Coeziunea epica a romanului, subintitulat "poem", e data de prezentarea destinului personajului principal, doctorul in litere Gulica Unanian, alter ego al scriitorului, personaj narator si martor. Bine individualizat in primele doua parti ale romanului, destinul eroului se confunda in final cu cel al colectivitatii ca martor al straniului fenomen al invierii.
Gulica Unanian, dupa cum sugereaza si sonoritatea ironica a prenumelui, pare un neajutorat in infruntarea greutatilor vietii. Profesor onest, impovarat de o familie numeroasa, isi sustine doctoratul in litere in speranta unei cariere universitare sau a obtinerii unui post corespunzator pregatirii sale. isi da insa curand sama ca nu meritele personale sunt mijloacele de ridicare in ierarhia sociala, in vremea sa, ci necinstea, lingusirea, ipocrizia, compromisurile de tot felul. Astfel, fiind casatorit, deci nedisponibil la "gratiile de cimpanzeu" ale "nepoatei cocosate" a presedintelui comisiei de doctorat, isi rateaza "o cariera brilianta".
Naiv, crede cu sinceritate ca Ministrul, prietenul si nasul copiilor sai, il va ajuta, dar acesta il amana mereu, il minte, evita sa-l mai intalneasca, il recomanda in cele din urma unui alt ministru, pe care eroul este nevoit sa-l insoteasca la un banchet politic. Dar om "cu ochi rau si noroc putin", Gulica nu-l poate aborda, deoarece inaltul personaj se ineaca cu bors, oferind un spectacol dezagreabil.
Infruntarea obstacolelor de tot felul - cu sens formativ de ordine morala - nu-l face sa-si piarda omenia, generozitatea si simtul umorului.
Tradat in asteptarile sale, "lipsit de merite" in plan social, adica de relatii, si panicat de sporirea ritmica a membrilor familiei sale, doctorul Unanian este nevoit sa primeasca socantul post de intendent al cimitirului Buna-Vestire, condamnat astfel la o existenta mediocra.
Instalandu-se cu sotia insarcinata, cei cinci copii, "servanta si biblioteca" in incinta cimitirului, eroul se acomodeaza noii situatii. Ca si Cicikov, eroul lui Gogol, el are in subordine zeci de mii de "suflete moarte", fapt ce-I face sa se simta important: "Sunt cel mai mare intr-o republica inchisa; trec zilnic printre mormintele mele. urmat de cinci gropari si cinci gradinari, ca primarul.
Urmarind spectacolul dat de obisnuitii cimitirului, pe care ajunge sa-l compare cu "o gara la care cei ramasi se intorc neintrerupt", mediteaza asupra vietii si a mortii, mai ales asupra nimicniciei si efemeritatii vietii, iar situatiile grotesti, oferite de tristele vizite facute de cei vii pensionarilor de sub pamant, il dezamagesc.
Intelectual inzestrat cu fantezie creatoare, doctorul Unanian transfigureaza spatiul real al cimitirului in fictiune. Acesta devine pentru el "ca un preludiu de RaF' pe care si-l imagineaza populat cu fiinte a caror ocupatie e cantecul, ca expresie a unei armonii celeste. Si pentru ca ar vrea "50 apara din intuneric ca o lucrare literara' si mai ales, cum constata cu amara ironie, "imi trebuie o activitate pentru salvarea prestigiului secret", eroul incearca sa transforme in fictiune transcendenta vietii de apoi.