Istoria Ieroglifica (1705)
Istoria ieroglifica este, prin excelenta, cartea nasterii personajului ca element fundamental intr-o constructie narativa. Nu numai din acest punct de vedere, marcheaza un moment de tranzitie de la arta cronicarilor moldoveni "clasici", in raport constant cu elementul istoric, la un alt tip de naratiune, pentru care istoria ramane doar un pretext.
Romanul lui Dimitrie Cantemir (fiindca aceasta e categoria estetica in care se incadreaza) transforma personalitatile in personaje, miscare subtila, alimentata de extraordinara putere de fabulatie, mijloacele alegorice si sensurile de profunzime. Autorul muta centrul atentiei dinspre lumea curtii medievale, cu intrigile ei, schimbarile bruste de situatii, dinspre campurile de lupta, ca reflectare dramatica a convulsiilor de tot felul, spre interior, aducand pentru prima data in atentia cititorului psihologii, intr-o variata gama de manifestari.
Istoria ia infatisarea ritmurilor vietii, asa incat nu adevarul istoric primeaza (din acest punct de vedere, Istoria ieroglifica poate soca, de-ar fi sa luam in seama caricaturizarea lui Constantin Brancoveanu), ci autenticitatea psihologiilor. Avea dreptate Elvira Soro-han cand afirma ca ne aflam in fata unui "roman psihologic al luptei pentru adevar si putere, nascut din fantezia unui om care gustase puterea, era frustrat de ea si o dorea inca". Lupta pentru putere, tema centrala, va fi depasita insa de confruntarea dintre eul personajului central cu presiunea unui anumit context istoric. Adevarul fiintei si adevarul istoric nu coincid, ceea ce duce la revansa psihologiei ultragiate asupra brutalitatii evenimentelor. Semnificativ ca Istoria ieroglifica incepe cu "prezentarea" personajelor, ca intr-o comedie a mastilor dincolo de care cititorul trebuie sa gaseasca adevarul. Fiinta superioara, Inorogul nu face parte totusi din lumea "jiganiilor in patru picioare clatitoare", dupa cum ar indica principalele elemente ale identitatii lui lumesti. Cantemir fructifica, in constructia alegoriei, o serie de elemente ce vin din cartile populare (indeosebi Fiziologul). Inorogul, animal fabulos, simbolizeaza puterea, fastul, puritatea. Prin cornul sau (v. Jean Chevalier si Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri) din mijlocul fruntii, sugereaza puterea spirituala, lumina divina care patrunde in Creatie, dimensiunea sufleteasca a personalitatii.
