezenta fata de fostul sot, la insinuarea relatiilor familiare de vecinatate pana la atitudinea de semn contrar in care reactiile recalcitrante contrasteaza izbitor cu atitudinile anterioare.

Perioada care urmeaza divortului constituie, prin intalnirile dintre Mara si Traian, doar in aparenta o incercare de intelegere a problemelor lor, insa in esenta acestea nu se dovedesc decat un nou prilej in care vechile naravuri si obiceiuri nu fac decat sa se adanceasca si mai mult. Situatia de criza a cuplului irizeaza ridicolul in momentul in care incercarea de a locui impreuna sfarseste prin a ocupa doua camere separate, inchise cu yala, cei doi stabilind si un cod nonverbal prin care sa-l anunte pe celalalt daca este sau nu insotit de cineva (desi locuiesc in acelasi apartament, cei doi nu contenesc sa se poarte ca doi straini).
De fapt, fata de fostul sot Mara adopta cand atitudinea ospitaliera a gazdei care incearca cu tot dinadinsul sa fie pe plac oaspetelui sau, cand atitudinea adolescentina ce insinueaza o relatie de tip adulterin.
Mara este personajul care traieste mereu sub tirania dorintelor neimplinite, pe care i le reproseaza sotului ("Toata viata am obtinut de la tine doar promisiuni"'), si din acest punct de vedere relatia intre dominator si dominat se inverseaza, ea devenind de aceasta data in postura de victima, ceea ce va explica mereu rolul de sotie neimplinita pe care si-l asuma perpetuu.

Mara este o fire dominatoare in relatie cu Traian Daia, insa acest exces de autoritate este diminuat in relatie cu propriul copil. De fapt, raportarea la propriul copil este deficitara tocmai datorita ambiguitatii relatiilor dintre cei doi asa-zisi parteneri.

Mobilitatea comportamentala contradictorie a personajului, surprinsa atent de constiinta lucida a naratorului personaj Traian Daia si reflectata admirabil prin filtrul personalitatii masculine, este revelatorie pentru conditia femeii in relatiile de cuplu din lumea contemporana, dar in acelasi timp aceasta optica asupra imposibilitatii constituirii intr-un cuplu autentic codifica un adevar fundamental: nu exista iubire decat in afara casatoriei. Romanul lui Sorin Preda devine astfel intr-o alta cheie o re-scriere a "mitului impotriva casatoriei" (Denis de Rougemont), ancorat de aceasta data in lumea contemporana.

Scriitori romani