Cantecul Gudrunei este un poem epic medieval german datand din secolul al XlII-lea, scris ulterior Cantecului Nibe-lungilor de un poet de curte bavarez sau austriac. S-a transmis intr-o versiune tarzie, inclusa in manuscrisul colectiv Ambraser Helden buch (Cartea eroilor din Ambras), de la inceputul secolului al XV-lea.
Poemul este compus din trei parti distincte, lipsite de unitate.
Subiectul primei parti a poemului este urmatorul: copil fiind, printul Irlandei este ranit de un balaur si dus intr-o insula, unde este crescut de trei printese. Dupa nenumarate fapte de vitejie el ajunge in tara sa si se casatoreste cu una dintre printese.
in partea a doua, in centrul poemului se gaseste Hilda, fata printului Irlandei si a printesei, care a fost rapita de regele Hettel. Hilda si Hettel se vor casatori si vor avea o fata pe nume Gudrun.
Partea a treia a poemului si cea mai importanta nareaza intamplarile Gudrunei care, logodita cu regele Herwig, aliatul tatalui sau, este rapita de fostul ei petitor Hartmut, printul Normandiei. Desi timp de treisprezece ani locuieste alaturi de Hartmut, Gudrun reuseste sa-i ramana credincioasa fostului ei logodnic, cel care, impreuna cu fratele ei vor asedia, in sfarsit, cetatea Normandiei si o vor salva pe Gudrun. Gudrun se va casatori cu Herwing.
