Caracterizarea lui Kesarion Breb din romanul Creanga de aur (1933) referat





Roman-parabola, mitic, simbolic si initiatic.

Personaj principal; dinamic, multidimensional, arhetipal.

Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.

Personajul arhetipal "aduce din vechime un ideal de intelepciune inalta, el fiind un conducator spiritual hranit la Scoala filosofica a Orientului antic" (Mihail Sadoveanu), intemeindu-si filosofia pe cunoasterea de sine. Dar, asemeni eroului liric din Oda (in metru antic) a lui Eminescu, Kesarion trebuie sa treaca, inainte de a se regasi pe sine pur in identitatea din inceputuri, prin experienta iubirii-suferinta.

In conceptia autorului, marturisita intr-un interviu tarziu din 1955, Kesarion Breb "aduce din vechime un ideal de intelepciune inalta, el fiind un conducator spiritual hranit la Scoala filosofica a Orientului antic", intemeindu-si filosofia pe cunoasterea de sine. Personajul central al romanului apare la inceputul acestuia in fruntea ucenicilor Magului care urca pe Muntele Ascuns spre a celebra invierea. El va fi ales de preotul lui Zamolxis ca sa se initieze in misterele Egiptului si in religia crestina a Bizantului, inainte de a deveni "al treizeci si treilea Decheneu". Magul care l-a desemnat ca Mesager al vechiului cult zamolxian este constient ca numai oamenii fara prihana pot sa se intoarca nevatamati dintr-o astfel de experienta modelatoare. Din justificarea alegerii sale ies in evidenta trasaturile spirituale ale tanarului monah: "Dintre toti fratii tai care se afla de fata, copii ai sufletului meu, pe tine te-am socotit mai vrednic ca sa te jertfesc. Tu ai mai multa putere si agerime in trup si poti indura mai bine asprimile vietii de rand; am cunoscut la tine si ascutimea spiritului, caci ai fost in stare sa te apropii incet-incet de adevaruri. Ai invatat infranarea si te-ai deprins sa stai necontenit treaz cu spiritul. Ai inceput a ceti cu destula usurinta in oameni si in lucruri. Esti gata sa desfaci din tine si puterile cele tainice: dar asemenea invatamant primejdios nu se poate castiga decat acolo unde este fantana fara fund, prin care poti strabate pe taramul celalalt'. Portretul sau este completat de narator cu insusirile fizice la inceputul capitolului al IV-lea: ,Jntre acei levantini, jidovi si asiatici, el era deosebit prin albeata obrazului si prin ochii lui de coloarea cerului rasfrant in apa muntelui, o privire ascutita, tare si statornica, patrunzand dincolo de fata lucrurilor'. in acelasi context este subliniata firea aleasa a munteanului dac. Kesarion purta pe frunte semnul literei Delta ca simbol al dumnezeirii: ,fe fruntea lui, intre ochi, gandul cel fara hodina sapase trei linii in chip de triunghi, care totdeauna stateau inclinate una catra alta".

Eroul se maturizeaza, trecand in varsta inteleptilor, pe masura ce inainteaza pe drumul cunoasterii si autocunoasterii. Daca in punctul de plecare era sprinten si nalt", comparandu-se cu pasarile cerului, la sosirea in Bizant incepuse sa incarunteasca: ,In coama-i mare incepeau sa infloreasca cele dintai fire albe". in mod conventional, prozatorul pastreaza secretul primei experiente initiatice prin omiterea celor sapte ani de renastere spirituala petrecuti de Breb in Egipt (,La Egipet m-am nascut a doua oara" - marturiseste el). Istoria personajului incepe de fapt in anul 787 d. Chr., cand intra in capitala Imperiului spre a indeplini a doua porunca a batranului Decheneu: "Avand cunostinti ale celor vazute si ale celor tainice, indrazneste a intra in lumea de-acolo, si intre cei umiliti si la curtea celor mari, pentru a cunoaste asezarile imparatiei grecesti si tocmeala adevarata a legii lui Hristos, care se zice ca rasarea asupra veacului nou ca un alt soare".

"Calator de Ia Egipet catra Dacia", adica intre locul renasterii spirituale si locul existentei absolute intru spirit (din pestera magului), Kesarion trebuie sa-si probeze rezistenta morala, din postura spiritului ales, traind printre oameni. Asemeni eroului liric din Oda (in metru antic) a lui Eminescu, Kesarion trebuie sa treaca, inainte de a se regasi pe sine pur in identitatea din inceputuri, prin experienta iubirii-suferinta. Pentru el, timpul petrecut in Bizantul colcaind de vicii si arena a luptei pentru putere dintre vanitoasa imparateasa si desfranatul ei fiu echivaleaza cu o coborare in Infern. Maretia eroului este reliefata prin aceasta incursiune infernala, chiar daca simbolica, similara cu a eroilor epopeici din Antichitate: Ulise al lui Homer, Eneas al lui Vergiliu.


Dar mai frapanta este similitudinea dintre conditia taumaturgului dac (el este efectiv acceptat de imparateasa Irina ca un mag, facator de minuni: "Esti, precat inteleg, un taumaturg') si aceea a geniului de extractie romantica. in sensul acesta, este indreptatita analogia avansata de Marin Mincu dintre Hyperionul eminescian si Kesarion. Criticul sublinia sublimul si tragismul eroului sadovenian, predestinat sa-si depaseasca conditia efemera spre a deveni "con al spiritului". Spre deosebire de Hyperion care era un facut, Kesarion se autocreeaza: "El se rupe de materie, desi stie ca sansa umanului tine numai de aceasta. Desigur ca tocmai in aceasta renuntare se cuprinde maretia tragica a gestului sau. Refuzul materiei e o negatie spiritualista extrema, dar configureaza o ecuatie noua a creatiei nationale. Sublim e Hyperion, dar numai Kesarion e un tragic". Singuratatea absoluta a Mesagerului este perceputa astfel de inteleptul episcop Platon (nu intamplator botezat cu numele filosofului antic): "Parea singur in multime si ridicat deasupra ei. Parea intr-un pustiu al propriului suflet".

Numele intreg al personajului este simbolic, sugerand natura sa duala. In primul rand, fiindca face parte din familia cezarilor (kesari), prin rolul asumat de conducator spiritual, Decheneu al treizeci si treilea. Al doilea nume subliniaza vechimea neamului sau si legatura organica a omului cu natura primordiala (exista o trimitere fugara in text: boierii de vita veche purtau "caciuli de breb"), brebul fiind un fel de castor care traia odinioara in tinuturile romanesti, disparut intre timp (ca si magul). Neamul Brebilor era un neam stravechi de pastori asezati "sub muntele Om" (identificat de unii cercetatori cu muntele sacru al dacilor, Kogaionon). Kesarion reprezinta, asadar, natura spirituala, iar Breb, conditia efemera a eroului, de care se desprinde treptat pe drumul sau initiatic.

Proba suprema a renuntarii la fericirea umana e reprezentata, in spirit eminescian, de proba iubirii-suferinta. Oferindu-se sa caute mireasa potrivita pentru mostenitorul tronului bizantin, Kesarion o cunoaste pe Maria, la vederea careia exclama fascinat: "O! vedenie a frumusetii eterne". Este momentul in care, strafulgerat de fiorul din adancuri, pare gata sa capituleze, inca nedesprins de uman: ,si inima lui de pulbere il umili, primind lovitura unei clipe, singura in vesnicie si nemuritoare". Dar sentimentul va fi repede strunit si ascuns in sufletul indurerat, caci la urmatoarea intalnire, cand fecioara ajunge in Bizant, o priveste "ca si cum o vedea intaia oara, ori avea stiinta ca n-are s-o mai poata privi decat putina vreme". A patra intalnire este una fara cuvinte, o intalnire telepatica, se poate spune. Kesarion constientizase deplin sentimentul erotic si, mai ales, acrul tragic al renuntarii inevitabile: "Era intr-un ceas de truda launtrica si de rasucire pentru a domoli in el insusi o fiara. Obrazu-i trist era orb pentru lumea inconjuratoare". Dupa ce ,fapi pentru el chipul" iubitei, Egipteanul (cum mai e numit de autor) se supune, in fapt, procesului dureros de purificare ascetica, pasind nemilos pe calea negarii iubirii: ,Jnima mea te-a gasit, ii zise Kesarion fara cuvinte. Clipa aceasta zadarnica putem s-o lasam sa se inalte in soare ori sa cada in Propontida; avem inaintea noastra vesnicia intristarii"'.

Ultima intalnire, a cincea (N. Manolescu indica, eronat, doar patru intalniri, in Sadoveanu sau utopia cartii) este a renuntarii decise dinainte. Se produce prima apropiere (atingere) fizica dintre indragostiti, dar Kesarion are forta interioara de a readuce gestul, cu sfintenie, intre limitele hieratismului: "Tanara imparateasa intinse dreapta. Cutremurandu-se deodata ca de spaima, isi pleca obrazul, sarutand degetele care i-o cuprindeau. Strainul o domoli, apasandu-si palma stanga pe fruntea ei". Constient ca trebuie sa-si indeplineasca misiunea sacra - asemeni lui Eneas cand o paraseste pe Didona ti Egipteanul ii explica lucid Mariei ca drumurile lor se despart, fiindca o imparateasa ramasa fara sot e sortita sa se retraga in insula Principilor, iar el, initiatul, trebuie sa respecte legamantul sacru si sa primeasca investitura Magului. "Refuzul implinirii umane prin dragoste pamanteasca apare ca un sacrificiu suprem. Nimic din placerile lumesti nu pateaza seninatatea andro-ginica, castigata de Kesarion. Marturisirea iubirii fata de Maria este, in fapt, ispasirea, e eliberare catharctica" (Marin Mincu). Intre ei, va dainui, insa, creanga de aur, adica iubirea imateriala in planul eternitatii, contopirea spirituala.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani