Se pare ca destinul lui Ion Mohreanu, personajul principal, confesorul narator (pe alocuri) al romanului ingerul a strigat, sta sub semnul ratarii. Originar din Plataresti, Ion este fiul unei mame neglijente, care fuge in lume cu un hamal bataus si betiv. intr-o noapte, ea se scalda in Dunare si fluviul o inghite pentru totdeauna.

Daca figura mamei se sterge in timp, imaginea tatalui insa este foarte puternica, si destinul acestuia ii va schimba si copilului viata. Neculai Mohreanu, un om cinstit si serios, ia o decizie importanta. Alaturi de alte douasprezece familii, pleaca din Plataresti spre Dobrogea, in urma unui schimb aparent avantajos: in locul unui hectar din campia Brailei, printul Sutu le promite oamenilor cate patru hectare in Dobrogea.

Migratia catre "taramul fagaduintei" se transforma pentru Neculai Mohreanu, cel cu "fata de inecat", o plecare spre moarte: este acuzat pe nedrept de furt, arestat, si, fiindca incearca sa fuga, impuscat.

Copilul ramane in grija celorlalti dezradacinati si abia dupa mai multi ani afla cine este ucigasul tatalui sau: un hot de cai, Tulea Falcosu, si, ca si in Baltagul, "parcurge un pelerinaj in etape" (Calin Teutisan) pentru a-l prinde.

Daca Gheorghita din Baltagul readuce echilibrul, reface ordinea cosmica pierduta, Ion Mohreanu este in schimb prins de demonul stramutarii, de ruptura de spatiul originar. Semnele sunt nefavorabile pentru el: are fata de inecat a tatalui, iar lumea in care ajunge este una de balci, un infern real in care sacralitatea nu isi are rostul.

Astfel, Ion rateaza razbunarea: il gaseste pe Tulea la Braila, in ziua sfintirii apelor. Din cauza datinilor nu-l poate omori si il urmareste la Bucuresti. Pana sa implineasca razbunarea, Tulea moare de inima chiar sub ochii lui Ion.

Prima initiere, cea a barbatiei, este ratata. Destinul il infrange pe Mohreanu si ingerul striga prima data: "si a fost intaia strigare".
A doua initiere ratata este aceea a iubirii. Angajat la un chiabur, Gheorghe Jinga, Ion se indragosteste de fata acestuia, Tita. La inceput, fata pare sa-l placa pe Mohreanu, dar nu-l va alege pe el drept sot, ci se va logodi cu altul.

Che Andrei, unul dintre stramutati, il cheama pe Mohreanu la ferma de stat al carei director este Amuzian. Ajuns acolo, Mohreanu se indragosteste de Oii, o femeie usoara, pensionara a unei case de toleranta, un simbol al feminitatii decazute. Ferma este un paradis parodiat. Cele trei personaje sunt magii unei lumi degradate: Oii il prefera pe Amuzian, Mohreanu este martorul frustrat al orgiilor celor doi. Ei anunta nu o nastere sacra, ci nasterea unei lumi noi, infernale, demitizate.

Cel mai bine se descurca Che Andrei, calatorul de vocatie, pentru care libertatea este drumul, calatoria. Pe de alta parte, Mohreanu vrea sa sfideze semnele predestinarii: incearca o a treia initiere prin integrarea in noua realitate social-politica. Acum intra insa sub incidenta vremurilor tulburi, neasezate, periculoase.

Dintr-o eroare, ca si in cazul tatalui sau, este acuzat de tradarea unuia dintre condamnatii politici care a vorbit intr-o noapte si "a fost ridicat". Fara sa se poata apara, Ion este impuscat de catre ceilalti, implinind a treia strigare a ingerului care vestea "nasterea".
Cu toate elementele baroce ale romanului, care fac actiunea prea stufoasa si blocheaza de multe ori personajul, meritul lui Fanus Neagu sta in puterea lui de a citi "in palma unui individ comun (Ion Mohreanu, n.n.) linia unui destin ce iese din serie" (Eugen Simion).

Scriitori romani