ILARIE LANGA - caracterizare
Personajul cel mai important al romanului trebuie inteles din perspectiva relatiei cu biografia lui Paul Goma, avand in vedere faptul ca autorul a fost inchis intr-o inchisoare corectionala si ca romanul este inceput in 1963, an in care Goma avea domiciliu fortat in satul Latesti.
Ca si scriitorul, Langa este un tanar care, la douazeci si doi de ani, in 1955, este condamnat la sapte ani de inchisoare pentru ca si-a omorat mama, bolnava de cancer. Din cauza unei incercari de a evada, pedeapsa lui Ilarie creste cu inca patru ani, astfel ca momentul naratiunii il surprinde pe Ilarie la varsta de treizeci si trei de ani (numar cu implicatii biblice) trecut (prin inscenari politice) de la detinutii de drept comun la detinutii politici.
Maturizarea tanarului sta sub semnul celulei, un univers inchis, mizerabil, in care ierarhia este facuta de cei puternici in pumni, iar ordinea este stabilita de catre gardienii analfabeti si absurzi. Paradoxal insa, acest spatiu este si unul al purificarii si al redescoperirii sinelui.
In aceste conditii, personajul isi construieste "universuri compensative": memoria, visul si iubirea.
Prin memorie, personajul se intoarce in trecut, pentru a aduce acuzatii regimului. Este necesar ca Ilarie sa nu uite nici un moment "teroarea istoriei". De altfel, memoria inseamna viata si identitate.
Asteptand (in prima parte a romanului, care se desfasoara pe parcursul unei singure zile), in "celula de liberare", plecarea acasa, Ilarie este hartuit de imaginea mamei. isi aminteste momentele importante: cand a aparat-o de cinci indivizi, scapand-o de viol, cand a fost anchetata de securitate si umilita sexual si, nu in ultimul rand, cand a fost rugat de catre mama sa-i curme suferinta prin administrarea unei injectii letale.
Pentru Langa, mama inseamna Iubirea si Infernul. Pe de o parte, ea este venerata Fecioara, simbol al caldurii si ocrotirii originare (in acest sens trebuie inteleasa scena fetisizarii vesmintelor mamei), iar pe de alta parte, prin omorarea ei, imaginea acesteia se suprapune peste aceea a Amantei eterne, pe care o si poseda intr-unui din cosmarurile sale.
Un alt univers al vietii interioare este visul. Personajul face din vis un mod de evadare dar si de supravietuire in carcera. Toata cartea a doua, intitulata sugestiv Rotund, este o "transcriere a vietii din somn a lui Ilarie" (Sanda Cordos), o viata marcata de dezordinea specifica universului oniric, aeflash-ul imaginilor din celula, dar si de imaginile vietii in libertate.
In a treia parte a romanului: inapoi, din treapta-n treapta, il intalnim pe erou iesit din inchisoare. El se regaseste cu Catinca, iubita care l-a asteptat unsprezece ani, se desparte de ea, se revede cu fostii colegi de celula (Sotir si Guliman) si se intalneste cu fostul coleg de studentie, condamnat politic. Marian Cusa, care devine scriitor in urma experientei din inchisoare.
Pentru Ilarie eliberarea inseamna "inapoi, din treapta-n treapta", pentru ca viata din afara celulei este contaminata de virusul claustrarii. Oamenii sunt liberi, dar, de fapt, regimul politic creeaza o mare carcera in care sunt prinsi cu totii. Universul mizer al inchisorii, presarat cu violente si vulgaritati, nu este altceva decat reprezentarea "in nuce" a universului mare de afara, la fel de inchis si de umilitor ca si cel din carcera.
Obstinatia cu care personajul si-a mentinut, in inchisoare, libertatea spirituala (prin greva foamei si a vorbei, curajul cu care a spulberat iluzia colegilor de celula: "decretul e doar o gogoasa") nu-si gaseste rostul in afara, pentru ca acolo libertatea nu exista.
Finalul ii ofera lui Langa o singura eliberare: el reuseste sa intre, dupa multi ani, in camera incremenita a mamei. Acest ultim gest de curaj marcheaza ruptura de mama, eliberarea de obsesia ei ocrotitoare si damnata in acelasi timp.
