Dafnis si Cloe: cuplul exemplar |
Axul central si oglinda revelatoare in romanul Compunere cu paralele inegale se constituie din Epura pentru Longos, rescriere a idilei pastorale din Antichitate. Personajele din romanul lui Longos sunt doi indragostiti aflati la varsta descoperirii propriilor sentimente, trairi, la varsta desteptarii erosului - varsta adolescentei. intregul peisaj mirific al unei insule, unde traiesc cei doi tineri pastori, este recompus in infinite detalii, de lumina, umbra, parfumuri, detalii care lipsesc in romanul lui Longos. Ceea ce se pastreaza insa este exemplaritatea povestii de dragoste. Aici doar finalul este modificat. Sfarsita fericit in versiunea originala si tragic in aceea moderna, povestea de dragoste dintre Dafnis si Cloe ramane la fel de reprezentativa pentru mentalitatea unei lumi. Romeo si Julieta, indragostitii lui Shakespeare, vor relua povestea lui Dafnis si Cloe, cu sfarsitul tragic pe care mentalitatea occidentala il confera intotdeauna iubirii exemplare.
In Epura pentru Longos, Cloe va fi rapita de pirati iar Dafnis, deznadajduit de pierderea celei pe care o iubeste, va umbla ratacitor prin lume, evocand imaginea celei pierdute si unicele clipe de dragoste traite impreuna.
La batranete, Dafnis va asterne pe o foaie de papirus povestea iubirii din tinerete, care l-a ajutat sa supravietuiasca in toate grelele imprejurari ale vietii si care ii lumineaza clipele si acum, cand se simte zdrobit de povara batranetii, a bolii si a singuratatii. Magia scrisului va redestepta povestea de odinioara si o va transforma in istorie nemuritoare.
Romanul antichitatii tarzii, Dafnis si Cloe a fost scris de Longos in termenii "povestii", de aici exemplaritatea cuplului, aparentul schematism, "simplitatea" idilei si finalul fericit. Epura pentru Longos, textul scris in contemporaneitate, vine cu o intreaga incarcatura de istorie (nu numai literara) ce redefineste viziunea asupra cuplului. Finalul tragic si ipostazierea lui Dafnis in autor, care doar prin scris poate recupera iubirea perfecta, se inscrie in viziunea occidentala asupra iubirii-pasiune, asa cum o prezinta Denis de Rougemont in cartea sa Iubirea si Occidentul. Iubirea perfecta, intruchipata de cuplul Tristan si Isolda, se implineste abia dupa moarte sau prin moarte. Iubirea implinita, iubirea transformata in casnicie, traita in viata de zi cu zi a unui cuplu se transforma intr-o relatie reciproc torturanta, care va ajunge sa ucida iubirea initiala. Iubirea celor doi adolescenti, Dafnis si Cloe, devine perfecta, exemplara, abia prin pierderea unuia dintre membrii cuplului. "inghetata" de acest moment tragic, iubirea devine una ideala pentru Dafnis, care o va trai in amintire.
Un model mai tarziu, "trubaduresc", este proiectat asupra idilei antice. Si din aceasta perspectiva Cloe devine "printesa visata" a trubadurilor, "frumoasa indepartata", careia cavalerul ii dedica intreaga viata si a carei imagine il ajuta sa treaca peste "incercarile grele" ale existentei.
Imaginea pastoritei adolescente Cloe devine ideala abia dupa ce tragica disparitie o face inaccesibila. Ea ramane legata de iubirea perfecta in romanul pe care Dafnis il va scrie retraind intensitatea pasiunii in amintire.
Si, fiindca in romanul lui Gheorghe Craciun tema iubirii se leaga de aceea a scrisului, Dafnis isi va regasi iubirea pierduta prin scriere, asemeni naratorului-erou din romanul lui Marcel Proust In cautarea timpului pierdut. Roman care, la randu-i, reia vechea tema a iubirii trubaduresti.
Dafhis - adolescentul care descopera lumea o data cu iubirea - si Dafhis - batranul scrib - ilustreaza, ca personaj, cele doua mari teme ale romanului. Cu teza "personala", conform careia iubirea traieste cu adevarat prin scris si scriere.
Alaturi de Epura pentru Longos apar, in romanul lui Gheorghe Craciun, o serie de cupluri contemporane, a caror existenta poarta pecetea unei atmosfere specifice Romaniei anilor '. Dar, dincolo de aceasta determinare "istorica" si sociala, cuplurile contemporane sunt prezentate in contrapunct fata de cuplul exemplar, Dafhis si Cloe, pentru a ilustra aceeasi tema a iubirii. Fiecare dintre aceste cupluri contemporane este imperfect fata de cel exemplar. Atata vreme cat iubirea este asteptare infrigurata, este un parcurs plin de obstacole, dorinta amanata, imposibila datorita unor impedimente sociale, unor interdictii impuse de familie (amintind de "obstacolele" din calea altor cupluri arhetipale precum Tristan si Isolda sau Romeo si Julieta), ea, iubirea, exista, este la fel de vie si fascinanta ca in cazul celor doi pastori din romanul lui Longos.
Consfintita prin casnicie sau cel putin printr-o legatura de durata, aceasta iubire lasa loc uzurii, amaraciunii, dezamagirii. In romanul Anna Karenina eroina, o alta reprezentanta a iubirii de tip trubaduresc, se sinucide pentru a salva ce se mai poate salva din ideea de iubire, inainte ca aceasta sa fie ucisa de permanentizarea legaturii sale cu Vronski. Personajele cuplurilor contemporane din romanul Compunere cu paralele inegale alcatuiesc o serie de povesti de iubire esuate sau dezamagite, stranse in textul naratorului Vlad Stefan, ipostaza contemporana a lui Dafnis. Care va ilustra, de fapt, cea de-a doua ipostaza a personajului din romanul antic rescris - "iubirea de iubire", "iubirea ideii de iubire", cum ar spune Denis de Rougemont, se poate salva prin scris. Maculata de mizeriile existentei zilnice, iubirea se purifica, redevine ea insasi ca in romanul lui Longos, prin actul salvator al scrierii.
