Caracterizarea lui Stefan cel Mare din Fratii Jderi (1935) referat





Roman istoric, epopeic si simbolic.

Personaj principal, dinamic, multidimensional, istoric si arhetipal.

Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial.
Domnitorul Moldovei este un personaj sinteza, fiind creat, de multe ori, prin participarea narativa a celorlalte personaje.

Aparitia sa episodica este o absenta care se realizeaza in final printr-o prezenta. Simbolizeaza tipul domnitorului cu dragoste de neam si tara, suveran luminat si autoritar.

Voievodul Moldovei este un personaj istoric, ca atare el a fost surprins de Sadoveanu in acte care l-au individualizat ca domnitor, dar si in momente mai putin grave, comune tuturor oamenilor. Se insista mai mult asupra figurii de conducator, care dobandeste aura legendara, insa nici omul nu este neglijat, existand si momente cand personajul este "umanizat".



Se observa maiestria compunerii unui portret-definitie, unde elementul fiionomic contribuie si el la realizarea desenului calificativ, mergandu-se pe linia inaugurata de Grigore Ureche: "Se vorbeste prin sate despre Maria-sa ca-i om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana". Desi portretul este sumar, detaliul concret impune, deoarece se sincronizeaza cu psihologia momentului: " Voda Stefan, calcand in al patruzecilea an al varstei avea obrazul ars proaspat de vantul de primavara. Se purta ras, cu mustata usor caruntita. Avea o puternica strangere a buzelor si o privire verde taioasa. Desi scurt de statura, cei dinaintea sa, opriti in zece pasi pareau ca se uita la el de jos in sus". Insistenta asupra privirii atrage atentia asupra puterii morale, eroul fiind inzestrat cu o mare vointa. Uneori trasatura dominanta iese la suprafata si prin corespondenta cu fizionomia. Maretia eroului este relevata de cei din jur. Astfel, Nechifor Caliman il vede intr-un tablou alegoric: "Acolo sede Voda ca un cerb frumos cu stea in frunte, iar imprejurul cerbului numai jivine. Energia si gravitatea, barbatia si aparenta salbaticie, precum si monumentalitatea se reflecta cu pregnanta. in acest sens, Stefan Mester alcatuieste personajului un portret narativ: "Pe cat inteleg, cuvioase parinte, se ascuti iar postelnicul Stefan, stirile ce aveti de la curtile crailor despre Stefan-Voda il socotesc inrudit pe Maria-sa cu ursii si cu bourii mai mult decat cu doctorii filosofi. Vei avea placerea, parinte, sa cunosti ca maria sa a baut apa intelepciunii din aceeasi fantana rasariteana din care s-a adapat Apusul". Stefan cel Mare este asezat in seria marilor oameni ai Renasterii, este un iluminist, eroul spiritual al epopeii. Domnitorul Moldovei este un personaj sinteza, fiind creat, de multe ori, prin participarea narativa a celorlalte personaje. Aparitia sa episodica este o absenta care se realizeaza in final printr-o prezenta. Tocmai prin postura sa de personaj absent, el are putere de influentare in comportamentul personajelor prezente, absenta ridicandu-l la puterea de forta coordonatoare a realitatii si confe-rindu-i unicitate, asemeni divinitatii crestine, care, mobilizata de ideea justitiei, este prezenta pretutindeni: ,£us statea Voda intru toata mania, impresurat de boieri; si spatarul ii tinea spata si buzduganul. Nimeni nu putea sa inlature dreptatea acestui brat. Ori boier, ori misel simtea aceeasi apasare ca subt o intocmire neclatita asezata de Dumnezeu".

Se creeaza impresia ca si fortele naturii i se supun Domnitorului. El este acela care infaptuieste ordinea in planul uman ("Razboiid meu il am cu aceasta tara fara randuiala"), dar si la nivel cosmic: "De cand acea putere se asezase asupra Moldovei, parea ca s-au schimbat si stihiile. Ploile cadeau la timp, iernile aveau omaturi imbelsugate. Iazurile stateau linistite in zagazuri; morile si paralele cantau in vai; prisacile se inmulteau in poienile padurilor; drumurile erau pasnice". Stefan cel Mare are calitatea de mag, de invatat. Initierea in tainele naturii se face pentru transferul sensului aspectelor cosmice in planul guvernarii: "Noi, domnii si stapanilorii de noroade, trebuie sa urmam pilda soarelui, dand in fiecare zi caldura si lumina, fara a primt.
Impingand desenul spre fantastic si monumental, portretul dobandeste aura legendara si ne convinge de prezenta unui superlativ al existentei, propriu eroului. Stefan cel Mare are atributele eroului, pentru ca transmite un sens universului.

Cand personajul se manifesta ca prezenta, il vedem in clipe de meditatie, examinandu-si constiinta, sau confruntat cu multimile, producand uimire, admiratie, dar si infricosare, ca de exemplu la hramul manastirii Neamt, unde este totusi familiar cu oamenii simpli. El face dreptate celor multi si ii rasplateste pe cei care in lupta pentru neatarnarea tarii dau dovada de patriotism. Cu marea boierime tradatoare este "aprig si iute la manie", precum zice cronicarul.

Prin ascensiunea paturilor de jos, domnia castiga stabilitate. Puterea marii boierimi este neutralizata, aceasta trebuind sa se concentreze intr-un singur punct: "Am gasit in tara asta, staroste Caliman, si multi stapani. Nu trebuie sa fie decat unul".



Asadar, Stefan cel Mare este autoritatea, marea vointa, instanta suprema, pozitia-cheie in cadrul unei ierarhii. El este simbolul puterii, asupra careia personajul este pus sa mediteze adesea: ,JSunt in lume crai si imparati; puterea lor e slabiciune daca nu inteleg de ce rasare si asfinteste Soarele () Numai prostimea vietuieste pentru pantece: domnia si craii au alta randuiala".

Puterea suprema declanseaza spaima si admiratie, sfiala si incredere. A-ceasta forta morala este intretinuta printr-o continua analiza a sinelui. Domnul isi examineaza mereu intamplarile cu care se confrunta viata sa interioara, interpretandu-le, vazand in ele adevarate semne.
Rolul conducatorului se suprapune peste acela al inteleptului. Cunoasterea se dobandeste prin ritual. Astfel, vanatoarea de la Izvorul Alb este initiatica, destinul tarii si al domnitorului se dezvaluie prin integrarea in permanenta naturii, care este depozitara de tarie si intelepciune.
Epoca lui Stefan cel Mare este timpul trezirii spiritului justitiar, al ordinii morale, economice si sociale, precum si al stabilitatii politice.
Figura istorica proeminenta. Stefan cel Mare, asa cum apare in trilogie, este un personaj clasic, privit ca om care actioneaza permanent sub imperiul datoriei fata de tara si popor. Actionand in spiritul datoriei, Stefan-domnitorul primeaza, viata eroului ca persoana particulara estompandu-se; din confruntarea intre ratiune si pasiune, invingatoare iese mereu cea dintai, domnitorul are grija de tara, de oameni, iar aura meditativa este expresia vie a faptului ca datoria este axul a tot ceea ce intreprinde el.

Acest mod de manifestare influenteaza si atitudinea celui care-i reconstituie personalitatea: "Descinzand in timpul fast al Musatinului, vocea naratorului respira satisfactie: Tara Moldovei e independenta; o figura de Renastere ii calauzeste destinul" (Constantin Ciopraga).
Stefan este prezentat de autor intr-o multitudine de aspecte si printr-o diversitate de modalitati, fiecare relevand cate a anumita trasatura caracte-riala. Imaginea eroului se contureaza, asadar, dintr-o acumulare de calitati, care-i confera statut de personaj exemplar. Avand in vedere comportamentul personajului, el poate fi definit si ca erou romantic, fapt relevat nu numai de modul cum este privit de popor, ci si de postura domnului ca personaj: "Epoca l-a marcat si pe el, cenzor de moravuri, cu insemnele ei. inainte de batalii Stefan cel Mare si Sfant ajuneaza, dar pe vicleni ii taie cu usurinta incununat de caruntete, el apare razesilor «ca intr-o lumina de sfintenie», dar in singuratate «de multe ori sta la indoiala de sine insusi, impovarandu-si inima, din pricina lumestilor greseli, ce a savarsit ca o fiinta de carne si de sange»" (Constantin Ciopraga). Voievodul este de la inceput un erou "ales", un personaj care descinde din legenda.

Dintre diversele situatii in care este prezentat Stefan, definitoriu apare episodul luptei de la Vaslui, acesta devenind un simbol al tuturor razboaielor sale, al epopeii Moldovei timpului sau, al conducatorului de osti - Stefan fiind, el insusi, erou de epopee. La sfarsitul luptei, incununat de glorie, domnitorul se incrunta, stapanindu-si astfel sentimentele generate de pierderea celor mai viteji osteni ai sai. Ca si in alte episoade, el se dovedeste a fi, daca nu credincios, cel putin pastrator al legii pamantului, poruncind sa se indeplineasca "sfanta datina" a inhumarii cu cinstire a celor ce au cazut la datorie.

"Romanul este, in acelasi timp, elogiul personalitatii domnitorului, om al cunoasterii, al justitiei, al adevarului si al unei puteri intemeiate pe legile inebranlabile ale vietii si omeniei. Constiinta ca domnitorul indeplineste o misiune in numele unui popor, echivalentele metonimice si simbolurile umane ale legaturilor cu lumea realizeaza conjugat elementele dominante ale acestei trilogii. Adancit in intelegerea rosturilor istorice ale domniei si descoperind in oameni radacinile cunoasterii si ale faptelor, Stefan cel Mare nu este un simplu personaj istoric. Nu intereseaza, de altfel, acest aspect. Simbolul si semnificatia generala a personajului se gasesc in totalitatea cartii, in ipostazele lumii cantate, in eposul unui teritoriu intrat definitiv in mit si legenda" (Ion Vlad).

Stefan cel Mare simbolizeaza tipul domnitorului cu dragoste de neam si tara, suveran luminat si autoritar, inconjurat de boieri ascultatori si de razesi supusi. Se arata poporului sau ca exponent al idealurilor de libertate si dreptate. Ceea ce confera maretie portretului sau si forta de a strabate prin spatiul eternitatii este tocmai ridicarea omului Stefan la conditia de supraom, de "Soare" al neamului. Romanul, urmarind devenirea lui ca personalitate complexa, construieste imaginea monumentala a unui tip cu virtuti modelatoare. Patriotismul fierbinte, setea de adevar, vitejia, curajul si puterea nestramutata de sacrificiu sunt trasaturi dominante ale eroului. Om al Renasterii, politician abil, inzestrat cu spirit justitiar, Stefan cel Mare este o reusita expresie artistica a gandirii specifice a lumii moderne. in conceptia estetica a scriitorului, personajul primeste dimensiunea cuprinzatoare a unui erou romantic, a unui om cu insusiri exceptionale, create prin raportare la insemnele atmosferei de mit si legenda. Prin opera lui Sadoveanu, personalitatea lui Stefan cel Mare, erou al istoriei nationale, este ridicata la cotele sublimului.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani