Personajele Iovan - caracterizare

Comisia speciala investigheaza un incident tragic din viata locuitorilor din statiunea M in notele de subsol, autorul marturiseste ca materialul strans gratie eforturilor "speciale" ale comisiei, un fel de dosar al evenimentelor, va sta la baza "adevaratului roman" pe care intentioneaza sa-l scrie. Avertizat astfel, cititorul are tot dreptul sa-si revina din surpriza neplacuta de a descoperi ca, inteleasa ca atare, fara aceasta confesiune salvatoare a autorului, cartea pe care o citeste este o farsa enorma, o incalcare evidenta a tuturor regulilor unui roman, ca specie a epicului prin excelenta: nu exista un fir al evenimentelor, nu o logica a narativitatii, nu personaje bine definite si asa mai departe.

Documentandu-se cu multa seriozitate, autorul descopera ca "impricinatii" au vrut cu tot dinadinsul sa fie rand pe rand personaj, ca in jurul fiecaruia a trebuit sa graviteze macar o data intreaga poveste, ca punctul fiecaruia de vedere ne-a oferit mereu inca o perspectiva: "Cercetand cazul, noi, Vasile Moldovan. aratam urmatoarele", "Din toate acestea eu, Caldararu Robert, cunosc urmatoarele", "Din acest punct de vedere, subsemnatul Bacies pot declara ca", "Aceasta sunt eu, mama elevidui Orasel, si declar ca".

Inregistrandu-le comentariile, enumerandu-le faptele, Comisia speciala a devenit scena pe care personajele n-au mai putut fi controlate, ele si-au facut de cap, neconstranse fiind de aranjamentele sau proiectele unui autor cum de pilda se anunta in adevaratul roman viitor. Mai mult, povestile, declaratiile, discutiile lor despre colegi, prieteni, vecini, cunoscuti si necunoscuti au supradimensionat statutul de personaj ca si povestile ale caror autori (si nu numai naratori obiectivi cum pretind a fi) devin. Mult subiectivizate, distorsionate, evenimentele se amplifica, se ramifica, epicul explodeaza, intrigile se inmultesc. Fiecare voce pe care Comisia speciala, ca instrument inregistrator fidel, trebuie s-o retina suprasolicita o vocatie a narativitatii. Se naste o intreaga lume povestita in jurul evenimentelor cercetate, un spatiu deschis al personajelor.

Nestatornicia, flexibilitatea si mobilitatea pe care le casiga in Comisia speciala statutul de personaj sunt rezultatele libertatii acestor voci numeroase de a se face auzite, de a spune, de a numi.

Ele exerseaza privilegiul ordonarii lumii constiente de centralitatea pe care o probeaza, de insemnatatea pozitiei lor, pozitie ale carei delicii il tenteaza si pe autorul bine intentionat. Cu amaraciune abia disimulata, sarmanul autor intelege ca acest drept i se refuza: "Autorul va marturiseste cu aceasta ocazie ca ar fi vrut, dar n-a izbutit cu toate eforturile sale, sa devina personaj in cartea de fata. Una din caile prin care a tinut sa se implice pe sine insusi in naratiune - si nu mai putin in destinul locuitorilor statiunii M. - a fost acela de a-si imparti, asa cum imparti o paine, propriul volum de versuri"

Efortul de documentare si zelul inregistrator al "adevaratului autor" sunt pretexte-camuflaj ale scriitorului Ion Iovan. Aparent consecvent doar unei inocente a inregistrarii, el isi ia de fapt libertatea de a ignora un intreg arsenal ce tine de institutia literara a personajului, de a-l deturna printr-un comentariu ironic, deconstructiv subteran.

Scriitori romani