Agamemnon Dandanache
Comedie de moravuri.
Personaj comic secundar, static, unidimensional, realizat in maniera realista, cu mijloacele comicului.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin portretul facut de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin limbaj, gesturi, atitudini, mimica, ton; prin propriile actiuni, ganduri si simtiri, prin intermediul mediului social in care traieste; prin relatiile lui cu celelalte personaje; prin nume.
Contrastul comic in caracterizarea personajului este evident Acesta se manifesta ca o falie intre pretentiile sale politice si realitatea sa interioara, intre psihicul sau dezorientat, confuz, mecanic si ingeniozitatea si abilitatea sa politica. Dandanache este o caricatura ilara, cu o memorie in deriva, avand mania deputatiei, pentru care uzeaza tot de arma santajului, ca si Catavencu.
Dandanache face parte dintre marile creatii ale geniului caragialian, el nefiind o solutie de final deux ex machina, ci o efigie de crepuscul social. in sistemul comediei O scrisoare pierduta personajul nu pare deloc artificial, ci vine sa sporeasca mai mult tensiunea, chiar daca, sau tocmai pentru ca el este mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu".
Autorul revarsa asupra lui o adevarata cascada de mijloace ale comicului, caracterizandu-l si ridiculizandu-l pana la grotesc. Faptul ca vorbeste peltic si sasait" sporeste efectul comic. Dandanache se afla undeva spre limita de jos a degringoladei umanului. Cu toate acestea, ramolismentul sau intelectual, automatismele, ticurile, nu-i estompeaza vanitatile politice, pentru care in fapt nu are argumente reale, oneste, ci motivatii exterioare (descendenta ereditara) sau colaterale (oportunismul, habitudinea): ,familia mea de la patuzsopt () si eu, in toate Camerele, cu toate partidele, ca romanul impartial"
Ca si in cazul Catavencu, si la acest personaj contrastul comic este evident. Acesta se manifesta ca o falie intre pretentiile sale politice si realitatea sa interioara, intre psihicul sau dezorientat, confuz, mecanic si ingeniozitatea si abilitatea sa politica. Dandanache este o caricatura ilara, cu o memorie in deriva, avand mania deputatiei, pentru care uzeaza tot de arma santajului, ca si Catavencu; Dandanache este insa suficient de perfid si josnic pentru a nu inapoia scrisoarea de amor, care reprezinta o garantie a unei existente linistite, comode.
"Agamita Dandanache e mai mult un balbait si un marginit mintal, simbol trist al necesitatilor electorale si lamentabil exponent de clasa. El comite nedelicatetea de a se sluji la infinit de o scrisoare compromitatoare, cazuta in mainile sale, dar se pune intrebarea daca personal are destul proces mintal pentru a-si da seama de natura morala a faptelor" (G. Calinescu).
