Eroul principal al romanului Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca de Nicolae Filimon apartine, prin toate datele fizionomiei sale morale si temperamentale, unei serii tipologice cu o bogata traditie si reprezentare in istoria romanului autohton si european, aceea a arivistilor.
Tip uman caracteristic pentru noua clasa sociala in ascensiune (burghezia), arivistul e o figura literara frecventa la scriitorii secolului al XIX-lea si ai inceputului secolului XX. Daca Rastignac si Julien Sorel, eroii lui Balzac si Stendhal, sunt exemplari pentru spatiul francez, la noi personajele descendente din modelul caracterologic intruchipat de Dinu Paturica se numesc Tanase Scatiu (din romanul cu acelasi titlu al lui Duiliu Zamfirescu), Stanica Ratiu (din Enigma Oriliei de G. Calinescu), Lica Trubadurul (din Concert din muzica de Bach de H. Papadat-Bengescu) sau Iancu Urmatecu (din Sfarsit de veac in Bucuresti de I. Marin Sadoveanu). Asemanarile ca si deosebirile dintre protagonistul lui Filimon si ceilalti componenti ai categoriei sunt, fara indoiala, usor de observat si diferite de la caz la caz. Nu trebuie insa scapat din vedere ca Dinu Paturica reprezinta, prin caracterul sau in toate excesiv, o figura emblematica, tutelara, liminara pentru intelegerea spatiului uman in discutie. Asemenea si altor personaje ale romanului (An-dronache Tuzluc, Chera Duduca, Chir Costea Chiorul), Dinu Paturica e o prezenta narativa lucrata exclusiv in tonalitati negative. Realitatea aceasta nu este fara o evidenta legatura cu faptul ca Filimon premediteaza inceputul romanului sau printr-o "dedicatie" si un "prolog".
Figura lui Dinu Paturica e menita a intruchipa in concretul textului ciocoimea, acea patura sociala fata de care autorul isi manifesta o nedisimulata antipatie. "Straluciti luceferi ai videlor", ciocoii sunt "putra-junea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile". O fiziologie concentrata a tipului social dupa care este modelat diabolicul Paturica intalnim in Prolog: "Ciocoiul este totdauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat de o ambitiune nemarginita, care eclata ca o bomba pe data ce si-a atins tinta aspiratiunilor sale". "Inemici ai onoarei si ai tutulor virtutilor cetatenesti", "vulpi cu doua picioare", ciocoii vechi "cu anteriu si cu calamari la brau ai timpilor fanariotici" isi au in Dinu Paturica un exponent literar de exceptie.
inca din primele pagini ale cartii Filimon aduce in scena un personaj demonstrativ, construit intr-o maniera tezista, vizibil sarjat in datele sale reale. Caci daca prologul Ciocoilor vechi si noi e o teorema sociologica, romanul in sine nu reprezinta altceva decat o demonstratie in concret a datelor abstracte. Iata-l pe Dinu Paturica, asa cum ni-l infatiseaza capitolul 1 al cartii: "un june de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana "
Faptul ca fizionomia echivaleaza aici cu o oglinda a datelor morale oferite aprioric de paginile prologului este dincolo de orice evidenta. Vestimentatia eroului asupra careia autorul insista in continuare, in buna traditie balzaciana, e semnul unei conditii sociale umile. Trasaturile de caracter sunt mai departe intarite prin utilizarea aceluiasi procedeu al descifrarii fizionomice. Fiul treti logofatului Ghinea Paturica "ot Bucov sud Saac" asteapta in fata caselor postelnicului Andronache Tuzluc "absorbit in niste meditatiuni care, reflectandu-se in trasaturile fetei sale, lasau sa se vaza pana Ia evidenta ca gandurile ce-l preocupau nu erau decat planuri ambitioase, ce inchipuirea lui cea vie ii punea inainte, si obstacolile ce intampina in realizarea lor".
Biografia personajului, asa cum va decurge ea de acum inainte, nu va face altceva decat sa confirme datele initiale, puse la dispozitie cu o generozitate lipsita de orice echivoc inca de prima pagina a romanului. Dinu Paturica este un ambitios viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiunea sociala in slujba careia pune o imaginatie diabolica. Dar si o ipocrizie si inteligenta pe masura. "Inteligenta infernala in serviciul unei ambitii insatiabile, Paturica e un «superman» cu semnul minus, cel dintai erou al literaturii romane care-i sfideaza nu numai pe oameni, ci si pe zei" (Paul Cornea).
Primit in casa postelnicului in functia de ciubucciu, ambitiosul fiu de fost "opincar" adopta masca supuseniei si a umilintei, simuland atat de bine devotamentul, incat in scurta vreme Tuzluc ii acorda toata increderea, destinandu-l supravegherii "tiitoarei" sale. Chera Duduca. Si daca, o data cu admiterea sa in slujba fanariotului. Paturica se simte "proprietar pe prima litera a alfabetului fortune?', din momentul in care frumoasa si depravata Duduca ii devine amanta si complice el este sigur ca "a invatat pe dinafara alfabetul norocului "Cheia acelui stralucit viitor" mult visat se afla in mana lui.
Initierea in viata mediului social fata de care Paturica nu este deocamdata decat un umil dar tenace aspirant este dublata de "educatiune", de invatarea limbii grecesti si asimilarea unor modele livresti, instructive si formative pentru parcurgerea drumului spre marire. Dand dovada de o "silinta extraordinara" in cititul cartilor, el isi canalizeaza fara ezitare interesul spre acele texte care sa-i subtieze mintea, care-l pot ajuta "spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei"'. Lecturile lui sunt dedicate operelor lui Plutarh, Cezar si Machiavelli, tratatelor de fiziologie si "Istoriei omenirii' (spre a cunoaste "vietile marilor barbat/').