Raspandita in Moldova, Muntenia si Banat si cunoscand mai multe variante, balada Corbea se inscrie in categoria cantecului eroic, cu tematica feudala. Faptele narate se axeaza pe legendara figura a lui Corbea, surprins nu atat in planul actiunii, cat mai ales al trairilor interioare.
Din prima secventa, naratorul popular sintetizeaza trasaturile personajului: "Corbea viteazul', " Corbea haiducul. De douazeci si sapte de ani acesta zace "In temnita la Opris", "Pus de voda Stejanita". invinuirile, minore de altfel, pentru care a fost aruncat in temnita au tangenta cu miraculosul:
"Pentr-un palos ferecat,
Numa-n aur imbracat,
De nu stiu cine Jurat,
Pentr-un rosiu bidiviu,
Cal nebun, rosiu zglobiu,
Ce-a fost prins de prin pustiu".
Concret, conflictul este de ordin social, si se deruleaza intre haiduc si domnitor.
Detentia eroului este descrisa hiperbolic:
"Sade-n apa
Pana-n sapa
Si-n noroi
Pana-n turloi,
Cu lacate pe la use,
Cu maini dalbe in catuse,
Iar la gat pecetluit
Cu cinci litre de argint,
Cum n-am vazut de cand sunt".
Suferintele pe care le-a indurat in inchisoare, aspectul Fizic ating fantasticul si au darul de a trezi compasiunea ascultatorilor / cititorilor, deoarece personajul este un simbol reprezentand binele, cinstea, dreptatea, curajul:
"In temnita m-am uscat,
Ca-n ea, de cand am intrat,
Din chica ce mi-a crescut
Mi-amjacut I De asternut,
Cu barba m-am invelit,
Cu mustati m-am stergarit.
()
Ce-am vazut cand m-am uitat?
Bajbaiau
Serpoaicele
Si erau
Ca acele,
Broastele
Ca nucile,
Naparci ca undrelele.
Acum sunt serpoaicele,
Maica, sunt ca grinzile,
Broastele
Ca plostile
Si naparci ca butile".
In actiune apare mama, care la indemnul haiducului cere iertare domnului pentru fiul sau. Raspunsul acestuia este ironic. Lui Corbea i-a pregatit o mireasa "Jupaneasa Carpena I Adusa I Din Slatina", imagine alegorica a mortii. Haiducul, intelegand talcul vorbelor, o trimite pe mama sa dupa calul tinut ascuns intr-un grajd subpamantean. La fel ca in basme intervine miraculosul, deoarece calul "Cu jaratic il hranea / Cu apa il adapa I Cu vinisor il spala". El devine ajutorul haiducului. Adus la curte, calul atrage atentia domnitorului, dar nu se lasa incalecat decat de stapanul sau. Scos din inchisoare, dupa ce isi recapata aspectul voinicesc, Corbea incaleca bidiviul si face un tur de incercare incat "Toata curtea I Se mira", moment de maxima intensitate. Portretul moral al haiducului se nuanteaza prin acumulari de fapte.
Cuvintele adresate domnului Stefan-Voda:
"De ti-e frica c-oi scapa,
Zavoreste-ti
Curtile
Si inchide-ti
Portile,
De la poarta cea mai mica
Pan' la poarta cea mai mare,
Fiindca Corbea e calare;
Mai armeaza-ti
Slugile
Si-ntareste-ti
Strejile
Sa te lase grijile;
Pune doamne, dorobanti
Mai marunti si mai inalti.
Unii
Tot cu pusca
Plina.
Altii
Cu sabie
'N mana", au valoare de destin.
Inzestrat cu puteri supranaturale, Corbea o ia pe mama sa in sea si sare zidul cetatii unde acesta era mai inalt. Versurile cresc in intensitate si scot in evidenta trasaturile de exceptie ale personajului. Spiritul justitiar, specific haiducilor, apare in final. Se reintoarce pentru a-i pedepsi pe temniceri, boieri si domn. Eroul are un adversar uman pe care il invinge prin insusiri deosebite, unele omenesti, altele fantastice.
