Protagonistul romanului Noaptea de Sanziene, Stefan Viziru, este un "erou" in sensul pe care Mircea Eliade il confera acestui termen: mai mult decat protagonist al unui roman, el este eroul dintr-un scenariu mitic.
Asemeni lui Tezeu, eroul mitic din Antichitate, personajul este supus probelor "labirintului" pe care trebuie sa-l strabata in ragazul unui ciclu cosmic de 12 ani. Povestea sa incepe, propriu-zis, in noaptea de Sanziene cand, spun credintele populare, "cerurile se deschid", iar Stefan Viziru o intalneste pe aceea care ii este ursita, Ileana Sideri. Pana la reintalnirea ultima cu Ileana, intr-o alta noapte de Sanziene, cand cei doi indragostiti se regasesc in fata redeschiderii paradisiace a cerurilor, uniti pentru totdeauna dincolo de moarte.
Stefan Viziru va fi supus probelor initiatice pe care i le scoate in cale "teroarea istoriei".
Faptul ca Stefan Viziru este predestinat acestui proces initiatic este indicat, de la bun inceput, prin preocuparile sale mai putin obisnuite. Obsedat de problemele timpului, in tot ceea ce indica acestea (batranetea, moartea, pierderea celor dragi), Viziru discuta adesea pe aceasta tema impreuna cu prietenul sau Biris, profesor de filosofic Desi functionar constiincios, cu o cariera frumoasa in fata, si sot devotat al Ioanei, Stefan Viziru incearca sa duca o existenta alternativa, care sa-l smulga din cotidian, respectiv din curgerea temporala obisnuita si din lantul cauzalitatii "obiective", careia ii sunt supusi toti muritorii. inchiriaza o camera la hotel, o camera secreta in care sta si mediteaza, citeste; fara a fi locul unor evenimente deosebite (in afara de intalnirea cu Vadastra), camera ii ofera eroului o existenta "paralela" cu aceea a existentei sale de zi cu zi.
Mircea Eliade ii imprumuta eroului sau multe date autobiografice.
In afara de obsesia timpului, a "terorii istoriei", "camera Sambo" - incaperea secreta a lui Viziru - apare in amintirile lui Mircea Eliade ca un univers paradisiac al copilariei, loc al fericirii absolute niciodata regasite mai tarziu, desi indelung cautata in labirinticele incercari existentiale.
"Incercarile grele" pe care eroul le are de infruntat, datorita "terorii istoriei", poarta, de asemenea, marcate accente autobiografice: moartea celor dragi, intemnitarea in lagar, rebeliunea legionara (in timpul careia este ucis "dublul" lui Stefan Viziru, scriitorul Ciru Partenie), bombardamentele de la Londra, sunt consemnate si in literatura memorialistica a lui Mircea Eliade.
Ciclul evenimentelor istorice se structureaza asemeni unui labirint in meandrele caruia Viziru lasa cate o parte a identitatii sale omenesti. Dublul sau, Ciru Partenie, este ucis in timpul "rebeliunii legionare" deoarece este confundat cu Viziru, Ioana si copilul sunt ucisi in timpul bombardamentelor chiar in ziua in care Viziru, ratacitor condamnat sa strabata lumea pana la revenirea acasa, reusise, in sfarsit, sa intre in tara.