JULES VERNE
(1828-l905)

● S-a nascut in Franta,in 1828,in orasul Nantes,pe malul Loirei si in apropierea coastei Atlanticului.
● Inca de la zece ani citea cu pasiune aventuri,isi imagina in desene diferite masinarii zburatoare sau de navigatie.
● Este considerat creatorul romanului stiintific (geografic) de aventura.A fost un enciclopedist, dublat de un visator genial.
● A scris un numar impresionant de romane (65),multe premiate de Academia Franceza,unele adevarate capodopere ale genului : Insula misterioasa,Douazeci de mii de leghe sub mari,Ocolul pamantului in 80 de zile,Copiii capitanului Grant,Cinci saptamani in balon.
● A murit in 1905,in orasul Amiens.


CAPITAN LA 15 ANI
(expunerea subiectului)

Capitolul I. Bricul-goeleta Pilgrim
Anul 1873.Bricul-goeleta Pilgrim, proprietatea armatorului american James W.Weldon,dupa o calatorie in care vanatoarea de balene fusese extrem de slaba,se afla in portul Auckland,din Noua Zeelanda,pe o ruta de intoarcere catre San Francisco,portul de origine.
In acest port se aflau doamna Weldon,sotia armatorului,fiul ei Jack,in varsta de cinci ani,o ruda careia i se spunea "varul Benedict" si o batrana negresa menajera,pe nume Nan.Cei patru se imbarca pe baleniera Pilgrim,condusa de capitanul Hull,urmand ca,dupa o calatorie de circa 50 de zile,sa ajunga la San Francisco.
"Varul Benedict" - un personaj pitoresc,cam de 50 de ani,este descris in primele pagini intr-o nota amuzanta,asa cum va aparea si pe parcursul naratiunii : "Mai curand lung decat inalt,mai curand subtire decat slab,cu chipul osos,cu craniul enorm si acoperit de o claie de par,recunosteai in faptura lui desirata pe unul dintre acei respectabili savanti cu ochelari de aur,fiinte inofensive si bune,sortite sa ramana toata viata copii mari.".Singura lui preocupare majora,care-i absorbea mai tot timpul,era studiul insectelor.Era un entomolog amator,dar extrem de pasionat.

Capitolul II. Dick Sand
In acest capitol facem cunostinta cu doua personaje (dintre cele sase ale echipajului) care vor avea roluri esentiale in actiune:Negoro si Dick Sand.
Primul,Negoro, era angajat la bordul navei ca bucatar,recrutat din Auckland.Era cam de 40 de ani, portughez de origine,dar vorbea bine engleza.Isi indeplinea bine meseria ,dar era un om retras si scump la vorba,despre care nimeni nu stia nimic.
Dick Sand ,in varsta de 15 ani,era elev-marinar .Orfan,fusese luat si crescut de asistenta publica din New-York.Era un tanar de talie mijlocie,dar bine legat. "Desi era brun,avea ochii albastri scanteietori. figura lui inteligenta arata energie.la cincisprezece ani stia sa ia o hotarare si s-o duca pana la capat. nu-si pierdea vremea palavragind sau facand gesturi inutile,cum obisnuiesc baietii de varsta lui.era una din acele fiinte inzestrate de natura cu multa indemanare si pricepere". Pe cand era mus (ucenic marinar),atrasese atentia armatorului Weldon,care l-a dat la o scoala din San Francisco.Ca elev,a aratat un interes deosebit pentru geografie .A ramas profund recunoscator si devotat protectorului sau si familiei acestuia.Intr-un alt capitol al cartii aflam despre intentia armatorului de a-l inscrie la un curs de hidrografie,pentru a putea deveni mai apoi capitan de nava,ceea ce arata ca era apreciat totodata pentru istetimea si seriozitatea sa.
Se parea ca nimic nu va tulbura aceasta calatorie monotona,dar,dupa cateva zile ,la orizont aparu o epava.

Capitolul III. Epava
Nava pe care o zarisera plutind rasturnata pe o parte avea o spartura in urma ciocnirii cu o alta corabie.
Apropiindu-se de epava,cei din barca auzira latrat de caine.Intr-adevar, un caine urias se arunca in apa,venind in intampinarea salvatorilor.
Urcand pe nava,capitanul Hull descoperi cinci trupuri de negri, fara cunostinta.
La intoarcea pe Pilgrim,se constata o reactie ciudata a cainelui,care ,la vederea lui Negoro,se repezi asupra acestuia,cu gand sa-l sfasie.
Capitolul IV.Supravietuitorii de pe "Waldeck"
Se constata ca cei cinci negri salvati erau oameni liberi americani,care veneau din Australia si se indreptau catre America.In urma ciocnirii,au scapat doar ei.Numele lor era Tom (cel mai in varsta),Bat,fiul sau,Austin,Acteon si Hercule,un om cu un fizic impresionant,o adevarata forta a naturii.
Cainele avea o zgarda pe care erau gravate literele S.V. Se numea Dingo si fusese descoperit cu doi ani in urma pe coasta de vest a Africii,la varsarea in ocean a fluviului Congo.Nimeni nu stia mai mult.

Capitolul V. S.V.
Atitudinea dusmanoasa a cainelui ,de fiecare data cand prin preajma se afla Negoro, ii puse pe ganduri pe cei care-l observau.
Insemnele de pe zgarda il facura pe capitanul Hull sa-si aminteasca de disparitia,in 1871,a exploratorului francez Samuel Vernon , plecat sa traverseze Africa de la vest la est.Punctul de plecare era tocmai locul de varsare a fluviului Congo,acolo unde fusese gasit cainele.Se parea ca Dingo apartinea acelui calator.

Capitolul VI. O balena in zare
Intr-una din zilele urmatoare,nava patrunse intr-o zona in care apa marii era de culoarea sangelui.Copilul ,afland ca rosul apei se datoreaza unor mici crustacee care serveau drept hrana pentru balene,isi exprima nedumerirea ca asemenea animale uriase mananca altele atat de mici.Prilej pentru capitanul Hull de a-i explica,intr-un mod plastic si convingator : "Ei,dragul meu,oare grauntele fine de gris,faina de grau,faina de cartofi nu dau ele supele cele mai bune?Natura a intocmit astfel lucrurile:de cate ori o balena pluteste in mijlocul acestor ape rosii,ea gaseste supa pregatita.Nu are decat sa deschida gura-i imensa si milioane si milioane de crustacee patrund inauntru;nenumarate fire elastice prinse de cercul gurii balenei se intind ca o plasa si atunci nimic nu mai poate trece inapoi.Gramada de crustacee se infunda in stomacul urias al balenei,intocmai ca o supa in stomacul tau."
Nu peste mult timp,se zari jetul de apa si de vapori aruncat de o balena.Dupa o perioada de ezitare,caci vanarea unei balene uriase era periculoasa,capitanul lua totusi decizia de a porni la vanatoare,mai ales ca se anunta o prada bogata,ce putea umple multe butoaie de grasime.

Capitolul VII.Pregatiri
Vanatoarea se facu doar cu o singura baleniera,intrucat vasul nu dispunea decat de cinci marinari priceputi pentru o asemenea incercare dificila.Capitanul isi asuma sarcina de a conduce acest echipaj si de a manevra harponul.Inainte de a se desparti,capitanul Hull lasa corabia in grija lui Dick Sand,singurul care putea sa-l inlocuiasca temporar,ordonandu-i totodata lui Hercule sa-l supravegheze indeaproape pe Negoro.

Capitolul VIII.Jubartul
Vanatoarea incepu.Nimeni n-a prevazut insa ca mamiferul de langa ei,uriasul jubart,era o femela care isi alapta inca puiul .Ca orice mama,avea sa-si apere cu indarjire puiul,ceea ce s-a si intamplat.Dupa ce harponul a fost aruncat,patrunzand adanc in trupul jubartului,a urmat o perioada de asteptare,caci balena s-a scufundat impreuna cu puiul,pentru a scapa de unealta ucigasa.La aparitia ei,marinarii s-au grabit sa arunce asupra ei sulitele pregatite din timp.Ranit grav,animalul s-a napustit asupra echipajului,sfaramand in cele din urma fragila baleniera si ucigandu-i pe toti ocupantii ei.
La locul nenorocirii,Dick Sand,care se repezise cu o barca,nu a mai gasit decat niste resturi de baleniera plutind in apa inrosita de sange.

Capitolul IX. Capitanul Sand
Dick Sand lua hotararea sa preia conducerea navei ,hotarare acceptata de toti,mai putin de catre Negoro,care il infrunta cu obraznicie,manifestandu-si neincrederea in tanarul de cincisprezece ani.Doamna Weldon il puse insa la punct,confirmand faptul ca tanarul este singurul capitan de pe vas.
Dick Sand consulta hartile,stabili pozitia bricului si apoi,cu ajutorul negrilor,puse corabia in mers catre est,catre coasta Americii .

Capitolul X. Cele patru zile care au urmat
Viata la bord si-a reluat cursul obisnuit.Negoro nu mai facu nicio incercare de a se impotrivi autoritatii lui Dick Sand.Tanarul comandant era hotarat ca,la prima abatere ,sa-l trimita in fundul vasului,pentru tot restul calatoriei.
In cursul unei nopti din acel februarie,se produce un accident ciudat si suparator : una dintre cele doua busole se desfacu din legaturi, cazu si se sparse,devenind inutilizabila.A disparut astfel posibilitatea de a confrunta din cand in cand cele doua busole,pentru siguranta datelor.
In alta noapte,pe cand era la carma batranul Tom,Negoro se strecura si,intr-un moment de neatentie a acestuia,strecura sub busola o bucata de fier.Acest obiect a determinat schimbarea indicatiilor busolei si,ca urmare, nava s-a indreptat catre o alta directie decat cea initiala.

Capitolul XI. Furtuna
O furtuna puternica ii inspaimanta pe cei aflati la bordul navei,dar scapara cu bine.Viteza navei era mare si ar fi trebuit sa ajunga in preajma tarmului Americii,dar lucrul acesta nu se intampla.Dick Sand era nedumerit si ingrijorat.In plus, franghia logului , care folosea la masurarea vitezei navei,s-a rupt in mod cu totul neasteptat,desi parea sa fie destul de solida.

Capitolul XII.La orizont
Trecuse deja o luna de cand se indreptasera catre tarmurile Americii,dar nu se zarea nici un tarm.Intr-una din zile,Negoro s-a prefacut ca se impiedica de busola ,luand repede bucata de fier pe care o pusese acolo cu catva timp in urma.Catre sfarsitul lunii martie se zari o dunga de pamant,care se dovedi insa o insula pe care o depasira repede.Capitanul crezu ca dadusera peste insula Pastilor.

Capitolul XIII.Pamant!Pamant!
In sfarsit,pe 6 aprilie,la mai mult de doua luni de cand parasisera Noua Zeelanda,zarira pamant adevarat.Dick Sand conduse corabia catre un mic golf si o facu sa esueze,ca sa poata cobori pe tarm.In scurt timp,toti calatorii erau in siguranta,pe uscat.Cainele Dingo se arata foarte agitat,ca si cum ar fi recunoscut acele locuri.

Capitolul XIV.Ce era de facut
Pe tarm nu zarira nici o urma de viata omeneasca, nici un bastinas.Primele masuri fura cele de recuperare a unor lucruri si alimente de pe nava esuata,apoi gasirea unui adapost.Au gasit si apa dulce,au facut un foc si prima noapte au petrecut-o intr-o pestera descoperita in malul stancos.
Pe Dick Sand il mira faptul ca fluxul era prea puternic fata de cel de pe coastele Americii,dar l-a pus pe seama vantului extrem de puternic care batea spre coasta.
A doua zi au recuperat de pe nava cateva arme,cartuse,cutite si o lanterna.Disparuse insa o mare suma de bani care ar fi trebuit sa fie pe nava.Faptul fu pus in seama lui Negoro,care insa disparuse fara urma.

Capitolul XV. Harris
In ziua urmatoare aparu in preajma taberei lor un personaj neasteptat,care cunostea limba engleza si care se recomanda drept american,cu numele de Harris.Fiind intrebat unde se afla,Harris le-a spus ca se afla pe coasta Boliviei,in America de Sud.Desi s-a mirat de aceasta abatere de la traseul sau,Dick Sand a acceptat totusi aceasta explicatie,gandindu-se la uraganul pe care l-au infruntat.Strainul se oferi sa-i conduca,chipurile,catre o ferma a unui frate al sau,aflata la o distanta de 200 de mile,urmand ca ,de acolo,sa poata gasi o cale de intoarcere catre America de Nord.Le dadu atatea amanunte plauzibile,incat ii convinse pe toti,asa ca pornira imediat in aceasta grea calatorie.

Capitolul XVI. La drum
Drumul se dovedi extrem de dificil,printr-o padure stufoasa,plina de primejdii.Noroc de un cal pe care Harris l-a pus la dispozitia doamnei si a fiului sau,ceea ce le-a permis sa reziste.

Capitolul XVII. O suta de mile in zece zile
Pe masura ce inaintau,Dick Sand se intreba de ce nu se vede vestitul pampas (campia) din aceste zone sud-americane,caci padurea nu se mai termina.Intr-una din zile fu pe punctul de a impusca o .girafa,dar fu impiedicat de Harris,care-i dadu peste mana ,motivand ca impuscaturile pot atrage bastinasi periculosi.Reusi sa imprastie nedumerirea lui Dick si a doamnei Weldon,spunandu-le ca au vazut de fapt struti sud-americani.In alta zi,domnul Benedict,entomologul,care umbla mereu dupa noi achizitii de insecte,descoperi o musca tete,care nu se intalneste decat in Africa.Descoperirea il puse serios pe ganduri pe Dick Sand,care nu mai inchise ochii toata noaptea.

Capitolul XVIII. Cuvintele ingrozitoare
Noi semne curioase aparura:calul nu simtea "apropierea de grajd",aparura niste urme uriase care nu puteau sa fie decat de elefant african,zarira cativa hipopotami,auzira un raget de leu,iar Dingo era din ce in ce mai agitat.Peste toate acestea,Harris a disparut cu tot cu cal,ceea ce il convinse pe Dick Sand si pe insotitorii sai fideli ca omul era un tradator.Ultima descoperire le spulbera orice indoiala:pe iarba se vedeau urme de sange,madulare de om ciopartite,un lant si cateva furci sfaramare.Batranul Tom,negrul care mai vazuse asemenea scene pe cand era copil in Africa,isi dadu seama ingrozit ca pe acolo trecuse un convoi de sclavi negri.ERAU,DE FAPT,IN AFRICA ECUATORIALA.

PARTEA A DOUA

Capitolul I. Negotul de sclavi
Aflam ca negotul cu negri a inceput in veacul al XV-lea,fiind promovat de catre portughezi.De-abia in 1820 (americanii) ,in 1824 (englezii) si in 1848 (francezii) comertul cu sclavi a fost declarat drept piraterie,iar vanatorii de negri puteau fi condamnati la moarte. In realitate,marile castiguri aduse negutatorilor si dificultatile enorme de a-i descoperi si pedepsi au facut ca aceasta indeletnicire sinistra sa se stinga mult mai tarziu.Pilgrim esuase tocmai in Angola,tinutul unde misunau caravanele cu sclavi.

Capitolul II.Harris si Negoro
Din discutia care a avut loc intre cei doi talhari ce-si dadusera intalnire la cateva mile departare de locul unde se aflau Nick Sand si insotitorii sai,aflam cum a reusit Negoro sa abata cursul navei catre Africa,ca cei doi erau agenti ai negustorului de sclavi Alvez si ca intentia lui Negoro era de a-i duce la Kazonde,un vestit targ de sclavi.Pentru a-i prinde,facuse o intelegere cu un conducator de caravana aflat la o mica distanta de acolo.
Tocmai cand se pregateau sa plece,se auzi un latrat furios si din tufisuri se napusti asupra lui Negoro un caine urias.Era Dingo.Negoro avu insa timp sa indrepte asupra sa pusca si sa traga ,ranindu-l serios si silindu-l sa se retraga, urland de durere, in jungla.

Capitolul III.Pe drum
Dick Sand isi da seama ca singura cale de scapare era ca grupul sa ajunga cat mai repede pe tarm.Cursul unei ape ramanea cea mai sigura cale de a ajunge acolo in siguranta,cu ajutorul unei plute,asa ca pornira la drum urmand cursul unui rau care trebuia sa-i duca la un fluviu.Intampinau piedici numeroase:"Erau liane incalcite,pe care le puteai asemui cu multimea franghiilor unei corabii,curpeni ca niste iatagane,cu taisul plin de spini lungi,serpi vegetali lungi de 50 sau 60 de picioare,care au proprietatea de a se rasuci in asa fel,incat sa intepe pe trecatori cu acele lor ascutite.Negrii strabateau prin toata aceasta vegetatie,taind-o cu toporisca.Dar mereu liane se inaltau pana in varful celor mai inalti copaci,pe care-i impodobeau ca niste ghirlande."
Constatara disparitia lui Dingo,dar aveau incredere in instinctul si in puterea lui,sperand sa-l revada in curand.

Capitolul IV. Groaznicele drumuri ale Angolei
Mergand de-a lungul raului,dadura peste nenumarate ramasite omenesti."Caravanele strabat sute de mile si cati nenorociti nu cad pe drum sub biciul agentilor,negustorilor de sclavi,ori secerati de oboseala,de lipsuri si de boli!Si cati altii nu erau macelariti chiar de catre acesti negustori,de indata ce alimentele erau pe sfarsite!Da!Cand nu mai aveau cu ce-i hrani,ii ucideau cu patul armei,cu sabia,cu cutitul,si asemenea maceluri nu sunt deloc rare."
O furtuna formidabila sta gata sa izbucneasca.Dick Sand era foarte nelinistit ,pentru ca stia cat sunt de periculoase asemenea izbucniri ale naturii.Norocul lor a fost ca au dat peste niste furnicare uriase de termite,parasite de locuitoarele lor."Era una dintre acele constructii conice facute de termite,despre care un vestit explorator spunea ca,deoarece au fost zidite de insecte atat de mici,sunt mai minunate decat piramidele Egiptului inaltate de mana omului."

Capitolul V. Lectie despre furnici tinuta intr-un furnicar
Constatara ca furnicarul a fost parasit cu putin timp in urma,dar nu-si puteau explica motivele care le-au determinat pe termite sa fuga.
Fiecare si-a facut un culcus cat mai confortabil,asteptand incetarea furtunii.

Capitolul VI. Clopotul scafandrului
Apa raului,umflata de potop, patrunse in clopotul furnicarului.Dick Sand stia acum de ce parasisera termitele in graba cuibul lor si isi dadu seama ca ei se aflau acum in mare primejdie.Nu din cauza apei,caci ea nu putea sa creasca ,din cauza aerului presat,ci pentru ca ar fi putut muri asfixiati in acest con inchis ermetic.Hercule facu cateva tentative de a gauri argila tare a adapostului,dar de fiecare data aerul dinauntru iesea,lasand sa patrunda apa inconjuratoare.Se intrebau daca tot conul este sub apa,situatie ingrozitoare,care i-ar fi condamnat la moarte.Ultima incercare ,facuta in varful conul,avu sorti de izbanda.Numai ca,in momentul in care Dick Sand scoase capul prin deschizatura facuta,il intampina un nor de sageti.Fusesera descoperiti de oamenii lui Harris si ai lui Negoro.Furnicarul fu luat cu asalt si,in ciuda rezistentei lor indarjite,doamna Weldon si toti ceilalti fura tarati afara si despartiti unii de altii.Doamna Weldon,micul Jack si varul Benedict plecara cu o barca,iar Dick Sand si cu negrii fura aruncati intr-o alta luntre,care porni catre o colina apropiata.Inainte insa de a ajunge acolo,Hercule se smuci,ucise vreo doi bastinasi care i se impotriveau si disparu in desisul copacilor.

Capitolul VII. O tabara pe malurile Coanzei
Coanza este unul dintre fluviile Angolei.Tabara era un loc de popas in drumul convoaielor de sclavi catre targul de la Kazonde,din interiorul tinutului.
Dupa ce au sosit in tabara,Dick Sand si tovarasii sai au fost tratati ca orice sclav.Printre cei cinci sute de sclavi din caravana nu se aflau oameni in varsta.La sfarsitul fiecarei incursiuni prin satele de negri,cei peste 40 de ani erau macelariti,spanzurati ori fugariti."Dupa ce au fost dezarmati, au fost legati cu gatul intr-un fel de jug,doi cate doi.Jugul era o prajina lunga de vreo sase-sapte picioare,cu capetele terminate in forma de furca si inchise cu un resteu de fier.In felul acesta ,ei erau siliti sa mearga unul in urma celuilalt,fara sa se poata departa la dreapta sau la stanga.Ca o prevedere suplimentara,au fost legati de brau cu un lant greu.Bratele le erau libere pentru a putea duce greutati,picioarele tot libere,pentru a putea merge,dar n-ar fi putut fugi.Urmau sa strabata astfel sute de mile sub loviturile de bici ale vreunui havildar.Nu se putea inchipui spectacol mai jalnic decat aceasta turma de fiinte omenesti:femei pline de rani din pricina loviturilor de bici.copii galbejiti,cu picioarele sangerande,pe care mamele lor se straduiau sa-i tina in brate,desi duceau si alte poveri,tineri legati strans unul de altul prin furca aceea mai chinuitoare decat lanturile.O mama isi ducae in brate,de ieri,copilul care a murit de foame!Nu vrea sa se desparta de el! Starea acestor schelete de abanos , dupa expresia celebrului explorator Livingstone, ar fi induiosat chiar si inima unor fiare salbatice."
Dick Sand nu era legat de nici un sclav,cu mainile si picioarele libere,dar era supravegheat permanent de un havildar.Nu putea sa comunice cu nimeni.Incercarea de a fugi ar fi insemnat curata sinucidere.Spera insa in ajutorul care ar fi putut veni dinspre Hercule,negrul cel voinic si ramas liber.

Capitolul VIII. Cateva insemnari ale lui Dick Sand
Intamplarile aceastea se petreceau la inceputul lunii aprilie.A urmat un mars istovitor si groaznic de 38 de zile prin jungla ,prin locuri mlastinoase sau pe malul unor ape bantuite de crocodili.Pe langa toate acestea,in imediata apropiere,lei,pantere si leoparzi isi asteptau victimele care cadeau si erau lasate in urma.
Intr-una din nopti,Dick Sand avu bucuria de a-l simti si a-l recunoaste pe Dingo,acum vindecat,care reusise sa se strecoare si sa-i aduca un bilet de incurajare din partea lui Hercule.Afla ca doamna Weldon si fiul ei traiesc si au fost protejati de chinurile drumului,fiind transportati pe o targa dusa de sclavi.
Din nefericire,intr-una din zilele urmatoare,batrana negresa Nan a murit,macelarita de loviturile de secure ale havildarilor.Era prima victima din grupul supravietuitorilor de pe Pilgrim.

Capitolul IX. Kazonde
Localitatea era un oras din Africa Centrala,loc al unei vestite pieti de sclavi.Regele locului era Moini Lungga,un negru desfranat,alcoolic si tiran fioros.Tot aici se aflau negutatorul de sclavi Alvez (un negru batran),Harris si Negoro.
Dick Sand fu adus in fata lui Alvez,dar pretentiile acestuia de a fi eliberat,intrucat era cetatean american liber,ca si negrii care il insotisera,nu au fost luate in seama.Harris,care era de fata,il minti pe Dick Sand,spunandu-i ca doamna Weldon si fiul ei sunt morti.Intr-un moment de furie oarba,Dick Sand smulse fulgerator pumnalul de la braul acestuia si il infipse in pieptul nemernicului tradator.In cateva clipe,Harris muri.

Capitolul X. O zi de mare targ
Dick Sand ar fi fost cu siguranta ucis daca nu ar fi aparut Negoro, care il convinse pe Alvez sa-l lase in viata,avand alte planuri cu el. Tanarul fu legat fedeles si azvarlit intr-un fel de temnita unde erau inchisi condamnatii la moarte.
Peste doua zile se deschise targul de sclavi.
"Pentru bastinasi,targul era o zi de sarbatoare.Barbatii isi rasuceau parul in diferite chipuri,ungandu-l cu un soi de pamant rosu si cu ulei.Pe langa parul lor propriu,foloseau cozi false impletite pe crestet in forma de melci,prinzandu-le cu ajutorul unor pene rosii,cu diferite brose,ace de fier sau de fildes.Cei mai eleganti dintre ei purtau adesea,infipt in parul cret,cate un cutit de tatuaj.Coafura aceasta parea o adevarata broderie din pricina margelelor colorate pe care si le impleteau in par.Femeilor le placea sa-si imparta parul in mci moate rotunde,de marimea unei cirese.Altele il purtau in forma de colac de carlionti,ale caror varfuri formau un desen in relief,sau de carlionti care atarnau de-a lungul fetei.si aproape intotdeauna,pe deasupra acestei coafuri,fiecare femeie isi dadea cu un amestec de grasime,argila si ulei rosu din lemn de santal.de urechi atarnau betigase de lemn pretios,inele de alama sau tigve mici,care le serveau drept tabachere.Uneori,din pricina greutatii,lobul urechilor se lungea,ajungand pana in dreptul umerilor.Gatul,bratele,incheieturile mainilor,pulpele picioarelor si gleznele erau destinate sa poarte bratari de arama si de bronz,siraguri de margele rosii numite same-same sau talakas.Pe langa aceasta,daca natura daruise dinti indigenilor,apoi nu era pentru ca sa-si smulga incisivii din mijloc,de sus si de jos,sau sa-i pileasca in forma de ac sau arcuiti ca dintii serpilor de clopotei?Daca unghiile cresteau la capatul degetelor,nu trebuia oare lasate sa creasca peste masura,incat bietii oameni abia sa se mai poata folosi de maini?Daca trupul omului e invelit in piele neagra sau bruna,nu-i pielea aceasta harazita sa fie incrustata cu tot felul de tatuaje sau "tembos" reprezentand arbori,pasari,semilune ori luni pline sau linii ondulate.?"
Batranul Tom si tovarasii lui fura cumparati de un bogat negustor arab si s-au indreptat cu un convoi spre exploatarile din Zanzibar.

Capitolul XI. Un punch oferit regelui de Kazonde
Regele Moini Lungga cinstea cu vizita lui targul de sclavi,in fruntea unui alai numeros de slujitori,oameni inarmati,vraci si muzicanti.Langa el se aflau negustorul de sclavi Alvez si Negoro, care-i spuneau vorbe lingusitoare.Regele fu de acord cu propunerea lui Negoro de a-l condamna pe Dick Sand la o moarte cumplita,in chinuri,cu conditia sa i se pregateasca bautura cu "apa de foc",un punch din alcool,pe care-l astepta mereu insetatul rege betiv.Incepura pregatirile.Intr-un urias cazan fura varsate mai multe butoaie cu alcool contrafacut,care fu amestecat apoi cu scortisoara,piper si mirodenii.Cand totul fu gata,Alvez ii puse in mana regelui o faclie,indemnandu-l sa dea foc bauturii ingrozitoare.Regele fu incantat,numai ca flacara ce izbucni dintr-odata cuprinse trupul imbibat deja de alcool al regelui,care se prabusi la pamand murind in chinuri cumplite.

Capitolul XII. O inmormantare regeasca
Mostenitoarea regelui,prima dintre sotiile sale,hotari un ceremonial maret care sa insoteasca inmormantarea regelui.Un afluent al fluviul Congo,care curgea pe acolo,fu abatut,iar in albia lui fu sapata o groapa uriasa,ai carei pereti fura captusiti cu zeci de sclave care apartinusera regelui.La sugestia lui Negoro,pe fundul gropii,in mijloc,fu infipt un stalp vopsit in rosu,de care a fost legat insusi Dick Sand.In ziua harazita,stavilarul fu deschis putin cate putin,pentru a acoperi treptat trupurile vii ale celor din groapa.Iata ce pedeapsa imaginase crudul Negoro pentru tanarul capitan.

Capitolul XIII. In mainile negutatorilor de sclavi
Harris si Negoro mintisera cand ii spusesera lui Dick Sand ca doamna Weldon ,fiul ei si Benedict murisera.Ei erau pastrati vii,protejati si ingrijiti la Kazone.Dupa incheierea ceremoniei de inmormantare,Negoro se prezenta in fata doamnei Weldon,expunandu-si intentiile.Astfel,cu o scrisoare din partea doamnei Weldon,Negoro ar fi urmat sa se prezinte sotului ei,solicitand o mare suma de bani in schimbul eliberarii sotiei sale.Prima reactie a doamnei Weldon a fost de respingere a acestei propuneri.Negoro pleca,urmand sa revina peste opt zile.

Capitolul XIV. Vesti despre doctorul Livingstone
Se anunta sosirea in Kazonde a celebrului explorator Livingstone si a garzii sale.Livingstone se bucura de o puternica influenta in Africa si era sprijinit de autoritatile portugheze din Angola,ceea ce ar fi putut duce la eliberarea doamnei Weldon si a insotitorilor sai,impotriva vointei lui Alvez si a lui Negoro.Insa sperantele doamnei Weldon se naruira cand afla ca David Livingstone a murit in ziua de 1 mai 1873.

Capitolul XV. Unde poate duce un manticor
Doamnei Weldon nu-i mai ramanea decat sa accepte propunerea lui Negoro.Intr-adevar,scrise acea scrisoare,in care Negoro era prezentat ca un servitor credincios,iar a doua zi,insotit de vreo 20 de negri,Negoro porni spre nord,intentionand sa ajunga in cele din urma la San Francisco,in America.
Incepura zile monotone pentru doamna Weldon.Intr-una din ele,varul Benedict,mereu in cautare de insecte,se lasa dus de un manticor,o insecta pretioasa pe care o urmarea,pe sub gardul imprejmuitor,in jungla.Acolo fu descoperit de catre Hercule,aflat mereu pe aproape, si pus la adapost.

Capitolul XVI. Un Mgannga
Doamna Weldon fu sigura ca si-a pierdut varul si se cufunda in monotonia vietii de prizonier.
Ploile nu mai incetau.Hercule ,profitand de credinta oarba a indigenilor in vraji si vrajitori,se imbraca in hainele unui mgannga,un vraci neintrecut ,care era chemat si asteptat de regina si pe care il capturase ceva mai inainte, si se avanta cu curaj printre slujbasii acesteia inspre regina.Aceasta,superstitioasa,intra in jocul acestuia,indreptandu-se cu totii catre doamna Weldon si fiul acesteia,socotiti drept singurii vinovati de nenorocirile atrase asupra lor.Trebuiau pedepsiti.Hercule apuca pe doamna Weldon ,care lesinase, si pe Jack,ii puse pe umeri si se indrepta spre jungla.Dupa un timp,regina si insotitorii ei il abandonara pe vraci si prada lui si se intoarsera,bucurosi ca au scapat de albii aducatori de rele.
Hercule ii duse pe cei doi intr-o luntre pregatita din timp,unde ii astepta insusi Dick Sand,alaturi de varul Benedict.

Capitolul XVII. In voia curentului
Hercule povesti doamnei Weldon tot ce facuse pentru salvarea lui Dick Sand,cum se aventurase in valtoare ,smulsese stalpul si il redase vietii pe tanarul aflat in pragul inecului.
Trebuiau sa ajunga la tarm inaintea lui Negoro,pentru a cere ajutorul autoritatilor portugheze impotriva acestuia.Cu ajutorul unei luntre,incepura o calatorie lunga pe firul unor ape care urmau sa-i duca spre tarmul oceanului. Se opreau din cand in cand sa-si procure hrana.
"Malurile erau pline de plante salbatice,care acopereau pamantul in culori vii.Arbustii mirositori si o imbelsugata diversitate de plante tiveau tarmurile cu o fasie stralucitoare.Padurile isi inmuiau ramurile copacilor in apele repezi ale raurilor.Salcami cu frunze tari,arbori cu trunchiurile acoperite de un strat gros de muschi in partea expusa vanturilor mai reci,smochini sprijinindu-se pe niste radacini asezate in forma de pari si tot felul de arbori,nespus de placuti la vedere,isi plecau crengile deasupra raului.Varfurile lor inalte se impreunau la peste o suta de picioare deasupra capului,alcatuind o bolta prin care nu putea strabate nici o raza de soare.Uneori,coroanele arborilor de pe celalalt mal se impreunau cu coroanele arborilor de pe celalalt tarm,alcatuind un fel de punte de liane."
Trecura prin numeroase intamplari periculoase:s-au intalnit cu animale fioroase,au scapat ca prin minune de un trib de canibali,cataractele erau cat pe ce sa-i inghita s.a.

Capitolul XIX. S.V.
Fura nevoiti sa se opreasca inaintea unei cascade si sa traga la mal.Aici, Dingo,foarte nelinistit,ii duse la poalele unui copac urias,langa care se afla o coliba darapanata.Pe trunchiul copacului se vedeau doua litere,aceleasi cu cele de pe zgarda cainelui:S.V.Intr-o cutiuta de arama coclita gasira un bilet,pe care scria:"Asasinat.jefuit de calauza mea Negoro.3 decembrie 1871.aici..la 120 de mile de coasta.Dingo..!Ajutor!Samuel Vernon"

Biletul lamurea toata enigma .Tocmai cand se pregateau sa ingroape ramasitele exploratorului asasinat,Dingo se napusti cu un urlet cumplit afara din coliba.Indata dupa aceea,toti cei de fata il vazura pe Dingo aruncandu-se asupra unui om care apoi cazu, zvarcolindu-se pe jos.Era Negoro,ajuns si el pe aceste locuri pentru a-si recupera cativa pumni de galbeni furati de la Samuel Vernon si lasati la pastrare aici.Portughezul fu ucis de caine,dar mai apucase sa infiga cutitul in el.Dingo se tari spre coliba si isi sfarsi zilele langa stapanul sau.
Mergand pe malul fluviului Congo,avura norocul sa intalneasca o caravana alcatuita,de data aceasta ,din pasnici negustori portughezi , care se indeletniceau cu comertul de fildes.Reusira sa ajunga pe malul oceanului si sa se imbarce,pe 11 august,spre Panama si apoi spre America,unde ajunsera pe 25 august.
James Weldon fu recunoscator prietenilor sotiei sale.Dick Sand facu scoala hidrografie si,nu peste multa vreme,ajunse capitan pe una dintre navele armatorului.Hercule deveni prietenul devotat al familiei.

Gandul tuturor se indrepta totusi mereu spre ceilalti prieteni negri ramasi sclavi in Africa.Dick Sand era gata sa se indrepte spre Africa jertfindu-si toate economiile pentru salvarea lor,dar domnul Weldon gasi alta cale,mai buna.Prin interpusi,reusi sa-i rascumpere pe cei patru negri si sa-i aduca in America.In ziua in care au sosit a fost mare sarbatoare.In centrul ei se afla tanarul Dick Sand,"capitanul de cincisprezece ani".

INTREBARI /SARCINI FORMATIVE 1.Aventura prin care trec eroii romanului evidentiaza calitati neobisnuite la un tanar de doar 15 ani,cati avea Dick Sand.Care sunt acestea?Ilustrati cateva dintre ele. R.Da dovada de curaj, pricepere, initiativa, energie,generozitate si echilibru.Desi inca un copil (aflat,e drept,in pragul maturitatii),viata aspra il otelise.Este animat de un nobil sentiment al raspunderii fata de cei care i-au fost incredintati de soarta. 2.Romanul este foarte "modern" si prin felul in care scriitorul abordeaza problema rasiala,vadind conceptia sa umanista, toleranta, intr-o epoca marcata inca de prejudecati si de inechitati flagrante.Evocati cateva momente sau scene in care autorul da glas indignarii sale in fata barbariei si oprimarii. * Nota.Se poate cere elevilor sa-si aminteasca scenele in care Hercule se dovedeste nu doar un colos fizic,ci si un model de devotament si de solidaritate umana.Se pot folosi ,de asemenea,citatele din rezumatul de mai sus referitoare la ororile comertului de sclavi. Totodata,dorind sa instruiasca,Jules Verne introduce deliberat in cartea sa multe pagini de popularizare (explicare) stiintifica,dar si unele care dau glas sensibilitatii artistice a autorului.Daca doreste,profesorul poate citi un pasaj descriptiv remarcabil selectat si prezentat in rezumatul capitolului al XV-lea,din partea a doua a romanului.

Scriitori romani